luni, 30 mai 2011

Maratonul Tarii Gugulanilor 2011

Una dintre zonele montane mai putin explorate din judetul Caras-Severin o reprezinta Muntii Tarcu. Desi sunt "vazuti" de toti schiorii care vin la schi la Muntele Mic, nu sunt multi cei ce fac drumetii pe Muntii Tarcu.

Muntii Tarcu sunt muntii placuti, relativ blanzi, fara creste stancoase ca in Retezat de exemplu, numai buni de drumetit vara, cat si iarna, insa ca orice munte, sunt un loc periculos pentru cei fara experienta (desi si in oras sau acasa e periculos pentru unii, vezi stirile de la ora 17).


IMG_8857
Urcand spre Varful Tarcu - vara - 2190m altitudine


Nu voi intra in detalii geografice despre acesti munti, dar acest articol este o invitatie la a ii vizita cu ocazia Maratonului Tarii Gugulanilor - Tarcu.

Despre ce este vorba? E simplu: iti iei familia, bicicletele si te prezinti la inscrieri in Poiana Marului. Daca vrei sa fii tare'n furca, mergi la categoria de concurs si faci traseele propuse de organizatori.


IMG_2116
Urcand spre Varful Tarcu - iarna - 2190m altitudine


Oricum, este o actiune de anvergura, cluburile din vestul Romaniei pun umarul la reusita acestei actiuni. Chiar daca nu vii sa concurezi, vino sa faci galerie concurentilor sau sa ajuti ca voluntar.

Pana la urma ce pierzi? Aerul infect din oras? Galagia din oras?

IMG_2169
Statia Meteorologica Tarcu - una dintre cele mai dificile statii meteo europene


Asadar duminică 26 iunie 2011, ora 10, ai grija sa vii la Poiana Mărului, Munţii Ţarcu (munţii Ţării Gugulanilor) sa asisiti la prima editie a "Maratonului "Ţării Gugulanilor" - Ţarcu.

Mai multe detalii aici.

__

Oravita - Anina si Lacul Buhui

E vineri. E cam tarziu sa mai fac planuri pentru un weekend prelungit. Am ajuns sa ma gandesc la un weekend simplu, prin zona, pe langa casa. Dar stai, suna telefonul si se pare ca e ceva de bine: la 4 dimineata vine Andrei sa mergem la Oravita sa ne dam cu trenul pe cea mai veche linie de cale ferata din Romania.

Andrei si Simona erau de ceva vreme interesati de aceasta tura, acum au prins un prilej si vor sa mearga. Ajung acasa, se face miezul noptii, ma bag la somn, la 3 canta cocosul de la Android :), ma trezesc, printez o harta cu zona, vine Andrei si plecam.

Timpul se anunta favorabil pentru mers hai-hui. Planul e sa prindem trenul de dimineata din Oravita (pe la 7 dimineata), sa mergem pana la Anina, apoi de la Anina sa mergem pe la Lacul Buhui, apoi sa ne intoarcem la timp in Anina sa prindem trenul de la ora 17 si sa ne intoarcem in Oravita, de acolo inapoi in Timisoara.

Pe drum dupa Moravita, vreo 6 berze matinale isi fac de lucru pe camp, printre niste baloti de paie, pe semne iau micul dejun. Simona le molareste cum se cuvine. La Gradinari oprim sa cumparam paine adevarata, asa scrie pe firma, chiar gasim paine calda pe vatra.



Si dintr-o data iata-ne in Gara Oravita. Inspectam locurile, facem niste poze, aflam ca biletele se cumpara din tren, in weekend casieria nu e deschisa. Uitandu-ma prin gara, ma cuprinde un fel de nostalgie amestecata cu tristete: cand eram mic, stateam aici ore intregi si priveam trenurile, vagoanele, locomotivele, inspectam cladirile, totul era un punct de interes; acum toate astea s-au dus, de abia mai circula trenurile de calatori, nu mai sunt vagoane de marfa, de carbune, de minereu de uraniu, semn ca zona este economic la pamant de cand minele si prelucrarea lemnului au fost diminuate.


