Ce este bucata aia neagra? Este o bucata de carbune, caci ne aflam la Anina, oras cu un trecut minier. Viitorul, cel putin asa cum il vad eu, nu mai pare a fi minier, insa poate fi unul bun daca il facem noi sa fie asa, nu depinde de altii.
Orasul Anina din Caras-Severin inca mai pastreaza cateva amintiri a ceea ce a fost candva indeletnicirea de baza - aici se vede turnul de la liftul puțului 1 - sper sa nu gresesc.
Totusi ceva ma face sa ma intorc aici de cate ori am posibilitatea, iar in acest an o voi face cat pot de des caci in acest an este o aniversare cum o data in viata poti sa ai parte. Acum o suta cinci zeci de ani (150 de ani), a fost data in folosinta calea ferata cu ecartament normal de la Anina la Oravița.
Asa ca de asta am venit in Anina: sa mergem cu trenul si sa ne bucuram de peisajele naturale deosebite (eu, Marius, Hume). Asadar iata-ne in gara Anina, tropaind de nerabdare sa plecam cu trenul de 9:12 catre Oravița.
Gara Anina este o gara pitoreasca, cele cateva gîște ce pasteau pe linga tren sper sa salveze acest monument istoric asa cum au facut-o candva suratele lor in Roma antica.
Trenul se pune in miscare, barierele se lasa si inchid drumul.
Trenul isi face aparitia, incet, incet, asa este regulamentul de circulatie aici si nu se admit abateri.
Dupa ce trecem de ruinele mineritului, ne apropiem de zona de poveste: Viaductul Schlucht. Dupa trecerea prin viaduct, trenul intra intr-un tunel.
In cele din urma ajungem sa traversam cel mai lung tunel de pe acest traseu, tunelul Gîrliște, are vreo 600 m lungime. La capatul acestuia se gaseste gara Gîrliște.
Coborim in gara Gărliște si lasam trenul sa isi continue drumul la vale spre Oravita. Planul este ca sa mergem inapoi in Anina prin Cheile Gîrliștei.
Din gara Gărliște pornim pe linie pina cand iesim din padurea de pini, apoi acolo facem dreapta pe un drum si incepem sa coborim spre padure. Este drum, se poate urmari usor.
In padure se merge tot la vale si spre fundul vaii, deci grija la intersectii.
Cruce cazut ridicata la 1936
Ajunsi in fundul vaii gasim un izbuc care a depus tuf calcaros si a facut niste bazine si cascade.
Coborim pe drumul de pe fundul vaii si de pe firul apei, insa la un moment dat drumul trece printr-un riu mai mare, este riul Gîrliște. Nu avem incotro si trecem dincolo, neputandu-ne face frate cu dracul din lipsa punții.
Dupa ce am trecut apa, mergem in susul vaii, la dreapta adica.
Valea incepe sa se ingusteze si mergem ep un fel de poteca agatata pe peretele stincos. Dupa un timp, poteca se largeste si este un fel de terasament, cine stie ce o fic circulat pe aici, mai ales cand.
Primavara vine in curand, gasim la tot pasul diversi muguri, flori chiar.
Trecem chiar si printr-un tunel mare sapat in stinca.
Dupa tuneluri, din nou trecem la varianta cu poteca agatata in perete.
Cheile Gărliștei sunt spectaculoase, calcarele le fac sa fie cu foarte multe meandre.
Dupa o bucata de mers, Marius ne urca la Pestera cu Apa, cam seaca, dar un loc bun de luat masa. Acolo vizitam si o colonie de lilieci in hibernare
Cheile Gîrliștei nu sunt dificile, inca trebuie atentie maxima la anumite portiuni, Ehilibrul, catararea si mersul pe portiuni alunecoase sunt foarte utile aici.
Poteca se mai domoleste, stinca lasa loc pamintului, valea se largeste.
Dupa o vreme, poteca se transforma din nou in drum, trecem prin cateva portiuni unde este taiatura in stinca. Frumos!
In cele din urma drumul devine circulat si ajungem la Viaductul Schlucht exact cand trece si trenul spre Anina.
Harta cu Cheile Gărliștei:
