marți, 9 noiembrie 2010

De la Teregova la Putna

06/Noiembrie/2010

E noaptea, vineri spre sambata. Ma uit la ceas si nu imi vine sa cred: e 3:45. Inca 2 minute si trenul se pune in miscare. Mergem spre Caransebes, apoi spre Teregova. Din nou in echipa :) Suntem noi 2 si cele 2 bitze ale noastre.

**dormind in tren

DSC_3066


**bicicletele dormind in tren

DSC_3069


Domnul conductor ne spune ca nu ar fi voie cu biciclete in tren, dar ne intelegem, ca doar oameni suntem si vorbim aceeasi limba. In tren e cam pustiu, asa ca pana la Caransebes bagam un somn de voie.
Nu am fost niciodata la Caransebes in gara la ora 6 dimineata. Acum am facut-o si pe asta. Ne retragem in sala de asteptare, luam pe noi tot ce avem, punem pernele de neopren sub fund si motaim. Pe la 7 si un sfert iesim la peron, intram in birt si bem un ceai.

**7 o'clock tea

DSC_3070


Intre timp soseste si noul expres de Boutari :), un tren automotor, rosu, arata destul de modern, se misca bine si are o goarna care nu te lasa sa dormi.

**nou expres de Boutari

DSC_3078


Daca nu stiati, de la 1 noiembrie 2010 multe trenuri pe diverse rute interne, inclusiv Oravita-Anina, ar fi trebuit sa fie anulate (dom'le, nu sunt rentabile la stat! la particular insa scot bani, nu stim cum, dar uite ca ies banii), gasiti detalii la Ministerul Transporturilor pe site. Deviind putin de la subiect, se pare ca trenul Oravita - Anina inca mai circula. A scapat de desfiintare, pentru moment cel putin. Asa ca sfatul meu e sa mergeti acolo cat mai grabnic si sa calatoriti cu acel tren, acum chiar e momentul fiindca nu mai sunt frunze in copaci, iar daca veti prinde si zapada pe linie, va fi o splendoare (poze din tura cu trenul gasiti aici).

Revenind in gara Caransebes, se face vremea si vine de la Resita trenul nostru, anume un personal spre Orsova cu vagoane etajate pe care il vom lua pana la Teregova. E bine ca are vagoane etajate, bicicletele stau mai bine acolo (de fapt asta e ideea, au fost gandite si pt biciclete). Suntem intampinati cu traditonalul "in mod normal nu ati avea voie cu biciclete in tren", dar e sambata si totul pare anormal. Anormal pentru o zi de noiembrie: soare, cer senin, cald cat sa mergi la maneca scurta.
In fine, pornim si ajungem in Teregova, gasim repede toaleta garii, plecam de acolo pe la 9 si cateva minute.

**gara Teregova

DSC_3085


Prin Teregova oamenii se uita la noi usor mirati, dar ne obisnuim cu ideea. Cred ca vreunul ne-a deochiat, ca la un moment dat se aude un clic la bicicleta Georgianei si ramanem pe loc sa ii reparam lantul rupt. In timp ce reparam lantul, ea vede o vulpe 100% bio trecand drumul.
Mergem mai departe, locurile arata extraordinar: inca mai sunt frunze in copaci, palcurile de mesteceni condimenteaza zona de padure, salasele scot fum pe cos, lemnele sunt stivuite pe langa case. Sunt semne ca iarna poate fi intampinata.

**se vede Culmea Canicei

DSC_3105


Ma opresc sa fur cateva mere uitate intr-un mar. Sunt rosii, frumoase, iar gustul, hmmm... trebuie sa mananci asa ceva, nu pot sa descriu exact :) (poate un clip de publicitate la merele acestea ar incepe asa: "cand ai mancat ultima oara un mar? adica un mar adevarat!") De fapt sunt exact ca cele aduse de Asociatia Altitudine la prezentarea despre Tarcu (Muntii Tarcu). Ii voi spune lui Alin sa mai aduca asa ceva, am putea dezvolta o piata neagra a merelor din Gugulania :))


DSC_3132


DSC_3134


Ajungem in varful unui deal inainte de Luncavita, ne oprim sa mai tragem o poza, incepe sa se vada Culmea Canicei, Arjana inca e in contre-jour si nu se vede decat o forma intunecata si plina de ceturi. Asteptand noi acolo, auzim un zumzait ciudat pe deasupra noastra, ne ridicam capetele si vedem o pasare rapitoare, uliu cel mai probabil. Zumzaitul era cauzat de aripi si de zbor, nu am mai auzit pana atunci si ni s-a parut interesant amandorura. E ceva deosebit sa savurezi momentele simple si unice, sa ai timp, sa te opresti din alergatul catre nicaieri.