Ma trezeste din visare rama de la Regiotrans ce soseste in Gara Oravita de la Berzovia. In cateva minute plecam si noi catre Anina. Lumina e buna, cade pe tren din dreapta, pe traseu insa se inverseaza si trebuie alta strategie de pozat.


Dimineata e plina de constraste, cam greu de pozat, dar acolo unde e spatiu deschis si nu sunt asa multe umbre, verdele proaspat in aerul diminetii arata formidabil.

Trenul nostru are 3 vagoane, aflu ca au fost multi calatori si nu au avut loc in 2 vagoane, asa ca au suplimentat cu inca un vagon, ceea ce ma bucura nespus, sper ca trenul sa nu fie anulat, macar sa ramana ca tren turistic.


Vizualizaţi Oravita - Anina railway pe o hartă mai mare


Ajungem incet la prima oprire, Bradisoru de Jos. Ne pornim si ajungem in zona de dealuri, incet dar sigur linia se adanceste in vale si in padure. Lumina putina scoate poze ce iti dau impresia de calatorie cu viteze super-luminice :), desi o matematica simpla ne face sa realizam ca mergem cu vreo 15 km/ora.



Oprim si in Dobrei, apar primele semne ca in zona au fost exploatari miniere candva. Se vad turnurile cu roata care carau coliviile in putul minei (oare asa le-o fi spus?!).



Apar 2 caini galagiosi, oprim si la Lisava, o alta zona miniera. De la Lisava in sus am facut o tura fenomenala in iarna, dupa un viscol si o ninsoare, cand totul arata ca in basme, aici e descrierea acelei ture.





Revenind la timpul prezent, plecam din Lisava, trecem de bariera de pe drum, apoi urmeaza Tunelul Maniel. La iesirea acestui tunel este al punct de oprire, Ciudanovita. Acest loc inca mai pastreaza urmele rampei de incarcare a minereului de uraniu in vagoanele de tren. Vagoanele care carau acel minereu aratau cam ca cele de carbune, doar ca erau mai scunde, erau vopsite maro, aveau pe ele semnul de radioactivitate si scria ca statia de domiciliu era Feldioara (asta pica pe undeva pe langa Fagaras daca nu ma insel).

Oricum, din vagoane mai cadea cate un bolovan radioactiv pe drum, Gara Oravita era notorie pentru chestia asta. Acum ceva vreme, tizul meu Catalin Sorescu a facut o excursie in zona, cu niste invataminte interesante, cititi aici despre aceste invataminte.


Iata ca am pornit din nou la drum din Ciudanovita. Anunt lumea sa se pregateasca de pozat o portiune spectaculoasa; traseul trece prin stancarii, apoi intra intr-un tunel lung din care iese direct aproape pe Viaductul Jitin, trecand pe partea opusa a vaii. Totul arat foarte bine in lumina diminetii.




Trenul urca spre Gara Garliste, ajungem din nou intr-un peisaj plat, se vede incolo spre Resita, Carasova. Foarte frumos!

Trecem pe langa semnalul de intrare in Garliste, in dreapta apare platforma garii. Oprim si in Garliste, apoi intram in tunel, acesta este cel mai lung tunel de pe traseu. E interesant de vazut ca gabaritul vagonului si peretele tunelului au intre ele 20-30 de cm, daca stai in usa si te uiti e ca si cum ai in fata un zid. Trenul merge incet pe aici.





Iesim si din tunelul Garliste, urmeaza ultimul tronson de linie pana la Anina. O zona deschisa face calatoria si mai placuta la aceasta viteza redusa, avem la ce ne uita. Verdele parca ne relaxeaza, uitam sa facem poze :)

Intram din nou in padure si incep tunelurile. In stanga pe stalpi si pe copaci apar si marcajele de parc national, Parcul National Semenic - Cheile Carasului.




