Asa ca am inceput printr-o prima invitatie la excursie pentru duminica ce a trecut (20 ianuarie 2013). Meteorologii anuntau cod galben de ninsori. La fix, caci sambata am sperat sa ninga, iar duminica sa fie frig si zapada proaspata cu timp bun.
Raluca si Dorel m-au anuntat ca vor sa mearga cu mine, asa ca duminica la ora 6:30 am parasit Timisoara. Drumul a fost curatat, am ajuns la Oravita pe la 8:00. De acolo Marila, Crivina si intersectia spre Bozovici si Anina, am facut stanga la Anina.
Intai te anunta un indicator ca intri in Anina - mai precis in Steierdorf. Explicatie: la 1773 au fost adusi aici primii colonisti din landul Stiria (Steiermark), asa ca oamenii i-au spus asezarii Steierdorf (satul Steier) - ocupatia acestora era sa exploateze padurile. La 1790 se descopera huila in zona si incepe dezvoltarea miniera a zonei.
Un alt indicator ne invita sa vizitam monumentul istoric "Calea ferata Anina - Oravita", ceea ce si vrem sa facem. In drum, pe dreapta, trecem pe linga roata mare care ridica coliviile din mina - atentie - din cea mai adanca din Europa: 1250m - cu minus. Acolo acum este monument istoric.
Ajungem la gara Anina, parcam masina, este 8:45. Mergem si luam biletele, trenul pleaca la 9:12 spre Oravita.
Cum spuneam, in 1790 la Anina se descopera huila si incepe exploatarea acestui zacamant in contextul in care era industrializarii incepe si masinile cu abur cer tot mai mult carbune pentru a functiona (carbunele arde, incalzeste apa si face abur la presiune). Bun, avem carbune, cum procedam? Il scoatem la suprafata, de acolo il ducem la Dunare, il punem pe barje / slepuri si il trimitem in Europa Apuseana. Simplu, doar ca lipsea partea dintre mina si Dunare. Asa apare calea ferata Oravita Anina: intre 1855 si 1863 se construieste aceasta linie de cale ferata gratie investitiei companiei StEG (Staatliche Eisenbahn Gesellschaft).Ruta foarte similara cu cea din Semmering - Austria. In 1866 apare si dinamita. Daca veti merge sa vizitati linia veti intelege de ce va spun acest amanunt legat de dinamita.
Na bun, revenind in 2013: 150 de ani de functionare a acestei linii de cale ferata. In zilele bune, erau trenuri mixte care duceau la vale la Oravita carbunele. Totul s-a sfarsit in 2006, cand exploatarea a luat sfarsit. Din motive romanesti, caci accidentul din 2006 a fost doar un pretext. (in 1920 au murit intr-un singur accident 217 mineri si totusi exploatarea a continuat pina in 2006; pe de alta parte se vorbeste de redeschiderea exploatarii, asadar carbunele nu s-a sfarsit).
Conform cu informatiile CFR, lucrurile stau astfel - mersul trenurilor pe relatia Oravita - Anina:
plecare din Oravita spre Anina (informatie actualizata de autor la 30 ianuarie 2014)
Trenul nostru de la 9:12 din Anina se pune in miscare. Pina la Oravita sunt 33,4 km. O distanta asa de scurta pentru o linie de tren? Ce poate sa ii aduca notorietatea de care se bucura acum? Sa luam pe rind lucrurile:
- a fost constuita acum 150 de ani
- este una dintre cele mai vechi linii de cale ferata cu ecartament normal de pe teritoriul actualei Romanii
- are o diferenta de nivel de 339 metri pe 33,4 km lungime
- are declivitate maxima de 20 de metri la mie (adica la 100 de metri de cale ferata, trenul urca 20 de metri diferenta de nivel)
- traseul trece prin circa 2 km de tuneluri (14 tuneluri)
- traseul are curbe cu raza de 114 metri, de unde necesitatea utilizarii unor vagoane si locomotive speciale
- trenul face circa 2 ore de la un capat la altul al liniei
Fosta Centrala electrica
In vagoane, la mijlocul vagonului, este un spatiu in care este o mica centrala termica pe carbune. Carbunele arde, incalzeste apa, care mai departe incalzeste vagoanele si calatorii acestora.
