miercuri, 12 octombrie 2011

Ghid amenzi si cauciucuri (anvelope) de iarna

Nici nu e 1 noiembrie 2011 si am primit pe e-mail un ghid de evitare a amendarii legata de cauciucurile (anvelopele) de iarna. Adica sunt sfaturi de bun simt: te echipezi conform legii unde sunt conditii de iarna pe drum, nu esti amendat. Iata ce am primit:
Ghid de evitare a amenzii pentru lipsa cauciucurilor de iarnă
Autor: DAN CĂRBUNARU
12 octombrie 2011 – 13:12
http://www.jurnalul.ro/stiri/observator/ghid-de-evitare-a-amenzii-pentru-lipsa-cauciucurilor-de-iarna-593390.html

Agenţii de circulaţie nu vor putea da amenzi pentru neechiparea cu cauciucuri de iarnă, în lipsa unui reprezentant al RAR. “Constatările se pot face de către Poliţia Rutieră împreuna cu RAR, sau de către RAR. Agenul de poliţie de unul singur nu poate constata abateri, şi ca atare nici să dea amenzi”, a explicat pentru Jurnalul Naţional comisarul-şef Lucian Diniţă, şeful Direcţiei de Poliţie Rutieră.

Ordonanţa 5 din 2011 prevede obligativitatea echipării maşinilor cu cauciucuri de iarnă atunci când acestea se deplasează pe drumuri acoperite cu zăpadă, gheaţă sau polei. Deci, dacă circuli pe un drum uscat – nu ai nicio problemă, dacă ai intrat pe unul cu gheaţă sau zăpadă – rişti amenda.

“RAR ne-a comunicat că pot fi folosite şi cauciucuri all-season, însă numai dcă au menţiunea specială de tip M, M+F,MS sau M&S”, precizează şeful Poliţiei Rutiere.

Atenţie! Unii întreprinzători au început să producă colante cu coduri de iarnă care sunt lipite la cald pe cauciucuri care nu îndeplinesc condiţiile ordonanţei. În această situaţie, cel care le pune în vânzare poate fi tras la răspundere.

Începând cu 1 noiembrie, aplicarea noilor prevederi devine obligatorie, iar perioada obligativităţii echipării cu cauciucuri de iarnă nu este limitată. Spre exemplu, este posibil ca şi în aprilie, pe anumite drumuri să existe zăpadă, gheaţă sau polei, iar în această situaţie şoferii vor rămâne obligaţi să folosească respectivele cauciucuri.

„În legătură cu certificatele de conformitate pentru cacuciucurile luate de afară, din punctul de vedere al poliţiei rutiere acest lucru este o aberaţie”, spune Diniţă. ”Cel care cumpără spre exemplu, o maşină din ţară, la mâna a doua, de unde ar putea primi un astfel de certificat pentru cauciucurile de pe maşină?”

”În funcţie de tipul de cauciuc, înălţimea profilului pentru ca acesta să fie eficient este cuprinsă între 3 si 5 mm. Verificarea acestei condiţii o face specialistul de la RAR, pentru că nu o să bage pixul agentul de circulaţie ca să verifice gradul de uzură”, spune comisarul-şef Diniţă.

”Vom da dispoziţie ca în zonele unde sunt semnalate ninsori să fie instalate echipaje de poliţie rutieră împreuăn cu reprezentanţii RAR. Aceştia, la intrarea în zona afectată de ninsoare, vor face filtre şi vor verifica dacă maşinile sunt echipate cu cauciucuri de iarnă”, avertizeză şeful Poliţiei rutiere.

Amenda va fi aplicată şoferului, şi nu proprietarului maşinii, pentru că şoferul are obligaţia legală de a se îngriji de pregătirea maşinii pentru drum.

Sancţiunile se pot da şi dacă maşina respectivă nu este implicată într-un accident. Şoferul riscă o amendă curpinsă între 9 şi 20 de puncte, adică între 5 şi 12 milioane. În cazul unui accident, şoferul va plăti şi daunele.

Asiguratorii au spus că nu vor acorda despagubiri în cazul accidentelor provocate de maşini neechipate corespunzător pe drumurile acoperite cu zăpadă, gheaţă sau polei.

