Update: un clip video despre tura de echinoctiu 2012:
**********
Dupa cat ninse anul acesta, am crezut ca va fi o zapada ce va tine vesnic. In alti ani, am fost tot de echinoctiu si a fost zapada, vezi imagini
aici din tura de echinoctiu in 2009. Asa si acum, in 2012, ne-am intalnit 5 oameni ca sa punem de o tura de iarna cu schiuri de tura. Octavia, Cosmin, Eugen, Andi si cu mine am hotarat ca traseul urma sa fie cu plecare din Poiana Marului (Caras-Severin) si cu intoarcere tot acolo.
Sambata dimineata in Poiana Marului - descoperim ca
pe aici a venit primavara si ca nu mai e zapada
Schiurile asteapta cuminti sa ne ia in spinare
Urma sa urcam din Poiana Marului pe Culmea Nedeii, apoi sa ne indreptam spre Matania, Baicu, Saua Iepei, sa campam acolo, iar a doua zi sa urcam din Saua Iepei spre Bloju si sa coboram prin Paltinetu spre Poiana Marului. O tura lejera, cu loc de admirat privelisti, de pozat si de bronzat.
Iata ce a iesit:
Nici in padure nu e zapada - urcam spre Culmea Nedeii -
pe marcaj triunghi albastru
Flori asortate cu marcajul turistic
Vineri noaptea am ajuns in Poiana Marului, am tras la ceva pensiune de prin zona. Eugen a vorbit cu Razvan, vroia sa vina pentru o zi si el si Maria. Sambata dimineata ne-am trezit si am observat ca nu era zapada in jurul nostru, erau urme vagi pe creste, dar nu in padure. Hmmm, oare chiar asa repede a trecut zapada cea mare?! Se pare ca da.
Apare niste zapada in urcarea noastra spre Culmea Nedeii
Prin catarea schiului
Din nou floricele
Totusi incepem sa urcam, intram pe triunghi albastru, un traseu marcat de
Asociatia Altitudine. Cu schiurile in spate se inainta greu, crengile se agatau de schiuri. Undeva ne ajung din urma Razvan si Maria, fara bagaj prea mare, caci ei urmau sa faca o tura scurta.
In cele din urma, pe la 1200 m altitudine, am dat de zapada si am sarit pe schiuri. A fost mai bine decat sa le caram in spinare. Pe la 1500 m altitudine am iesit in golul alpin, am vazut Muntele Mic in dreapta.
Greu la deal cu schiurile in spate
Ne ajung din urma Razvan si cu Maria
Razvan in prim-plan
si Maria
In cele din urma apare si zapada mult dorita, incepem sa urcam pe schiuri
Iar pe la 1500m altitudine, iesim in golul alpin
Iata si Muntele Mic
Desi ajunsi la 1500m altitudine, tot mai avem de urcat spre Nedeea
Pe creasta sunt pete de iarba
Acolo gasim un loc numai bun de luat prinzul, facem o supa, mai mancam sa ne refacem puterile. Dupa masa ne despartim de Razvan si de Maria, ei merg mai repede fiind mai usori. Ramanem in formula initiala de 5. In scurt timp vedem Saua Iepei, tinta noastra pe ziua de sambata. Dar pe toata saua se vede iarba, saua nu e alba si cu tot felul de probleme (gheata, avalanse etc) pe care noi sa le rezolvam cu coltari si piolet - este doar iarba.
O prima vedere spre Vf Bloju si Saua Iepei, Vf Matania (stanga -> dreapta)
de pe Culmea Nedeii
Saua Iepei acolo unde doream initial sa facem tabara sambata seara
Am facut-o si pe asta... Vine primavara!
Dar unde s-a putut, s-a mers bine pe o zapada excelenta
Vf Caleanu si Vf Brusturu (stanga -> dreapta) doua mii o suta si ceva de metri. Fiecare.
Incepem sa analizam si creasta vecina, cea cu Virful Bloju, din nou ne dam seama ca nici acolo nu e grozava zapada, e pe duca. In timp ce ne gandim, ajungem sa traversam pete mari de iarba. Asta este, zapada s-a topit mai rapid decat credeam noi.
In elicopter, dupa ce ne-am dat tare si la vale!
Coborirea
Multumim pentru tura cu elicopterul!
Soarele se duce la culcare, ni se taie caldura
Pe undeva este si un ratrack, de acolo sunt urmele pe zapada
Dupa o vreme, vedem niste mogaldete in departare, erau 2 persoane pe un snow-mobil, ajung repede la noi, ne intreaba daca suntem ok, ce vrem sa facem mai departe. Era Romeo Dunca si unul dintre oamenii sai. Pentru ca avea de luat elicopterul din vale, ne intreaba daca nu dorim sa schiem pe o fata de sub Bistricioara si apoi ne aduce el sus cu elicopterul. Calule, mananci ovaz?! Cum sa nu, in 2 secunde eram cu schiurile in pozitia de coborare. Si asa am ajuns sa schiem la sfarsit de zi , dupa efortul urcarii. Ajunsi jos, ne-am suit in elicopter si iata-ne din nou ajunsi sus la bagaje fara efort sau piei de foca.
Romeo Dunca ne spune ca pe valea care porneste din Saua Iepei (pe Bistra Marului), nu e zapada de coborat pe drum, nici creasta nu are prea multa zapada. Recomandarea lui este sa mergem prin Saua Scheiului, Plaiul Mare, Caleanu, Brusturu si apoi sa coboram la varsarea Marasestiului, de acolo e drum care coboara pana in Poiana Marului si mai are zapada pe el - coborare pe schiuri. Daca e sa urmarim ceea ce scrie pe
poiana-marului.ro, atunci tura pe care o facem noi, in cativa ani de zile va fi o tura istorica de pe vremea cand in zona nu era nimic.