Relicve ale mineritului
Ajungem in gara Garliste asezata la iesirea din tunelul Garliste. Aici este altitudinea maxima pe unde trece linia de cale ferata.
Plecam din gara Garliste, se vede in stanga planul drept unde sunt liniile secundare ale garii, este evident cat de abrupta este coborarea aici (20 metri la mie)
Iata ca intram pe Valea Jitinului. Pe partea opusa se vede cum este taiat traseul liniei de cale ferata.
Undeva in mijlocul imaginii se vede Viaductul Jitin care face trecerea pe versantul opus al Vaii Jitinului
Dupa tunel, intram pe Viaductul Jitin. Acest Viaduct este in curba si la capetele lui sunt tuneluri. Totul pare descprins parca dintr-o macheta cu trenulete.
Acum suntem pe viaduct, se vede in dreapta pe udne trece traseul liniei de cale ferata.
Viaductul Jitin ramane in urma trenului
Iata-ne ajunsi in gara Lișava, undeva pe la km 17 al liniei (calculat de la Oravita catre Anina)
Desi la Garliste exista un semafor electric, in rest totul este manual sau mecanic: semnale, macazuri.
Planul este simplu: de la Lisava (km 17), mergem inapoi pe linia de cale ferata pina la borna km 20 (exact acolo), iar de la acea borna, urcam pe o mica vale in dreapta si ajungem prin padure in Brădet si de acolo in Anina. Deci vreo 3 km pe linie si inca vreo 9 prin padure pina in Anina.
Tunelul Maniel - numit astfel dupa Karl Maniel, unul dintre arhitectii proiectului (proiectul a fost condus de Anton Rappos)
Dupa ce iesi din tunelul Maniel, ajungi in halta Ciudanovita (P.O.). Aici era locul unde vagoanele speciale se incarcau cu minereu de uraniu de la minele din zona. Inca se mai vede sters (cu galben), semnul de la radioactiv.
Traseul este taiat prin stanca
Tunel fara ranforsare, stanca goala
Am iesit din ultimul tunel inainte de Viaductul Jitin
Viaductul Jitin
Tunel dupa viaductul Jitin
Si dupa al doilea tunel dupa viaductul Jitin, apare borna km 20, de acolo facem dreapta si urcam pe o mica vale
Valea se desparte in doua, noi continuam pe firul din dreapta. Tot urcam pina se vede un pod de piatra, peste acesta trece un drum, ajunsi la drum continuam in dreapta cum am urcat. Drumul nu mai e folosit, asa ca sunt copaci, crengi, bolovani presarati peste el
In cele din urma, la o intersectie, drumul devine mai circulat, e buna bucata respectiva pentru bicicleta, voi reveni cu o relatare doar sa se duca zapada si sa se mai incalzeasca :).
Iesiti din padure, ajungem la cantonul silvic (Bradet presupun) si de acolo in Bradet.
Trebuie sa ne indreptam spre crucea de la marginea drumului si de acolo spre casa din mijlocul imaginii.
Drumul intra din nou in padure si incepe la un moment dat sa coboare spre Anina
Se vad cladiri, asa ca deja suntem in Anina. din nou exemple de arhitectura industriala specifica vremurilor cand pe calea ferata Anina - Oravita circulau trenuri trase de locomotive cu abur
Sus, pe deal nu e o casa, ci un cartier intreg. Asta era planulL orasul vechi Anina sa devina un oras modern, nou, in care sa se lucreze cu drag si spor. Istorie, traditie ar fi cazut sub senilele si lamele buldozerelor asa cum s-a petrecut in alte parti in cei 45 de ani de comunisn pe față. din fericire nu s-a intamplat asa, insa Orasul Nou Anina este acolo sus ca dovada ca totul s-a oprit la fix.
Stadionul Minerul Anina
Orasul Anina
Cele 2 ciocane de mina de pe deal sunt amintirea trecutului glorios al locului.
Aceasta fost excursia, merita incercata, zona pune la dispozitie multe variante. Insa oricare varianta ati alege, faceti bine si alegeti sa fie cumva prinsa si o calatorie cu trenul.
Macar acum, la implinirea a 150 de ani de functionare.
Harta:
Mai multe poze:
 |
| Historical Railway Anina - Oravita (Romania) Jan 2013 |