Începând cu 1 noiembrie, la Minsterul Transporturilor, în cadrul comandamentului de iarnă va funcţiona un punct de informare privind starea drumurilor. Orice şofer, înaint de a pleca la drum se poate interesa aici pentru a afla dacă pe traseul ales există zăpadă sau urmează să ningă.

În cadrul Direcţiei de poliţie rutieră va exista o grupă operativă pentru monitorizare şi intervenţie. Toate maşinile poliţiei rutiere sunt echipate cu cauciucuri de iarnă iar Loganurile MCV au fost echipate de la livrare atât cu cauciucuri de iarnă, cât şi cu cele de vară. La nivelul Poliţiei Române au fost demarate procedurile de achiziţie de cauciucuri de iarnă pentru toate maşinile.

Cauciucurile de vară crapă la frig şi îşi pierd proprietăţile, în timp ce cauciucurile de iarnă îşi păstrează proprietăţile şi conferă condiţii suplimentare de siguranţă în trafic.

Studiile arată că în timpul frânării, spre exemplu, cauciucurile de iarnă sunt cu 5% mai eficiente decât cele de vară

luni, 10 octombrie 2011

Cauciucuri de iarna obligatorii - ce mai e si asta?

Cam asa suna intrebarea in mintea unui proaspat sofer (prospetimea este definita in raport cu perioada detinerii unui autovehicul si a numarului de km parcursi :) ). Ok, de acord ca un cauciuc de iarna ajuta si te tine in siguranta pe un drum cu mazga, polei, zapada, gheata, 5 cauciucuri cu jantele aferenta (se pare ca e mai mult janta de geanta, la fel cum e rucsacuri mai mult decat rucsaci) - asta ajuta si mai bine. Insa poti beneficia de ajutor daca ai vreo 2000 lei de cheltuit.
Si am inceput sa caut ce vrea de fapt legea care obliga sa incaltam masina cu cauciucuri de iarna.
Legea nr. 161/2011 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 5/2011 si Ordonanta Guvernului nr. 5/2011 spun ca daca nu ai cauciucuri de iarna sau lanturi / echipamente anti-derapante certificate pe rotile de tractiune, iti dau amenda domnii, iei si puncte si ramai si fara talonul de inmatriculare - nu ma intereseaza care din ele ti se intampla, ideea e ca se intampla ceva ce nu vrei (poti incasa de la 9 la 20 de puncte, pe 2011 punctul costa 67 de lei, deci poti plati de la 603 la 1340 lei, iti cam iei caucicucir de iarna de banii astia). Pe de alta parte daca ai o masina cu tractiune doar pe 2 roti, am inteles ca e suficient sa ai doar 2 cauciucuri de iarna instalate pe acele roti ce ofera tractiune.

„28. conducerea autovehiculului pe drumurile publice acoperite cu zăpadă, gheaţă sau polei, fără ca acesta să fie dotat cu anvelope de iarnă, iar în cazul autovehiculului de transport marfă cu o masă totală maximă autorizată mai mare de 3,5 tone şi al autovehiculului de transport persoane cu mai mult de 9 locuri pe scaune, inclusiv cel al conducătorului auto, fără ca acestea să fie echipate cu anvelope de iarnă pe roţile axei/axelor de tracţiune sau fără a avea montate pe aceste roţi lanţuri sau alte echipamente antiderapante certificate;”


Art. IV. — Prezenta ordonanta intra in vigoare la 15 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, cu exceptia prevederilor art. I si ale art. II pct. 4 si 5, care vor intra in vigoare la data de 1 noiembrie 2011.