Saua Iepei - tot mai clar ca nu vrem pe acolo, pe iarba
Continuam spre Vf Matania si Vf Nevoia
Am cantarit situatia si pana la urma am dormit undeva sub Virful Nevoia. A fost un loc de tabara frumos, cu belvedere la asfintit, cu munti in zare. Sa tot fie asa ceva, zilnic.
Gasim un petec de iarba sub Vf Nevoia si facem tabara:
Andi si cu mine in cort, Octavia, Cosmin si Eugen in saci de bivuac.
Peste noapte aveau sa fie minim -5 grade Celsius, deci era lejer si afara.
Duminica dimineata ne-am trezit tot dupa vechiul ceas, ca intre timp ora s-a dat inapoi. Cer senin, am prins rasaritul, ne-am chinuit un pic sa topim zapada si sa facem apa. Soarele a inceput sa incalzeasca repede tot ceea ce cadea sub razele sale, era clar de ce zapada s-a dus asa subit, chiar daca era in cantitate mare.
Inainte de rasarit
O noua zi exceptionala!
Inca nu le-am dat trezirea, ii mai las un minut hi, hi :)
Na bun, i-am trezit :)
Nu ai vrea ca in fiecare dimineata cand te trezesti, asta sa iti fie panorama?
Putina chiciura de peste noapte
Schiurile dimineata
Aflam pe unde suntem...
...si pornim la drum
Partea buna cu zapada de care am avut noi parte a fost ca era stabila, nu mai ninsese de mult si straturile s-au tasat suficient. Totusi nu am mizat pe acest aspect si nici nu am riscat inutil in tura.
Coboram in Saua Scheiului
Conditiile permit sa taiem pantele...
...si astfel ne alegem cu o coborire pe cinste chiar la inceputul zilei
Uita-te in ochii mei si spune-mi ca nu iti place la munte :)
Ajustarea schipamentului - urmeaza o urcare lunga pina pe Caleanu
(un virf aproape la 2200m, doar aproape, nu peste)
Incet la deal
Tot in urcare
Eugen ne face poze de mai sus
O vale interesanta - Valea Suculetului
Bun, deci o noua zi si inca mult de tras la deal. Am inceput ziua cu o coborare in Saua Scheiului, pot sa va spun ca asa zapada nu gasesti nici in cea mai notorie statiune de schi :) apoi am inceput lunga urcare catre Caleanu. Ne-am mai oprit, ne-am mai bucurat, era cald, desi eram la 2000 de metri si la sfarsit de martie.
Spre Caleanu
Inca nu am ajuns pe Caleanu?!
Vedere spre Godeanu cred
Am ajuns in final pe Caleanu, trebuie coborat si apoi ajuns pe Brusturu, in plan indepartat
Ajunsi pe Caleanu, am facut o oprire mai lunga, am admirat Varful Tarcu.
In plan indepartat este Vf Tarcu, 2190m, vazut de pe Vf Caleanu
Catarat pe Vf Caleanu
La taifas pe marginea prapastiei
S-a facut vremea si am pornit spre Brusturu. Surpriza a fost ca versantul dinspre Tarcu era plin de pietre, fara zapada, asa ca am luat schiurile in spate si am coborat catinel spre o noua portiune de zapada. Ajunsi la zapada, am ocolit Varful Brusturu pe la stanga lui si ne-am oprit pentru un scurt ragaz culinar.
Spre Vf Brusturu
De pe Caleanu e musai sa coborim prin iarba si pietre
Am ajuns repede la Brusturu, l-am ocolit (chiar credeati ca doream sa il urcam?!)
si apoi a fost o coborire ca in povesti, o zapada foarte faina
A urmat apoi o coborare excelenta pana la poienile de jos din dosul Brusturului si ale Caleanului. Acolo este si cabana pe care a construit-o Romeo Dunca. Ajunsi in poienile respective, am continuat spre padure si am intrat pe un traseu marcat cu cruce rosie. A urmat o zona dificila, caci nu era loc de manevra, eram pe schiuri, era panta, aveam bagaj in spate si era obositi. Asa ca anumite portiuni din coborare le-am facut si cu schiurile si pe jos. Singura pe schiuri de sus pana jos a fost Octavia, credeam ca i s-au blocat legaturile si nu mai poate sa le dea jos :) bravo ei!
Aici am inceput sa coborim catre padure
O zona unde zapada a luat-o la vale, trecem unul cate unul
Am ajuns in sfarsit jos, la apa, acolo au fost 2 poduri de trecut si in final am inceput sa coboram pe drumul catre Poiana Marului. A fost zapada suficienta pana la un punct, unde am renuntat la schiuri, le-am carat in spate, apoi Eugen a alergat la masina fara bagaj, s-a intors cu masina dupa noi (avea la el si papucii normali pe langa claparii de tura), am salvat timp si efort - multumim Eugen. Si uite asa era sa incalecam pe o sa, dar nu a fost sa fie Saua Iepei!
Prin padure, la vale, culoar ingust, dificil, dar nu imposibil
Am ajuns la drumul spre Poiana Marului, unde cineva a taiat brazii
si i-a lasat asa in drum. Rusine si ca au taiat si ca au lasat in drum!
Tura a fost excelenta, am invatat ca zapada nu sta pe creste dupa cum credem noi, echipa a fost faina, toata lumea s-a simtit bine. traseul parcurs este aici:
Andi
Cosmin
Octavia
Eugen
Catalin
__
