**Gara Anina in viscol
Weekendul ce tocmai a trecut, mai precis duminica 19 decembrie 2010, mi-am mai rezolvat o dambla din asta: am mers cu trenul pe ruta Oravita - Anina pe timp de IARNA. Ruta Oravita - Anina este un monument istoric in materie de inginerie, nu va voi plictisi cu date istorice, cautati singuri, veti gasi descrieri mult mai bune decat ceea ce as pute scrie eu. Va voi spune doar ceea ce scrie pe tabla de informare de langa gara:
"Calea ferata Anina - Oravita
Lista monumentelor istorice 2004, cod CS-II-a-A-10949.02
Anul 1863
Calea ferata a fost proiectata de inginerii Anton Rappos si Karl Dulnig. Constructia a necesitat inovatii tehnologice si maiestrie inginereasca pentru contruirea de tuneluri si viaducte. Linia nu a fost niciodata electrificata, trenurile functionand astazi cu locomotive diesel"
Ruta are urmatoarele statii: Oravita (statie de plecare) - Bradisoru de Jos - Dobrei - Lisava - Ciudanovita - Garliste - Anina (statia de sosire), toate insirate de-a lungul celor 33 km.
Aici puteti vedea pe unde trece linia:
View Oravita - Anina railway in a larger map
Cum iarna nu-i ca vara si ziua e mult prea scurta (noi am aproximat ca lumina incepe la 9am si se sfarseste la 4pm (ora 16)), mersul trenurilor nu ne-a dat alta alternativa decat sa plecam din Anina catre Oravita cu trenul de la 09:15. Si uite asa am ajuns in Anina, la gara, duminica dimineata.
**biletele
Am mers si am luat biletele, care au pret mic, dar nici asa nu vin turistii (fara promovare si brand, nici gratis nu vine lumea). Trenul trebuia sa soseasca dintr-o clipa in alta, e o singura garnitura ce deserveste ruta: pleaca din Oravita, ajunge la Anina, dezleaga locomotiva, o leaga la celalalt capat si poai porneste din nou catre Oravita.
**Plecam din gara Anina
Vagoanele acestui tren sunt speciale in felul lor: sunt mai scurte, au capetele rotunjite pentru ca linia are curbe foarte stranse si vagoanele lungi pe care le vedem prin gara prin Timisoara Nord nu ar putea circula acolo; apoi daca nu ar fi rotunjite, vagoanele s-ar freca de tuneluri si peretii pe langa care trece linia.
**Abur si zapada
La un momen dat se aude un fluierat, atentia ni se indreapta spre acel fluierat|: se vede venind trenul de la Oravita. Garnitura este trasa de o locomotiva diesel hidraulica, un LDE. Vine alene in gara, motorul toarce linistit.
Ajunge in gara, opreste la peron, mai fluiera de trei ori, semnalul care cere dezlegarea locomotivei de la tren.
Dupa ce locomotiva este dezlegata si legata la celalalt capat, ne suim in vagoane. Aici, in centrul vagonului, este un fel de soba cu carbuni care incalzeste vagonul. Locomotiva este una diesel (LDE 1250 c.p., 69-0004-7).
Si iata-ne plecand din gara Anina spre Oravita. Din motive tehnice (curbe, denivelare), acest traseu este parcurs in aproximativ 2 ore. Asadar socoteala mea este ca trenul merge in medie cu 15 km/ora, o viteza numai buna de filmat si pozat.
**Am mai trecut de un tunel
In vremurile cand la Anina mai functiona mina de carbuni, trenul era unul mixt si avea pe langa cele doua vagoane de calatori, si vagoane de carbune. Pleca de la Oravita cu vagoanele goale, se intorcea de la Anina cu ele pline. De fapt acesta a fost si motivul pentru care linia a fost creeata.
Sa revenim la calatoria noastra: suntem inca in orasul Anina, in trenul ce tocmai a pornit, trecem peste drumul din Anina, ajungem la cladirea unde se incarcau vagoanele de carbune, trecem de aceasta zona, incep sa se vada peretii calcarosi. Trecem peste primele viaducte, trecem prin primele tuneluri, scurte, insa spectaculoase: dintr-un tunel vezi alt tunel. Linia este agatata pe buza prapastiei.
**Serpuind prin zapada
Tot aici se vede marcajul Parcului National Semenic-Cheile Carasului. Cand nu trecem prin tuneluri, trecem prin taieturi in stanca. Trecem prin paduri de brazi, totul este nivelat de zapada proaspata, soarele diminetii arunca umbre lungi dupa trenul nostru.
**Inca unul
Intram intr-un tunel din care parem ca nu mai iesim, este tunelul de la Garliste, cel mai lung de pe traseu. La capatul acestui tunel, este gara Garliste. Gara Garliste are liniile secundare in stanga cum se iese din tunel, pe un loc drept, iar linia directa coboara spre Oravita. Este interesant de observat cat de mult se coboara aici, este
La Garliste se pot vizita Cheile Garlistei, care sunt mai usor accesibile de pe drumul Resita - Carasova - Anina (dupa Carasova).
**Tunelul de la Garliste
**Ultimul tunel inainte de viaductul peste Jitin
**de la Lisava am urcat pe linie
In padure totul era de basm: zapada, animale care fugeau de noi; bine ca nu au fost lupi, ca fugeam noi atunci :)
In final am ajuns pe platoul de la Bradet, acolo era zapada ceva mai mare, vantul sufla, cred ca era o senzatie de -15 grade. De la Bradet am coborat la Anina, chiar in timp util, era deja ora 17, incepea sa se intunece.
**La Bradet
Aici este traseul de la calea ferata pana la Anina. Este de dificultate medie, e de urcat abrupt de la calea ferata pana la drum, iar pe drum, intr-o prima portiune sunt doboraturi de la zapada de acum vreo doi ani si trebuie sa te strecori printre ele.
Temperatura a fost undeva intre -5 si -10 grade Celsius. Dar a fost soare.
**temperaturi hivernale
Mai multe Poze sunt aici (pozele sunt majoritatea facute de Georgiana, eu am incercat sa fac un filmulet).
Cale libera!
PS: aceeasi tura am mai facut-o si intr-o primavara, puteti gasi pozele din tura de primavara aici, doar ca s-a plecat pe jos din Anina, catre Bradet, s-a ajuns la Jitin, apoi s-a mers pe linie pana la Lisava, iar de acolo s-a luat trenul inapoi spre Anina.
= adaugat pe 17 aprilie 2011:
pentru ca s-a cerut :), am postat si varianta in limba romana a filmuletului; problema e ca sunt mici greseli de ortografie si de formulare ce nu mai pot fi corectate (calculatorul s-a defectat si am pierdut masterul de la montaj)
= adaugat pe 26 decembrie 2010:
am reusit sa termin si filmuletele (explicatii in engleza poate asa facem cunoscuta ruta si celor din afara Romaniei):
Partea 1
Partea 2
__