DSC_3138


Incepem coborarea spre Luncavita. Ne oprim sa fecem poze, soarele s-a mai ridicat si e mai bine, se vad culmile, apar mai multe detalii.
Ajungem si in Luncavita, satul se vede frumos, cai si vaci pasc libere pe langa salase. E fain sa vezi satele, cum au fost construite in jurul bisericilor, vatra satului, construite din vremea cand oamenii aveau credinta curata, din vremea cand aveau alte standarde si radacinile lor erau adanci. Asta le dadea cumva forta sa creasca in prezent si sa pasesca in viitor fara frica zilei de maine, erau legati de natura, traiau dupa ritmul ei. Azi, asta a disparut din sate, tinerii cauta solutia unei vieti mai bune la oras, insa fara o scoala / o educatie si fara radacinile de care vorbeam mai inainte, majoritatea nu ajung nicaieri, doar merg pe un drum infundat. Nu condamn pe nimeni, pana la urma toti trebuie sa punem o paine pe masa si asta se poate face in multe feluri, dar e pacat sa nu te zbati sa folosesti ce e sub nasul tau.

**vedere spre Luncavita

DSC_3140


**vedere spre Verendin

DSC_3152


Ajungem mai departe, in dreapta se vede Veredinul, ne uitam intr-acolo si ne gandim ca vom trece prin sat in coborarea de pe Semenic, candva, la anul :)
Urcam frumos spre Mehadica, de fapt satul e dincolo de dealul pe care trebuie sa il urcam. Se termina urcarea, se vede Mehadica (Medjica - in grai). Vedem si cimitirul (mortzarie - in grai), are ceva ce nu am mai vazut: crucile au o tabla menita sa le fereasca de ploaie:

**cimitirul din Mehadica

DSC_3164


Locul acesta imi da de gandit: daca un satean a pus tabla respectiva pe cruce, ceilalti au gasit ca e interesant sa faca si ei la fel si uite ce a iesit; cred ca la fel sta treaba si cu traiul aici: daca vine unul si gaseste o metoda de a trai mai bine (face o pensiune, un camping), si ceilalti vor face la fel si vor ajunge sa traiasca din asa ceva, zona poate deveni prospera utilizand resursele de care dispune. Dar trebuie sa fie unul care sa initieze scanteia, apoi focul va porni ca de la sine :)

**vedere spre Mehadica

DSC_3166


Coboram in Mehadica, intrebam pe unde se ajunge la Lapusnicel, aflam ca trebuie sa urcam din nou dealul. Cand se termina satul, se termina si asfaltul de care ne-am bucurat de la Teregova incoace. Ne uitam in urma: satele sunt ca intr-un fel de gropi, un relief interesant.
Aici trece pe langa noi un domn cu o caruta plina de fan si trasa de 2 cai. Mai schimbam cateva impresii cu el, are copii la Timisoara, la oras, nu se mai intorc la sat. Ne povatuieste sa avem grija la masini: "sa nu vina vrun niebun cu o marshina sa va ie in craci"


DSC_3173


Mai sus ne depaseste un tractor cu remorca, vreo 5-6 oameni. Aici a fost faza zilei: oamenii erau cu gura cascata, asa se uitau la noi, de abia au ingaimant "buna ziua", ceva i-a uimit tare, altfel nu imi explic reactia si privirea lor. Poate i-a uimit cat de gratioasa era Georgiana sau eu pe bicicleta (eu in iegari, un fel de balerin :)) ), cine stie?