Legea romaneasca se bazeaza pe o directiva europeana, anume directiva DIRECTIVA 92/23/CEE A CONSILIULUI din 31 martie 1992. Acolo in directiva se specifica tot ce vrei despre cauciucuri. Cauciucuri de iarna, cauciucuri de vara, cauciucuri speciale, doar de biciclceta nu sunt :)
Dupa ce am citit legea si directiva, am ramas nelamurit - poate cineva clarifica lucrurile:

*de la 1 noiemebrie 2011 intra in vigoare aceasta ordonanata si legea modificata, dar asta insemna ca trebuie sa am cauciucuri de iarna chiar daca pe drum nu e polei, zapada?
*trebuie sa am toate rotile cu astfel de cauciucuri sau doar cele de tractiune? (de exemplu imi convine sa iau 2 cauciuri acum, la supra-pret (cu parere de rau, asta e acum) si altele 2 mai pe urma cand pretul mai scade)
*"all seasons" exista sau nu? Ca in directiva scrie ca un cauciuc omologat de iarna are inscriptia M+S / M&S (mud and snow - noroi si zapada); deci producatorii de cauciucuri ne pacalesc cu o mica smecherie de marketing?!


Acum cateva detalii despre cauciucuri, sper sa ii ajute si pe altii:

*trebuie sa cumperi cauciucurile potrivite masinii tale (logic, nu? :) ), indicate de producator, pe talonul autovehiculului, pe cartea de identitate a autovehiculului (parca asa se cheama)
*alt mod de alegere este de a lua datele cauciucurilor de pe cauciucurile existente pe masina. Aici am invatat cateva lucruri noi, sper sa fie si altora de folos, de aceea le pun mai jos.
Pe partea laterala a cauciucului se gasesc diverse inscriptii, cea cu datele este de forma urmatoare:


Click pentru marire

Cum se traduce ce e in poza de mai inainte? Luam directiva DIRECTIVA 92/23/CEE si gasim ca:

*195 - se refera la valoarea nominală a grosimii în secțiune - in mm, aici 195mm (pagina 12 in textul directivei, paragraful 2.1.2)

*65 - se refera la raportul nominal de aspect - aici sunt 65% din 195mm (pagina 12 in textul directivei, paragraful 2.1.5)

*R - se refera la structura - aici "R" vine de la structura radiala (pagina 11 in textul directivei, paragraful 2.3 "structura unui pneu")

*15 - se refera la diametrul nominal al jantei in inch - aici e vorba de 15" diametru (pagina 13 in textul directivei, paragraful 2.18)

*91 - se refera la indicele capacitatii de incarcare adica ce greutate maxima poate suporta caucicul - aici "91" inseamna 615 kg (adica pe un singur cauciuc incarci 615 kg) (pagina 19 in textul directivei, in tabel sau definitia de la pagina 13, paragraful 2.28)


Click pentru marire

*H - se refera la categoria de viteza pentru care cauciucul este potrivit (adica ce viteza maxima poti avea cu el timp de 10 minute) - aici "H" vine de la 210 km / h (pagina 13 in textul directivei, paragraful 2.29.1 pana la 2.2.9.5)


Click pentru marire


Daca aveam pe el si "M+S", era bine, dar nu a fost sa fie.
Spor la cumparaturi!

duminică, 9 octombrie 2011

Semafor de trafic auto cu circuite integrate CMOS

Saptamana trecuta am cautat prin niste cutii si iata peste ce am dat:


Ghici ciuperca ce e?


E un montaj electronic facut acasa, ceva special din vremuri imemoriale, cand eram mai creativ, cand totul se prefacea din gand in ceva real, tangibil :). Si asa cu acest montaj: eram fascinat de a construi tot felul de placi electronice pe care nu le foloseam pana la urma (cateva chiar le-am bagat in cutii de plastic, dar tot un fel de aparate nefolositoare au ajuns). Totusi, cine ar putea rezista tentatiei de a nu construi un semafor? :) Caci pana la urma despre asta e vorba: un semafor pentru o intersectie simpla ca mai jos:


Intersectia si semaforul


Schema e dintr-o carte de la Teora (va mai aduceti aminte acele carti de la Teora? Erau revolutionare pe vremea aceea si extrem de scumpe, dar continutul era valoros), cartea se cheama "301 scheme electronice" - o colectie de scheme electronice aparute in revista de electronica Elektor din Germania. Descrierea functionarii schemei este mai jos:


Click pt marire


Si acum schema:


Click pt marire


Am facut un cablaj imprimat dublu placat (se cheama PCB (printed circuit board) sau PWB (printed wired board) cu 2 straturi (2 layers - top and bottom)), na ,acum arata cum arata, dar atunci... Atunci eram bucuros ca am putut invata singur asa ceva si ca am ajuns la asa un nivel tehnologic tot singur :). Dupa ce am facut cablajul, am lipit toate componentele si am ajuns la acest modul (sau PCBA - PCB assembly (sau assembled?!)). Am pus multe LEDuri (light emitting diode sau dioda emitatoare de lumina), am lipit si firele, am verificat ca toate conexiunile sunt bine facute si "Contact!".
Lucrurile au decurs bine, adica fara pos si trosc, fara fum: LEDurile s-au aprins, s-au stins, ce mai, ca la un semafor adevarat.

Iata si un filmulet cu modulul functionand:

miercuri, 5 octombrie 2011

Oare si frunzele artificiale cad toamna?

Intr-un anotimp in care frunzele se ingalbenesc si cad, vine o stire interesanta: a fost inventata frunza artificiala care foloseste energia data de lumina soarelui pentru a sparge apa in oxigen si hidrogen ce pot fi utilizate ulterior la producerea energiei necesare.

Inventia apartine unei echipe de la MIT (Massachusetts Institute of Technology) conduse de profesor Daniel Nocera. Frunza artificiala e compusa dintr-o celula fotovoltaica ce are depuse materiale chimice de cataliza pe suprafata ei. Nu necesita nimic in plus, doar o iei, o bagi intr-un vas cu apa si vasul il pui la soare. Vor apare o serie de bule pe suprafata frunzei, bule care de fapt sunt oxigenul si hidrogenul din apa. Acestea sunt ulterior stocate, imbuteliate probabil, astfel incat pot alimenta un automobil sau orice altceva poate genera energie pe baza de ozigen si hidrogen.

Aici puteti vedea frunza in actiune:



Pentru cei interesati de modul in care se produce aceasta frunza, se pare ca utilizeaza resurse care sunt abundente pe planeta (ma rog, este relativ totul). Urmatorul pas tine de rezolvarea problemei stocarii celor 2 gaze (oxigen si hidrogen), dar in mod cert se va ajunga la o solutie. Pentru ca dezvoltarea tine de banii pe care ii ai, implementarea comerciala se va face de catre Sun Catalytix.

Linkuri suplimentare:
*"MIT News: ‘Artificial leaf’ makes fuel from sunlight"
*Sun Catalytix - comapny site

PS: poate ca doamna blonda de la Turism investea dracu' mai bine in frunza asta a lor... Nu de alta dar e mai ieftina si mai scoate si bani.

duminică, 25 septembrie 2011

Din Valea Almajului la Resita pe la Poneasca

Anul trecut am avut doua iesiri in natura care puteau fi usor legate una de cealalta, totusi ne lipseau vreo 2-3 km sa le legam. Este vorba de o iesire de la Reşiţa la Văliug prin Comarnic - Naveşu Mare - Răşpiţel - Berzăviţa - Crivaia si mai o iesire la cules de pastravi de fag pe Valea Poneasca din Valea Almăjului. Prilejul de a lega aceste doua iesiri a venit in weekend-ul trecut cand datorita Taberei de explorare a Vaii Almăjului (vezi detalii aici), bicicletele noastre au ramas in Valea Almăjului. Asadar la drum!


Dimineata in Putna - oamenii merg la lucru

Ideea traseului era sa pornim din satul Putna, sa trecem prin Valea Almăjului, apoi sa mergem pe Cheile Minişului, apoi sa urcam pe Poneasca, dupa care sa trecem in Valea Bîrzavei, de acolo la Răşpiţel, Naveşu Mare, Comarnic, sa ajungem la Iabalcea de unde sa ne oprim la Reşiţa.

Zis si facut, vremea a fost excelenta, o zi placuta de toamna, cu soare, cu chef de pedalat.


E vremea sa se culeaga porumbul


E prietenul meu imaginar in forma de dovleac


Unde e gravitatia aia?!


