Un an dupa tura in care am fost partas la aducerea crucii de pe Muntele Mic, s-a intamplat si inaugurarea ei oficiala, mai precis aprinderea luminior de pe cruce. Era anul 2004, tot luna septembrie, ziua a 14-a. Eu eram la Lugoj, ca de obicei invatam la ceva examene restante (din nefericire, in studentie eram la "mariri" de note in luna septembrie in loc sa pierd vremea pe coclauri).
In vremea aceea, mama punea conservele pentru la iarna, spun asta pentru ca de aici incepe povestea :) Mama m-a trimis sa cumpar cateva lucruri de care avea nevoie la muraturi, dulceturi, ceva din categoria asta in orice caz. Plecand dupa acestea, m-am intalnit cu Nelu Gaspar, el era cu masina si in masina avea si rucsacul. L-am intrebat ce face, asa am aflat de tura (din aceeasi zi) la Muntele Mic cand avea sa fie aprinsa in mod oficial crucea.
Tura a fost o actiune a Clubului de Turism Concordia Lugoj, plecarea era planuita pentru ora 16:00 din fata de la Colegiul National "Coriolan Brediceanu" din Lugoj. Asa ca m-am afisat si eu la ora stabilita, microbuzul lui Herr Schlupp era incapator :)
Am pornit catre Caransebes, am ajuns la telescaun si a inceput urcusul catre Muntele Mic. Drumul pe atunci era ca vai si amar, nu era asfaltat. Si incet, cu o pauza de racit apa la bus, am ajuns si noi la Muntele Mic, la platforma crucii.
statiunea de schi Muntele Mic in 2004
Ca sa treaca vremea mai repede, am urcat si pana pe Muntele Mic, dupa care ne-am intros la platforma crucii si am asteptat sa se faca lumina. Desi ziua fusese torida, acolo a inceput sa se raceasca si sa fie frig. Mai toti aveam sandale, maneca scurta, pantaloni scurti.
Au aparut si unii de pe la TVR, sa filmeze evenimentul, asa am aflat ca la ora 20:30 trebuie sa se faca lumina. Ora se apropia incet incet.
Cu un ochi pe ceas, cu unul spre cruce, am inceput sa asteptam incordati; si la 20:30 s-a facut lumina. toti cei de acolo eram ca niste copii care traiau un sentiment de exaltare, era ca atunci cand parintii iti fac brad de Craciun si il vezi aprins pentru prima oara.
Dupa ce am mai facut cateva poze, am pornit la vale, ne astepta drumul catre Lugoj. Pe drum ne tot uitam spre cruce, se vedea bine acolo la Muntele Mic, se distingea forma. In Caransebes deja se vedea doar ca e ceva luminos acolo sus, apoi la Gavojdia era doar un punct, iar la Lugoj se vedea ceva, insa daca nu stiai, puteai confunda usor cu o stea.
Am auzit povesti cum ca in serile senine, dintr-un punct anume, un punct inalt din Timisoara, se poate vedea crucea de pe Muntele Mic luminata, ceea ce e un fapt interesant daca luam in considerare ca sunt peste 100km pana la cruce. Nu stiu insa daca e adevarat sau ba.
Si uite asa, am fost martori si la inaugurarea crucii, aprinderea oficiala a luminilor Monumentului Eroilor de pe Muntele Mic - sau Crucea de pe Muntele Mic care apare in mai toate fotografiile celor ce merg iarna la schi. Asta cand nu e ceata :)
Ceva mai multe poze aici.
__
Pe noi astia muntomanii o cruce in varf de munte nu ne impresioneaza, ba uneori chiar ne deranjeaza pentru ca ce-i prea mult strica.
RăspundețiȘtergereAsta si pentru ca uneori inaltele cercuri politice si bisericesti care hotarasc amplasarea de astfel de constructii o fac doar pentru populism, si incalca legile amplasand astfel de constructii in mijlocul naturii (cum e cazul cu crucea din Ceahlau, sau cu Catedrala Mantuirii).
Dar uneori e buna la orientare noaptea :)
Dar atunci demult cand s-a facut prima cruce pe Muntele Mic, erau alte vremuri si este de necontestat ca, crucea eroilor a fost un simbol pentru tot Banatul inca de la instalarea ei in urma primului razboi.
A vrut sa fie o replica la crucea de pe Caraiman, ce-i drept a fost doar una de lemn dar care a rezistat pana in zilele noastre.
Foarte multa pasiune au pus cei care au reconstruit-o in 2003.
Cornel Hamat din Caransebes (a fost sef la turism in CS in perioada comunista) a descris cu patos evenimentul in cartea lui 'Domeniul Turistic Scorilo' - am citit-o cu imprumut de la cineva.
De acolo am aflat destule legate de amenajarile turistice si hidro care s-au facut in zona incepand cu 1970, chiar autorul era unul dintre cei de la butoane.
Atunci s-a facut hotelul de pe Muntele Mic si Scorilo din Poiana Marului.
Ambele sunt detinute actualmente de cei de la Teleferic Alpin (Muntele Mic online).
In rest, despre cruce numai de bine cata vreme a devenit un simbol si obiectiv turistic si a intrat in istoria Banatului.
Si da, se vede de departe, eu am vazut-o de la Sinersig noaptea.
Alin
As vrea sa modific un pic povestea...
RăspundețiȘtergereBusul nu mai era a lui Schlupp si am oprit din cauza gazelor de esapament care intrau inauntru si ne gazau ca la Auschwitz. Busu avea motor boxer cu racire pe aer...