Iesim si din ultimul tunel, trecem peste inca un pod si ajungem la locul unde se incarcau vagoanele de carbune. Totul arata destul de alarmant, te gandesti daca nu vor cadea buncarele de beton peste tine. In spate se vede un turn cu roata pentru mina, pe el inca mai e o stea, semn al vechii oranduiri ce a adus bunastarea si fericirea peste aceste locuri dupa al doile a razboi mondial. Pacat ca nu mai e...

Si iata-ne in Gara Anina. Gara e o cladire frumoasa, insa mai trebuie intretinuta. De aici lasam trenul sa se intoarca la Oravita si noi pornim pe sosea pana la cimitir, unde facem la stanga spre Lacul Buhui. La cimitir, ne aducem aminte de cei ce au pierit in catastrofele de sub pamant, cea mai mare de aici este cea din 1920 cand au murit vreo 80 de mineri, monumentul e in germana.

Ajungem la Maial, aici era candva locul unde se tineau serbarile de 1 Mai muncitoresc, 23 August si Ziua Minerului, acum am inteles ca e un loc privat, din drum se poate vedea un tarc in care este tinut un cerb, poate asa mai are o sansa decat in padure in bataia asazisilor vanatori cu masini de teren si functii publice importante sau doar cu bani. Dupa vreo 4 km de drum in total de la asfalt, dam si de Lacul Buhui, unde avem noroc si suntem lasati sa lenevim pe ponton.


Panorama Lacul Buhui


Locul e frumos, linistit, apa te imbie la o baie, dar e inca rece de baie, e un lac de munte, nici la sfarsitul verii nu e de baie aici. Dupa ce lenvim indeajuns cat sa ne rosim ca racii, ne luam si ne intoarcem la Anina.







Ajungem in oras, observam cu atentie casele, toate au geamuri mici, fundatia are o usa prin care se poate intra in subsol. Toate aceste case sunt case de mineri, totul aici are influente austriece, lucru bun pana la urma, ne-a mai scos in sus ca natie. Strazile sunt si ele frumos aranjate si ordonate.




Ajungem la gara, asteptam trenul. Spre surpriza noastra, din tren se dau jos vreo 30 de copii veniti in vizita. Altii le iau locul in tren. Asa e bine, nu circula trenul gol, mai ramane un licar de speranta ca linia nu are motiv de inchidere.


Panorama Gara Anina


La intoarcere din nou acelasi peisaj spectaculos, poduri peste vaile stancoase, tuneluri care intra in stanca de calcar, verde amestecat cu gri. Frumos, frumos, merita vazut!





Intre timp se cam pregatea de ploaie, norii se schimbau. Insa pana la urma am ajuns in gara Oravita fara probleme.

Pentru detalii despre mersul trenurilor, vizitati Mersul trenurilor CFR si cautati detalii pentru ruta Oravita - Anina. Vizitarea se poate face si din Anina, lasati masina in Anina, ajungeti in Oravita cu trenul si vizitati orasul vechi: Teatrul Vechi, Farmacia Knoblauch si asa mai departe, apoi va intoarceti in Anina la masina.





Tura noastra a fost scurta, deloc dificila, am vazut lucruri interesante, am stat la aer curat si ne-am simtit bine.

__

duminică, 29 mai 2011

Hercules Maraton 2011 - cum a fost

In calendar a aparut si foaia de 21 mai 2011, data celei de-a doua editii a concursului de alergare montana Hercules Maraton (adica trail running). Maratonul are loc pe Valea Cernei (la 12 km de Baile Herculane), detalii mai multe se gasesc la pagina oficiala aici.