Asa arata porumbul adevarat, ingrasat cu balegar, stropit de ploaie, crescut in aer si soare


Pe margine


Toamna pe deal


Spre Scoc

Din satul Putna am urcat la locul numit "La Cioaca", apoi am mers catre "Ciolan", apoi am coborat pe "La Mizăi" la locul unde a fost Tabara de explorare a Vaii Almăjului - "La Scoc". De "La Scoc" am mers mai departe catre locul unde candva era văiala - adica acolo unde tesaturile de lînă erau inmuiate, sa nu mai fie asa de aspre, daca vreti e un fel de moara cu apa pentru ţesături de lîna - acolo din pacate totul este paraginit, lumea cumpara "sintetice" ca "si chinejii trăbe să mânşe o pită", acum lîna este tunsa si aruncata, trist lucru.


Acolo e vaiala


Si apa oglindeste realitatea trista


Trecem puntea spre vaiala


Ce a mai ramas din vaiala


Pe aici am trecut spre asfaltul Putna - Prigor (Podul de la Iablacina / Ibulcina)


Viitorul info centru turistic de la Prigor

De la văiala am mers pana la drumul asfaltat Putna - Prigor, de acolo mai departe la Borlovenii Vechi - Pătaş - Prilipeţ. Unii ar spune ca drumul acesta e mai lung, ba chiar ca nu e la fel de bun ca drumul Prigor - Prilipeţ (proaspat asfaltat). Totusi in turele noastre nu am mers pe drumuri doar ca sa aratam lumii un track de GPS cu multi kilometri parcursi, cu multi metri de diferenta de nivel urcata si altele de acest fel, vrem sa aratam ce privelisti minunate se pot gasi intr-un loc, vrem sa ne oprim si sa vorbim cu oamenii.

O astfel de priveliste este de aici, de pe malul drept tehnic al Nerei: se vede culmea Muntilor Almajului, se vad ogoarele, se vad pasunile. Cum sa nu dai ragaz sufletului sa se bucure? Iar cand totul se petrece in saua bicicletei, este ceva de nedescris.


Spre Pataş / Borlovenii Vechi - click pt marire

Si uite asa, visind si dand din pedale am ajuns in Bozovici. De acolo am pornit mai departe pe Valea Minişului, apoi spre Cheile Minişului. Drumul aici este proaspat asfaltat, va invit din tot sufletul sa vizitati zona daca aveti masina (nu mai ascultati prostii cum ca drumurile sunt pline de gropi, de la Bozovici spre Şopotul Nou (adica spre Cheile Nerei) sunt gropi si drumul este groaznic, insa Valea almajului nu este reprezentata doar de Cheile Nerei), lasati orasul pentru un weekend, il aveti pentru o saptamana intreaga apoi.


Crucea de la Zagrade

Padurea este la inceputul schimbarii, verdele dispare treptat, ruginiul il inlocuieste. La intrarea in Cheile Minisului (in apropierea pastravariei) se vede Crucea de pe Zagrade. Apoi ajungem la Izbucul Bigăr, dupa care ajungem la Poneasca (330 m altitudine), unde facem la dreapta si incepem sa urcam pe drumul forestier. In stanga vedem o cariera de piatra utilizata la constructia barajului lacului de acumulare de la Poneasca.


Din asfalt spre Poneasca

Desi acest lac figureaza pe unele harti, in realitate el lipseste. Lacul era necesar termocentralei de la Anina (de la Crivina mai precis). Barajul este unul simplu, un baraj de greutate. Avem doua optiuni: drumul de contur lac de pe versantul stang ori de pe cel drept. Pe cel drept am mai fost, nu stiu starea celui stang (ne era frica de vreo surpare sau ceva care sa ne blocheze drumul), asadar iata-ne urcand serpentinele drumului auto forestier contur lac Poneasca - versantul stang.


Cariera de piatra pentru barajul de pe Poneasca


Aici incep drumurile de contur lac pe versantii stang si drept - noi am mers la dreapta aici


Barajul de la Poneasca - click pt marire

Dupa o vreme am ajuns la coada lacului care nu exista, am intalnit si drumul de contur de pe versantul drept, a ajuns in acelasi timp cu noi :) Tot acolo am reparat o pana, apoi am pornit mai departe. La coada lacului exista cateva cabane forestiere, trecem de acestea si tot urcam pe vale. In stanga apare si un drum care cred ca duce la Cănele, de acolo poti ajunge la Lacul Buhui de la Anina.


