Am gasit niste comentarii foarte interesante pe youtube, cineva a afirmat ca tevile de cupru rezista pe toata viata, dar si ca tevile de PPR rezista 50 de ani, apoi a fost explicat de ce izolatia unei case trebuie sa fie insotita de un sistem de ventilare (sa schimbe aerul din casa):
(https://www.youtube.com/watch?v=NwVzeSVkllE)
*******Ca sa inteleg corect, spuneti ca PPR-ul rezista 50 de ani ?
*******De unde stiti ? In standardul ISO 9080 se specifica urmatoarele lucruri:
1) timpul de viata ESTIMAT este de 50 de ani DACA temperatura la care este supusa teava (n.b. teava PPR) este 20 grade Celsius. Cum temperatura apei in instalatie pleaca din centrala in jur de 65 de grade, atunci viata PPR-ului nu mai este 50 de ani. Si atunci, cum se determina ?
2) durata de viata (n.b. a tevii PPR) se determina prin curbe de regresie, adica este un software in care se introduc mai multi parametri (temperatura apei, temperatura mediului ambiant, presiunea de lucru, durata de incalzire, numar de cicluri de incalzire racire, etc, etc) si abia atunci se stabileste PRIN CALCUL care este durata de viata. Normativul prevede testarea presiunii hidrostatice de strapungere ca parametru de testare in laborator pentru determinarea duratei de viata. Asadar, cand am sa vad o brosura de la un producator care sa contina conditiile reale de lucru (nu 20 grade ci 65-70 grade), teste in laborator ale rezistentei de strapungere dupa un numar mare de cicluri incalzire-racire (uzual se foloseste timpul de 10.000 ore pentru testare "lunga" cum se numeste, iar apoi rezultatele acestea sunt extrapolate prin calcul) iar producatorul acela sa fie dintr-o tara civilizata care produce dupa standarde ISO (Europa, America, Japonia, Australia, etc, NU China !), abia atunci am sa cred acea informatie.
Pana atunci, daca vreti sa cititi standardul, 50 de ani este cifra teoretica care are la baza o temperatura constanta de 20 de grade. Nu exista 20 de grade decat in teorie si nu exista nimic constant, exista doar dilatari si contractari in cascada, asadar ipotezele acestea simplificatoare sunt doar baze teoretice de "plecare" ale calculului. Sunt inginer, lucrez cu standarde de ceva ani si am invatat sa citesc bine CONDITIILE unui standard (practic metoda de lucru care sta la baza rezultatelor). Iar acest lucru ar trebui sa-l faca oricine lucreaza cu materiale, de orice fel, altfel se imprastie informatii false.
In plus si eu am in casa tot PPR si mi-ar conveni sa fie 50 de ani durata de viata; insa STIU ca este doar o ipoteza de plecare a unui calcul si nimic mai mult. Spre exemplu, in metrologie cand se fac masuratori de precizie , toate standardele care precizeaza abateri de dimensiuni au la baza temperatura de 20 de grade. Firmele care au laboratoare metrologice sunt obligate sa aiba temperatura controlata in laborator , ca sa poata face masuratori sau calibrari corecte. Interesant este ca locurile unde multe piese se prelucreaza (hale, atelier, sectii) nu au temperatura controlata la 20 de grade; mai mult, mergi din sectie de la +32 de grade (sau + 8 grade daca e iarna), duci piesa de masurat la metrologie unde sunt 20 de grade constant, o lasi niste timp sa se "settle in", o masori cu precizie de sutimi (sau microni, dupa caz), dupa care iesi cu piesa din nou in +32 de grade sau in + 8 grade, dupa care piesa ajunge intr-un subansamblu care poate este supus incalzirii (prin proximitate sau prin frecare) ; cum se judeca de fapt precizia acelei piese ? La ce temperatura ? Simplu: la 20 de grade, pentru ca este singura metoda standardizata (adica piesa din Romania masurata la 20 de grade sa poata fi masurata cu aceeasi acuratete si in Canada si in Etiopia, adica in temperatura controlata de 20 de grade).
Bineinteles ca piesa aceea va avea o cu totul alta abatere daca o masori in locul in care ea trebuie sa functioneze. Exista metode diverse (uneori, acolo unde se preteaza, se prelucreaza intentionat cu valori mai mari sau mai mici, in functie de anotimp, care sa compenseze oarecum dilatarile sau contractarile).
Deci este o MAAAAARE diferenta intre temperatura standardizata si temperatura reala de lucru. Tocmai de aceea, curbele de regresie mentionate in standardul ISO 908O au rolul de a amenda valorile teoretice cu valorile practice de lucru si aflarea timpului de viata ajustat la conditiile reale. Nu am citit pana acum nici o brosura in care se precizeaza CU CAT scade durata de viata daca se ia in calcul temperatura corecta de 65-70 de grade, poate pentru ca durata scade considerabil iar Cititorii nu discern ca 50 de ani e teorie iar (de exemplu) 35 de ani este o cifra reala.
Poate politica lor de marketing/comunicare, decide ca ar fi o miscare ne-inteleapta pentru ei. Si intr-adevar, este imposibil sa educi un public ne-cunoscator. Lumea se ia dupa mesteri sau dupa cei care aleg ce vor ei sa creada dintr-un material tehnic informativ. Am citit de-a lungul anilor atat de multe lucruri ne-adevarate tehnic, in special cu privire la eterna dezbatere polistiren/vata/spuma, incat am incetat sa mai scriu si sa semnalez inadvertentele. Mai scriu pe ici-colo, dar marturisesc ca este obositor sa incerci sa convingi pe cineva CU ARGUMENTE TEHNICE, ca ceea ce i-a spus lui mesteru' nu este corect. Cu stima !