La editia intai a lui Hercules maraton, de anul trecut, 2010, in pre-ziua maratonului, a fost o zi nelucratoare (sambata), maratonul a aveut loc duminica, iar ziua urmatoare a fost tot o zi libera, fiind Rusaliile. Anul acesta maratonul a fost sambata, lumea trebuind sa faca efortul de a veni direct de la servici la maraton sau de a lua o zi libera vineri.

Insa efortul a fost rasplatit pe deplin.

Noi am plecat din Timisoara vineri dimineata, Sorin era soferul, in drum a cules restul trupei, pe Remus, pe mine si apoi pe Gil (domnul profesor
Virgil Tiponut).

Pentru ca vreme era si era buna, am mers de la Timisoara catre Lugoj, apoi spre Caransebes, apoi inainte de Teregova, am parasit drumul E70 in stanga si am mers spre Rusca. Am ajuns la barajul de la Rusca, dupa care am coborat la Cornereva. Natura arata splendid, pe crsete se mai vad vinisoare albe de zapada. In cele din urma am ajuns in Plugova si din nou la E70. La scurt timp ajungem si la km 12 de la Herculane pe drumul catre Baia de Arama, limita intre judetele CS si MH. Acolo instalam cortul in poiana (5 RON de cort de noapte).

Cortul unde se fac inscrierile la maraton si semimaraton - Hercules 2011

Remus la carboloading cu macaroane cu branza - yammy yammy :)

In curte la Motelul Dumbrava (km 12 pe Valea Cernei)

Peisaj in sus, spre Crovuri

Tot spre Crovuri, cu o blonda in cadru :)

Eu nu eram la alergat, am incercat sa ajut cum pot la partea de voluntariat, trebuia sa marchez o zona, apoi sa anunt venirea concurentilor (primii 3 de la fete si de la baieti), sarcini usoare.

Vineri seara lumea s-a inscris la concurs, s-a facut sedinta tehnica, s-au servit macaroanele (excelente, cu branza adevarata din zona) - carbo loading cu branza de oaie. Seara am facut o recunoastere in zona unde aveam sa fiu prezent a doua zi, faine locuri acolo.

Apoi s-au retras toti la cort, la somn.

Sambata dimineata - sau linistea dinaintea furtunii maratonului

Sambata dimineata ne-a intampinat un cer senin incredibil, anul trecut am stat in ploaie si in ceata. Macar acum lumea sa savureze privelistea.

Prieteni

7 dealuri si o vale adanca - intersectia unde am fost pe post de bariera :)

Hai Romania!!!!



Am urcat in zona mea, s-a dat startul la ora 9, au aparut concurentii de la maraton si la mine, a aparut si Calin (Captain) care incheia plutonul, am inchis urcarea, am deshis coborarea (portiunea comuna maraton si semi-maraton) si m-am carat in poiana de deasupra de sosire.


Sosit la noua locatie - 5 minute de finish - peisaj spre Valea Cernei - Cheile Tasnei (in stanga undeva)



Spectatori locali

Iata ca apar si cei de la semimaraton

Dupa un timp, si-au facut aparitia baietii de la semimaraton, apoi dupa vreo trei sferturi de ora au aparut si fetele de la semi. Intre timp se anuntau nori de ploaie, dincolo la Bogaltin cadeau primii stropi. Am coborat sa vad cum e la sosire, mi-am luat si haina de ploaie.


La sosire - mi-a placut la poza aceasta concurentul care sta intins pe jos in stanga jos

La sosire - atmosfera de fericire, cum sa fie altfel cand treci linia de sosire dupa un efort teribil, unii chiar nu au avut astfel de experiente, aratau obositi tare de tot. Am urcat la loc in poiana, am auzit ca cei de la maraton au trecut de Inelet, se indreptau spre Prisacina.




Medalia de finisher Hercules 2011

Medalia de finisher Hercules 2011

Intre campioni - cu Sorin si Remus

Cuplul de la semimaraton - l-au parcurs impreuna cu copii - bravo lor!

Hai ca mai e putin :) km44, 5 minute pana la sosirepentru maratonistii Hercules 2011

Iata si primul maratonist!

La un moment dat au cazut cativa stropi, dar pana la urma erau doar cativa stropi si ceva tunete, asa, cat sa ne sperie :)

Si dupa 4 ore si ceva, iata ca vine in viteza primul de la maraton, si apoi incep sa apara si altii. Pe la ora 17, deja au trecut primii 3 concurenti si primele 3 concurente de la maraton, am mai asteptat si pozat prietenii despre care sitam ca alearga, dupa care am coborat definitiv la sosire.


Inca unul

Unii sunt veseli si pozeaza :)

Alin grabit sa ajunga la Maratonul Tarii Gugulanilor

Razvan grabit de ploie (Concordia Lugoj)

Huski neidentificat :)

Cu campioni - (de la stanga) Remus, Sorin, Gil (prof. Virgil Tiponut), Cristi, Catalin

Alin si Gianina Tanase - organizatorii principali

Cei mai numerori - RoClubMaraton

Cel mai varstnic concuret - profesurol Virgil Tiponut - 69 de ani - a concurat si a terminat la maratonul Hercules 2011

Apoi a urmat asteptarea premierii. S-a facut ora 19, s-a inchis concursul, iar la ora 20 a inceput premierea. Bravo tuturor celor ce au alergat, bravo celor ce au fost cei mai buni! O mentiune speciala celui mai varstnic concurent la maraton (atentie, nu la semi-maraton, la maraton): domnul profesor Virgil Tiponut. Cei mai numerosi au fost cei de la Ro club Maraton.


Podium cu fetele

Am remarcat si un cuplu ce a concurat la semi impreuna cu cei 2 copii ai lor (i-au luat in spate, au mai mers cu ei de mana) - bravo lor!


Pe podium - baietii

Pe podium - fetele

Una peste alta a fost frumos, traseul de maraton a fost ceva mai lung ca anul trecut (din cauza desteptilor care se plangeau anul trecut ca daca erau inca 3-4 km in plus ei ii depaseau pe toti, poftim, au fost adaugati inca 7km). Alin si Gianina Tanase impreuna cu CS Alternative Timisoara au facut si in 2011 un maraton pe cinste.

Pe podium - fetele

Pe podium - baieti

Pe podium - baieti

Pe podium - baieti

Pe podium - baieti

Prezenta exotica :)

Pe podium - fete

Pe podium - baieti

Patronul pensiunii Dumbrava

Voluntarii ce au asigurat o parte din succesul Hercules Maraton 2011

Peisaj de ramas bun - in fundal, in V este Arjana

Duminica, dupa ce am mai lenevit in zona si am luat pranzul, am plecat de la km 12. Intoarcerea am facut-o pe alta parte, si anume prin Valea Almajului. Practic dupa ce am trecut de Plugova si am urcat Dealul Ciregau, am ajuns la intersectia spre Iablanita / Bozovici / Oravita / Anina, la stanga. Ajunsi in Valea Almajului, am decis sa mergem sa vedem morile de pe Cheile Rudariei. Intra-adevar, zona e frumoasa, morile inca functioneaza (cele care sunt folosite de localnicii zonei).

De la Rudaria ne indreptam catre Bozovici, unde intram pe Cheile Minisului, oprim la Paralela 45 (Izbucul Bigar). De acolo mai mergem si oprim la Lacul Gura Golumbului, un lac frumos. De la lac Mergem fara oprire pana la Timisoara. Va recomand aceasta zona, sa mergeti si sa vizitati Valea Almajului, este un loc pitoresc, drumurile sunt reparate, aici este pagina care prezinta zona.

Acesta a fost weekendul cu Hercules Maraton 2011, o editie bine facuta, cu concurenti si sponsori valorosi. A fost un weekend alergat dar cu vreme buna!

__