Cabane silvice la coada lacului Poneasca

Ajungem la un canton silvic parasit, Cantonul Blaj, acolo luam masa, un fel de picnic cu ciocolata Cipiripi :)


Cantonul silvic Blaj

Dupa inca vreo 2-3 km drumul a inceput sa fie un fel de albie de riu, pe acolo curgea apa, era tot mai dificil de mers pe bicicleta, chiar si de impins bicicleta. Deja am ajuns la punctul unde nu stiam cum e drumul pana la Valea Bîrzavei, cu alte cuvinte veriga lipsa. Ajunsi pe la 800 m altitudine am hotarat ca e mai rapid si mai potrivit pentru G sa isi lase bicicleta acolo si eu sa ma intorc dupa ea si sa o car sus, G urmand sa mearga pe jos pana in culme.


Drumul spre final


Aici curge apa pe drum


Locul unde caram bicicleta in spate

Aici optiunile de drumuri erau vreo 3: unul pe firul vaii, plin de vegetatie, altul pe stanga tehnica a vaii, tot cu vegetatie si altul pe dreapta tehnica a vaii, cu mai putina vegetatie, insa abrupt si brazdat adanc de ape, cred ca era un fel de drum de TAF. Am ales acest drum din urma pentru ca era mai putin napadit de vegetatie.

Acum cateva cuvinte despre "scule" (ca sa dam un dram de dramatism povestii :P ): bicicleta mea are 24 de kg, a lui G are pe la 19 kg, era la 800 m altitudine, drumul era extrem de abrupt, pamantul era alunecos, nu puteai decat sa urci in spate bicicleta pana la 920-930m altitudine in culme. Asa ca eu am facut cursa asta de doua ori, am urcat bicicletele in spate si chiar repede. Astfel am ajuns la 927 m altitudine, in culme dupa un drum de vreo 21 de km (din Valea Minisului).

Asa ca sa nu mai aud plangeri de genul "vai ce bine ca mi-am schimbat camerele de la roti, acum sunt cu 30 de grame mai usoare!" sau "ce grea e bicicleta mea, are 13 kg" sau "abia astept sa imi iau bitza de carbon, asta nici nu stiu cum o mai suport" - cand cei ce se plang vor creste mari campioni (adica dincolo, nu aici, aici e doar o parcare goala in care ei sunt cei mai tari), vor merita asa ceva, pana atunci, mi se par niste oameni patetici care se plang si care nu apreciaza ceea ce au (in tura asta - Semenic - Botul Calului - Valea Almajului - Iablanita - am avut 32 de kg in total- bicicleta + bagaj + haine + papuci - la 38/40 de grde Celsius).

Intersectia de drumuri de TAF - deja suntem in coborare spre Bîrzava

Bun, ajunsi in culme, o lume a posibilitatilor ni s-a deschis :) : padure in stanga, padure in dreapta si un drum napadit de vegetatie, care ne-a condus la un alt drum, tot de TAF (dar mai folosit), iar de acolo intr-un fel de intersectie de drumuri de TAF. Din ceea ce am inteles din povestile padurarilor, acolo este / era Crucea lui Plavaţ. Partea buna era ca undeva se auzea un rîu curgand, rîu pe care l-am intalnit repede in cale, ajunsesem la Bîrzava. Pot sa spun ca eram fericiti? Eram, toata zbaterea noastra era deja la final, de aici stiam drumul si era mai mult la vale.


G trece Bîrzava


Si eu am trecut Bîrzava :)

Dupa ce am trecut apa, am inceput sa coboram, am ajuns la intersectia spre Crivaia si spre Răşpiţel - am facut stanga spre Răşpiţel. Ajunsi la Răşpiţel, am realizat ce schimbare era acolo fata de anul trecut pe vremea asta: la Răşpiţel erau doar tufe, acum din cauza exploatarii padurii drumurile de culme erau folosite, nu mai erau napadite de vegetatie. Din Răşpiţel am avut cam 3km de coborare pana la cantonul Naveşu Mare, in paragina si acesta.