**vedere spre Arjana

DSC_3178


DSC_3182


Coboram drumul, ajungem din nou intr-o vale, apoi urcam si in final coboram catre asfaltul care se vede in zare, am ajuns la intrarea in Cheile Globului. Ajunsi la asfalt, facem dreapta catre Lapusnicel (spre Bozovici). Intram la Lapusnicel, "ne bagam la neamuri", lasam cateva poze, apoi urcam dealul catre cimitir. Urcam pe un drum cam potrivnic bicicletelor noastre, dar pana la urma ajungem undeva unde se poate merge pe biciclete.

**la asfalt (intre Globul Craiovei si Lapusnicel)

DSC_3204


**vedere spre Lapusnicel

DSC_3230


Continuam peste dealuri, spre satul Sumita. In spate se vede din ce in ce mai fain: Arjana, Culmea Canicei, Tarcu.
Pana la Sumita, ne intalnim cu localnici, local se cheama pemi (cehi colonizati in aceste locuri acum multa vreme), sunt in varsta si inca mai ara pamantul cu vacile si plugul. Agricultura de subzistenta, in nici un caz de profit.

**la lucru

DSC_3288


Totusi cred ca activitatea aceasta ii tine in viata si in forma fizica, sunt radacinile lor, daca le tai, mor pur si simplu, fara explicatie, de moarte naturala (era o gluma pe tema asta: cum mor oamenii in satele izolate, fara doctor, dispensar? mor de moarte naturala). Copii lor au plecat si ei la oras. Ii intreb daca mai vin turisti cehi, imi spun ca mai vin, ii intreb de ce nu le ofera cazare in casele lor oricum pustii, sa fie un fel de pensiuni, nu pot sa raspunda. Copii lor ar putea cauta solutia aici si nu la oras (e ceva adevar in zicala cu fruntashul, codashul si orasul).
Ne facem simtita prezenta si in Sumita, speriem o gramada de gaini, trezim din amortire o haita de caini pemesti.

**vedere spre Sumita

DSC_3299


Pornim din Sumita spre Putna pe traseul liniei de energie electrica, urmarim stalpii. La un moment dat acestia fac la stanga (o curba de 90 de grade), noi mergem tot in fata. Ajungam la locul numit "La Cioaca", acolo am fost ultima oara la masuratul oilor la Putna, a fost o experienta faina, vezi aici.

**pe culmea din stanga am mers acum cateva saptamani

DSC_3328


**vedere spre Scoc

DSC_3330


De acolo continuam sa mergem pe culme in fata, drumul e frumos, vedem in stanga noastra culmea pe care am fost acum cateva saptamani, de aici totul pare impadurit, dar acolo sus e doar iarba.
In cele din urma apare in zare Valea Almajului, am ajuns la locul numit "La Mizai"; jos in stanga se vede un deal, locul se cheama la Scoc. Acolo vrem sa coboram, pentru ca acolo este drumul catre satul Putna.


DSC_3331


DSC_3334


Coboram brusc, ajungem la asfalt, apoi ajungem pe vale; e destul de racoare acolo in vale, apa de munte trage. Apare si Manastirea din Putna-Almaj, apoi ajungem in sat. Cam atat. A fost o tura frumoasa, de relaxare, de clatit ochii. Vremea a fost de nota 10, o toamna turistica as spune.

Pozele sunt aici si sunt si pozele de la cautat de ciuperci prin padure (pastravi de fag), pe Valea Poneasca (unde e si barajul de la Poneasca).

Traseul nostru de la Teregova la Putna:


Bike route 750783 - powered by Bikemap 


__

5 comentarii:

  1. Merele au fost bune, ca doar erau din Tara Gugulanilor :), multumim pt gandurile bune.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur pentru voi!Vezi mai Cata,in asemenea momente simt anii si regretul ca nu mai pot face ca voi...Va doresc numai bine si cat mai multe zile frumoase ,biciclete trainice si dor de duca!Auzi,pe acolo nici un bunar?
    Va pup!Nadia

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumim Nadia! Drept sa iti spun am vazut si un bunari, dar nu l-am mentionat :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Excelent! Nota 10! Super poze, ca de obicei :))

    RăspundețiȘtergere
  5. SUPERBE fotografiile, la fel si textul prozaic atasat. Sanatate si numai bine va doresc un pasionat tot de biciclete si aventuri!

    RăspundețiȘtergere