*******Sunt curios de ce ai scris mai sus, mai ales legat de polistiren vs vata minerala si ce material de izolatie o mai fi, care este mai bun ca izolare si durata de viata?
*******INTOTDEAUNA o bariera in calea aerului , indiferent daca e spuma, polistiren, vata, etc trebuie COMPENSATA de o solutie de evacuare a aerului viciat (adica aerul care a fost expirat de locuitorii casei+ vapori apa+fum de tigari (eventual)+ mirosuri de materiale (mochete, covoare, glet, vopsea, etc).
De obicei, este un sistem de ventilatie, prin care controlam cat aer evacuam din casa si cat aer aducem in interior. Din punctul meu de vedere, NU EXISTA O SOLUTIE CORECTA care sa rezolve si stoparea "iesirii" caldurii din casa, dar si eliminarea umezelii, motivul fiind felul in care in mod fizic, interactioneaza presiunile, volumele si temperaturile (cele din interiorul casei vs cele din exterorul casei) in sensul ca fiecare tinde catre o echilibrare dinamica, care nu este la fel in oricare 2 zile consecutive ale anului.
Oamenii a căror meserie nu este intelegerea fenomenelor fizice din constructii, nu au cum, in mod firesc sa inteleaga consecintele asupra CALITATII aerului pe care il vor respira in casa, cauzate de solutia de termoizolare A sau B sau C, etc. Iar producatorii de materiale participa din plin la aceasta confuzie. Orice material cu densitate mare (spuma cu celula inchisa, polistiren extrudat, etc) este RĂU pentru termoizolatia caselor !!!!! Se formeaza condens+ mucegai/spori si se duc in plamanii familiei care traieste acolo.
Deschiderea frecventa a geamurilor este cea mai rapida, ieftina si intalnita solutie. Cu cat izolatia este mai densa (spuma cu celula inchisa sau polistiren cu densitate mare) cu atat trebuie sa deschidem geamurile mai des; energia cinetica a vaporilor de apa continute intr-un volum de aer incalzit, va cauza (iarna) migrarea acelui volum de aer incalzit prin pereti (pentru echilibrarea presiunilor) iar odata ce strabate grosimea peretilor, temperatura scade, deci si viteza de ciocnire a vaporilor de apa, ceea ce duce la formarea condensului prin aderararea fiecarei particule de vapor de apa de cea cu care se ciocnește).
Trebuie lasat ca acest lucru SA SE INTAMPLE in grosimea termoizolatiei si nu trebuie impiedicat ! Dilatarile si contractarile volumelor de aer din masa termoizolatiei sunt preluate foarte bine de acestea, daca si numai daca exista suficienta grosime de termoizolatie - un soi de fîșie Gaza a luptei intre temperaturi, ca să aiba loc fizic sa se localizeze undeva punctul de roua, care de fapt este un plan migratoriu- iar acest lucru NU se realizeaza cu 7-10 cm de spuma ,polistiren sau vata minerală !
Exista un cost in îmbâcsirea aerului respirat din casă ! Urmata de deschiderea frecventa a geamurilor, adica a pierderii de caldura .
POLISTIREN EXPANDAT, cu cea mai mica densitate posibila , 20-30 cm grosime (ideal 40 cm pentru casă pasivă) , asta este cel mai bun compromis intre buzunar si calitatea aerului inspirat.
Urmatorul compromis, care este mai scump, este vata bazaltica de minim 10 cm grosime (ideal 20 cm) . Strict din punct de vedere al eficientei teoretice, vata bazaltica este mai bună decat polistirenul, insa grosimea face diferenta, adica: decat 10 cm de vata bazaltica, mai bine 40 cm de polistiren EXPANDAT (nu extrudat !) , insa acel polistiren expandat care are cea mai mica densitate posibila (adica are in compozitia lui cat mai putin plastic si cat mai mult aer, pentru că AERUL este izolatorul termic si nu plasticul din polistiren !).
Nici una dintre solutii nu este perfecta, este doar cel mai mic rau posibil. Am vizitat castele cu vechimi de sute de ani in Franta, Italia, Anglia, Scotia, etc si toate au ziduri de 70-100 cm grosime si toate miros a igrasie ! Nu exista solutie magica nici macar la solutii de genul acesta (caramida sau piatra, zid foarte gros, fara polistiren/spuma/vata).
Cea mai buna solutie este compromisul cu cele mai mari beneficii si cele mai mici dezavantaje, iar acest lucru il gasim in testele efectuate pe case pasive. Pentru mine, casa pasiva nu este un moft, este insa casa care te omoara cel mai putin ! Legile fizicii nu pot fi schimbate de companiile producatoare de materiale de constructii, oricat ar vrea ei.
Doar ca omul de rand NU INTELEGE aceste lucruri, iar companiile producatoare profita de acest lucru. Statul ar trebui da fie mult mai implicat in a impiedica proliferarea acestor minciuni tehnice (strat de material termoizolator mai dens=eficienta energetica mai buna, insa aceasta solutie este de fapt un pericol mai MARE pentru sanatatea oamenilor prin ne-eliminarea corecta a aerului, adica la timp si in cantitatea corecta), prin ministerul constructiilor, prin INCERC, prin diverse organisme care ar trebui sa reglementeze aceste lucruri.
Omul de rand NU ARE CUM SA STIE si sa INTELEAGA aceste lucruri. Diverse firme care vand spuma/vata, sisteme de izolatie termica de orice fel citesc niste brosuri, invata ca papagalii niste fraze cheie care sunt bine ticluite de departamentele de marketing ale companiilor producatoare, recită acele texte clientilor, clientii habar n-au ce aud-,doar ca eventual o sa plateasca mai putin la caldura-si uite asa se incheie cercul minciunilor.