Intersectia de la Berzăviţa spre Răşpiţel - din stanga am coborat, in dreapta se merge


Aproape de Naveşu Mare


Din stanga am venit, in dreapta se merge catre Anina prin Jervani

De la canton am continuat sa coboram spre Comarnic, acolo a inceput intunericul, un fel de ironie ca doar acolo e cunoscuta pestera de la Comarnic. De la Comarnic am pus in functie noile lumini pentru bicicleta, nu am mai avut ocazia sa le testam pana atunci si concluzia este ca suntem incantati de ele, fac din noapte zi, bat bine si iti permit sa mergi repede, caci vezi excelent ce e pe drum. Frontalele pot spune ca sunt un fel de licurici pe langa aceste noi lumini. Multumesc lui Ionut pentru pont :) !


Soarele asfinteste peste Naveşu Mare, poate maine e disparut de tot

Am ajuns la cantonul silvic de la Iabalcea si de acolo am inceput o coborare excelenta pana in sat, prin padure pe un drum neasfaltat si cu multa lumina :) Din satul Iabalcea am avut asfalt sub roti, am avut viteza maxima si am ajuns repede la drumul Anina - Resita. Am facut dreapta si am inceput sa mergem spre Resita, din nou mai mult coborare pe noapte.

Aceasta a fost calatoria noastra, vreo 85km si 1400m altitudine urcati, o calatorie presarata cu multe peisaje frumoase de toamna care ne-au incantat sufletul.

Aici este o harta cu traseul nostru:


Bike route 1272232 - powered by Bikemap 

duminică, 28 august 2011

Nu e totul pierdut

Azi am urcat in tren cu o gramada de plase, eram ca un cuier ambulant. Pe scara trenului era un copil, cred ca era prin clasa a I-a, poate a doua. Ma pun vitejeste sa escaladez scara (trenul nu era tras la o linie cu peron, gara Resita Nord) si ala micu' imi zambeste si intreaba cu vocea lui de copil "Vrei sa te ajut?".
Sincer am ramas uimit, dar ma gandeam cum sa reactionez sa nu creada ca intentia lui e nepotrivita, sa il descurajez si sa nu mai faca alta data.
Pana la urma i-am zimbit sincer si i-am multumit.
Am gasit locul si apoi am fost si mai surprins cand ala micu' s-a asezat si a inceput sa vorbeasca o limba diferita de cea romana cu parintii lui, mama purta fuste inflorate, tatal purta palarie cu boruri, deci se poate, chiar se poate.

luni, 22 august 2011

De la Patas la Lacul Taria Mare - Valea Almajului

Satul Patas din Valea Almajului (judetul Caras-Severin) este un loc cu o istorie deosebita. Aici au fost descoperite vestigii arheologice, semn ca oamenii au locuit in acesta minunata zona de o vreme indelungata. In istoria localitatii, Patasul a fost un important centru al romanismului si al patriotismului in istoria presarata de stapaniri straine ce a trait-o Valea Almajului. Detalii gasiti in monografia Patasului scrisa la inceputul anilor 1900 de catre preotul localitatii, V Popovici - aici gasit lucrarea despre care vorbeam.

Localitatea este asezata intr-o zona frumoasa, intre Patas si satul vecin Borlovenii Vechi este doar un pod, apodul peste Nera; pe acolo riul Nera coboara din Muntii Semenic si ajunge sa treaca prin Valea Almajului si apoi mai departe.

Cu aceste idei in minte, am incercat sa croim o tura care sa includa satul Patas, sa treaca prin padurile frumoase de deasupra satului si apoi sa se intoarca pe riul Minis, mai precis pe la Lacul Taria Mare - rezervorul de apa al comunei Bozovici.

Din Patas, din centru pornim pe asfalt pe vale, urcam pana ce asfaltul se termina (acolo e ultima casa din sat) si facem la dreapta pe drumul de pamant, urcand pe culme (asta si e traseul - o culme pe care mergem pana unde ne intalnim cu celelalte culmi - La Obarsia Vetrinii).


Am parasit asfaltul si am inceput sa urcam pe drumul de pamant


Pe marginea drumului sunt mure coapte, dam iama in ele si ne bucuram de darul naturii


Drumul e in stare buna, panta nu este grea si inaintam calare pe bicicleta


Mai o poza, mai o pauza!


Undeva in fundal, in mijloc este Dealul Belcovat (Belcot), mai in stanga, pe culmea inierbata se vad antenele de GSM de langa satul Sumita - o vedere frumoasa asupra Vaii almajului


O panorama asupra Vaii Almajului, inainte de Dealul Laz


O vedere de pe Dealul Laz in directia unde ar fi Nera (inspre est cumva)


O panorama de pe Laz spre Vf Obarsia Vetrinii (undeva in stanga)


In stanga sus este Vf Obarsia Vetrinii unde trebuie sa ajungem; Lacul Taria Mare e pe coborare in stanga


O baba sta cu oile la Laz, croseteaza. Un trai bun, dar greu, insa in ritmul naturii, la aer curat


Traista babii


Jim cu harta si busola


Dealul Laz - in mijloc, cel cu iarba


Ajunsi in Vf Obirsia Vetrinii, gasim salase unde oamenii tineau animale, iarb aici este foarte spornica. Nu ma asteptam sa gasesc salase asa de sus.


Si o masa de piatra, fain dizainul :)


Aici la Obarsia, e un fel de platou, drumuri vin, drumuri pleaca: poti sa ajungi la Botul Calului (Valea Nerei) (tura o gasiti aici), poti sa ajungi pe Semenic, poti ajunge pe Valea Poneasca


Incepem sa mergem prin padure, este extrem de placut, racoare, si vant


Ajungem din padure la o poiana, e ingradit totul si sunt vaci la pascut acolo, drumul trece prin dreapta poienii si urca inapoi in padure


Inca o poza, inca o pauza


Drumul prin padure este foarte practicabil, merge pe culme, padurea e frumoasa si curata


Din nou ajungem in poiana; aici e un drum la stanga coboara pe un crac si cred ca ajunge mai rapid la Lacul Taria Mare, noi insa continuam sa urcam prin dreapta, pe langa padure


Iata ca am ajuns intr-un sfarsit in capatul urcarii de pe culme, prin padure; cum spuneam, padure e curata si e practicabil drumul (mai cate un copac cazut in cale, dar nu asa des)


Din padure iesim intr-o poiana, coboram in linie dreapta (scurt-circuitam curbele de nivel); trecem printr-o plantatie de conifere si ajungem intr-un drum forestier; acolo facem la stanga (in vale este si un paraias, apa se numeste Taria Mare); noi vom merge tot pe drumul forestier - aici am vazut si urme de lup - asta ca sa stiti de unde vine Jack Wolfskin :)


Dupa vreo 2-3 km de coborare, pe stanga e un foisor pentru odihna


Dupa inca 1km, pe dreapta e o cabana mare forestiera, in paragina; ma doare inima sa vad asa ceva, unii au muncit pentru acest lucru, padurea ramane acolo, deci nu poti spune ca nu mai utila - trecem mai departe si nu ne uitam inapoi


Tot langa cabana forestiera


Si dupa ce am coborat de ne-am plictisit, in cele din urma am ajuns la Lacul Taria Mare. Acest lac este rezervorul de apa al comunei Bozovici, de aceea nu sunt permise activitati de agrement in jurul acestuia. Pe baraj este o casa frumoasa, din pacate nu ofera cazare, tine de Apele Romane cred. Atentie, aici sunt caini, sa nu va speriati - caini latra, biciclistul trece.


O panorama si cu Lacul Taria Mare - din stanga am venit noi (riul Taria Mare), in fata - in linie dreapta ajungi la Prilipet, in dreapta e casa si barajul si drumul pana la asfalt


Barajul lacului Taria Mare - acest lac a fost decolmatat recent ("renovat") si arata foarte bine; de la baraj pana la drumul asfaltat (DN57B Bozovici - Oravita) sunt circa 2 km). Ajunsi la asfalt, am mers la stanga, spre Bozovici (inca 6 km de coborare pe Valea Minisului)


In Valea Almajului, vedere spre Prilipet, Patas - culmea pe care am pornit noi e undeva in fundal pe stanga - drumul asfaltat este drumul dintre Bozovici spre Prigor (ajunge la Iablanita)


Aproape de casa - pe asflat, cu soarele in spate, vantul in fata

Ruta pe harta:




__