Pasiunea costisitoare a Romaniei pentru constructia de biserici

***    Articol tradus dupa un articolul orginal de la BBC News Romania  
Articolul original in engleza, scris de Tessa Dunlop, il gasiti aici. 

A devenit atat de evident incat pina si strainii vad ca ceva e in neregula si ca BOR are practici de Ev Mediu, noi cand ne trezim sa luam atitudine?!***

Romania este in mijlocul unei perioade de crestere exploziva a numarului de biserici, circa 10 noi lacasuri de cult sunt inaugurate in fiecare luna, iar o catedrala imensa incet prinde contur. Unii romani se ingrijoreaza de problema costurilor, intr-una dintre cele mai sarace tari din Europa - in special sunt ingrijorati de folosirea fondurilor publice alocate cultelor.

Calatorind in nordul Romaniei de la Suceava in Maramures, vei fi coplesit de o multime de splendori religioase.

Oriunde privesti sunt biserici - mari, mici, medievale, noi-noute, acoperite cu tabla, din lemn, pictate - fiecare are specificul propriu.

Ceea ce este saritor in ochi in timp ce calatoresti de la una la alta, este numarul lor mare. De la Revolutia din 1989 incoace, Bisericii Ortodoxe i-a mers extrem de bine in Romania.

Marea majoritate a populatiei (circa 90%) este de religie ortodoxa. Imediat dupa caderea lui Ceausescu, Biserica Ortodoxa si-a intarit pozitia, construind noi biserici - una la fiecare 3 zile, inclusiv inceperea unei enorme catedrale in centrul Bucurestiului.

In completare, Catedrala Mintuirii Neamului va deveni cea mai inalta constructie religioasa din sud-vestul Europei, surclasind cladirea vecina - Casa Poporului.

Fara dubii Romania este o natiune spirituala cu ritualuri religioase, icoane si celebrari de sfinti, acestea fiind la baza vietii multor romani - de Sf. Constantin si Elena in Maramures am asistat la congregatia care a iesit din biserici.

Totusi creste numarul intrebarilor legate de fondurile alocate noii catedrale, mai ales ca Biserica Ortodoxa primeste o mare parte din fonduri de la bugetul si asa saracit al statului roman.

La finalul constructiei, Catedrala Mintuirii Neamului va avea circa 125 metri inaltime.

Un critic al bisericii, membru in Parlament si conducator al Partidului Ecologist (Verzilor) este Remus Cernea. "In Romania avem o mare problema intre biserica si stat" spune el. "Eu consider ca atata vreme cat biserica doreste sa construiasca ceva, este perfect atata vreme cat fondurile nu provin din banii publici, ai poporului"

Dupa ce a primit un imprumut de la FMI in 2009 si dupa ce ca este una dintre cele mai sarace tari din Uniunea Europeana, bugetul Romaniei da anual milioane de euro cultelor si mai ales Bisericii Ortodoxe Romane.


De la bugetul statului, biserica primeste mai mult de 100 de milioane de euro pt salariile preotilor si pt constructia de noi biserici si pt renovarea cladirilor existente.

De asemenea fonduri sunt alocate si de la consiliile judetene, primarii, companii de stat si de la enoriasi - totusi nu am gasit pe nimeni capabil sa spuna cati bani primeste Biserica Ortodoxa anual in total.

Remus Cernea, care propune o lege care sa schimbe modul in care cultelelor li se aloca bani publici, crede ca relatia strinsa dintre biserica si stat este parte a unei problema mai mari.

"In multe situatii politicienii dau fonduri bisericii si in chimb preotii ii ajuta in campania electorala. Adeseori sunt situatii in care firme de constructii ridica biserici si sunt detinute de apropiati ai politicienilor. Asadar este un fel de cerc al banilor." spune Remus.

Atat cresterea curenta a influentei biseriicii in Romania cat si apropierea bisericii de clasa politica sunt partial explicate de opresiunile comuniste ale regimului comunist cand zeci de biserici istorice au fost demolate si multi preoti sau lideri ai bisericii Ortodoxe au colaborat cu Securitatea pt a supravietui.

"Multi au fost fortati sa se indeparteze de religie in vremea comunistilor, deci este normal ca acum sa se reintoarca la religie" spune Liviu Andreescu.

Colaborarea dintre liderii bisericii si comunisti au ajutat la perpetuarea "unei cooperarii intre biserica si stat asa cum vedem astazi, cu activitati religioase pe banii statului" argumenteaza el.

Ministrul Religiilor, Victor Opaschi, afirma ca este o relatie strinsa intre biserica si politicieni in timpul campaniilor electorale si ca acesta "nu este un lucru bun".

Totusi el afirma si ca au fost probleme istorice. "Comunistii au luat de la biserica si biserica a pierdut aproape toate proprietatile" spune el. "Acum statul incearca sa componeseze prin a da inapoi o mica parte a ceea ce i-a fost luat bisericii."

Preotii de asemenea primesc bani de la congregatii, adesea ei merg la casele enoriasilor pt a cere donatii.

Cand preotul ortodox Casian Pandelica a refuzat cererea episopului de a colecta 50.000 euro pt renovarea bisericii de la cei 800 de enoriasi saraci din satul Reviga, a urmat concedierea acestui preot, culminind cu un raid al politiei probabil cerut de capii bisericii.  (detalii aici)

Exclus din rindurile bisericii Ortodoxe, dar beneficiind de suportul comunitatii locale, acest preot asigura servicii religioase intr-o capela improvizata.

Inevitabil, Pandelica este convins de motivatiile financiare ale bisericii, el sustine ca biserica face putin pt comunitate si chiar ii suspecteaza pe capii bisericii de coruptie.

In Moldova, faimoasa pentru minastirile pictate, am intalnit un conducator al Bisericii Ortodoxe care a binevoit sa vorbeasca cu mine, arhiepiscopul Pimen.

Un batrin cu ochi albastri plini de intelepciune si cu un zimbet optimist, Pimen este recunoscut in Romania pentru spiritualitatea sa.

El admite ca "nu toti preoti fac atat cat ar trebui sa faca pt comunitate", dar nu este de acord cu afirmatia cum ca biserica nu face indeajuns pt comunitate.
"Daca toti banii folositi pt constructia noilor biserici ar fi fost dati oamenilor saraci, ar fi rezolvat problemele acestora?" intreaba el. "Avem nevoie de noi biserici si acestea sunt construite cu bani putini."

Totusi, in timp de Patriarhul cere mai multi bani pt Catedrala Mintuirii Neamului, un numar tot mai numeros de romani cred ca, costul constructiei catedralei este mult prea mare pt situatia economica actuala.

Aproape toti tinerii cu care am vorbit, in special cei din capitala Romaniei, Bucuresti, care nu sunt enoriasi convinsi, sustin ca banii se pot cheltui mai bine altfel.

Dar pt momentul de fata, scena din Maramures de Sf. C-tin si Elena ramine o confirmare ca religia ortodoxa in Romania este o componenta vitala a vietii multor oameni. Pozitia religiei in societate este de neconstestat pt acestia.

Elena, credincioasa orotdoxa, isi celebra ziua numelui, purta costum national si m-a invitat in casa modesta a familiei sale unde icoane erau agatate in fiecare ungher.

"Noi suntem persoane religioase - suntem oameni credinciosi." spune ea. "Nu ne pierdem traditiile si obiceiurile. Asa este aici la noi."

Tura de bicicleta Anina - Pauleasca - Roschii - Ochiul Beiului

Tura lunii august cu in imprejurimile Aninei si cu trenul Anina - Oravița pe cea mai veche linie de cale ferata din România!!! (150 de ani de Anina - Oravița)
********

Articol adaugit: am fost la Ochiul Beiului o saptamana dupa tura cu bicicleta, pozele sunt mai jos; asa ar fi trebuit sa se termine tura intial.

********

Ne intalnim sambata dimineata in gara Anina si suntem hotariti sa ajungem la Ochiul Beiului prin Poiana Roșchii. Pe biciclete. Apoi de acolo urcam spre Dealul Cetații (Socolari), apoi continuam pe dealuri spre Ilidia, vedem biserica medievala, apoi Ciclova si Oravița, de unde luam trenul spre Anina.

 

Aici este sursa de apa potabila din gara Anina, Luati apa de aici, umpleti toate recipientele, beti cat puteti caci pe drum se poate sa nu gasiti apa asa usor (mai ales in zilele toride ale lui august)

 

Si plecam in excursie, unii fara apa ca gasim pe drum

 

Prin Anina

 

Ajungem la intersectie, mergem la stinga, spre Bozovici 

(Valea Almăjului prin Valea Minișului) pe DN57B

 

Dupa circa 9 km de la gara Anina, in dreapta se face un drum forestier 

si trecem apa Minișului peste podul Călugăra si incepem sa urcam spre cantonul silvic Păuleasca.

 

Dupa vreo 2 km de la parasirea drumului asfaltat, dam de o intersectie, facem stinga.

 

 

In continuare mai avem intersectii, insa tinem doar firul vaii

 

Si iata-ne la cantonul silvic Păuleasca! (circa 5 km de la asfaltul drumului DN57B). 

44.999828° N / 21.865389° E / 789.15 m altitudine

 

Desi nu mai este folosit, acest canton m-a impresionat prin modul in care a fost realizat, solid, din piatra. Pacat ca nu mai este in uz,in zilele de glorie pe aici trecea si o cale ferata cu ecartament ingust, o mocănița (venea de la Crivina si mergea pina in Poiana Bruscănișu).

 

Totul se masoara doar prin prisma taierii padurilor, nu mai conteaza altceva sau altii, generatia de acum sau de maine, rusinea, bunul simt!

 

In fine, lasam mizeriile in pace, nu vrem sa ne mocirlim, pornim sa ne bucuram de tura

 

Aici este o intersectie (circ 2 km de la cantonul Păuleasca), relativ imperceptibla, dar noi trebuie sa facem stinga pentru a trece catre Poiana Roșchii.

44.979883° N / 21.859274° E / 900.91 m altitudine

Las fetele cu GPSul si o statie de emisie-receptie si eu pornesc la dreapta spre Poiana Bruscănișu respectiv Poiana Florii. Pina acolo drumul este facut pe fostul terasament al caii ferate inguste. Este un drum bun, avansez rapid, dar e plin de crengi cazute.

 

Si uite asa, una dintre crengi sare cumva si imi rupe urechea de prindere a schimbatorului din spate.

Fac niste poze, ma calmez, desfac schimbatorul, lantul, dar nu pot decat sa constat ca am o bicicleta buna de impins la deal si pe loc drept, eventual de coborit la vale. 

 

Si nici macar nu am ajuns la Poiana Flrorii, eram pe la vreo 500 de metri de ea.... Poate aveti recomandari in ceea ce priveste reparatiile la fata locului pt aceasta problema (unii mi-au spus ca e bine sa ai ureche de schimb la tine etc). M-am intors sa le ajung pe fete din urma.

Intre timp fetele au urcat spre culme, au mai facut si pauze.

 

In final au ajuns la 1000+ m altitudine, intr-o poiana (dupa circa 2 km de la intersectie, spre S-E) si de acolo (spre S-V), se coboara prin padure, pe o poteca necirculata, se distinge greu.  Ideea e sa ajungi pe firul vaii taind curbele de nivel diagonal.

 

Ajung si eu la poiana cu pricina, ne auzim prin statiile de emisie receptie si aflu ca fetele au gasit apa!!!!! Dupa o zi torida de efort avem apa!!!!

 

Apa se prelinge, e curata si e buna! Si cred ca e bine de stiu acest loc, caci daca acum in august curge, cred sa tine si in zilele mai toride.

44.964756° N / 21.871119° E / 909.15 m altitudine 

 

Stam si ne delectam cu apa, mai vedem cum e cu harta, practic am trecut de la intersectia spre Poiana Florii (”900m alt) in partea aialalta a muntelui, tot la ”900 m alt. 

 

Cum spuneam, hartile vechi consemneaza multe cai ferate forestiere / cai ferate inguste / mocănițe in zona aceasta, inclusiv in Poiana Roșchii. Linia venea de la Anina, Livada Mica, Livada Mare, Colonia Cehă, Crivina, apoi Iughina (Iudina), distileriile de lemn de la Valea Minișului, Gura Golumbului, Liciovacea, Poiana Roșchii pina sus intre Dealul Blidariu si Cununa Găman. Asa ca noi mergem pe Ștreche spre Poiana Roșchii. Trebuie sa fi fost tare fain cu trenul pe aici, acum au ramas doar locurile.

 

Suntem intampinati cu zmeura

 

Primim si niste fragi. Sa tot vii in Poiana Roșchii!

 

  

Parasim Ștrechea, mergem la stinga si in scurt timp ajungem la apa

 

Apa in Poiana Roșchii

44.949446° N / 21.867385° E / 942.15 m altitudine

44.944886° N / 21.868522° E / 978.15 m altittudine

 

   

 

Mai gasim si un cires pasaresc, cu fructe dulci amarui, o delectare

 

Traversam Poiana Roșchii pe directia nord - sud (circa 1,5 km), intram din nou pe Ștreche 

 

Mai gasim o sursa de apa, din nou trecem pe linga ea fara sa ne umplem bidoanele 

si sa bem cat putem de mult

 

Drumul coboara si dupa circa 3,5km, drumul face o curba la stinga si in dreapt e un drum napadit de buruieni. Acest drum ne duce pe Valea Ciresului (sper ca asa se cheama corect), este un drum scurt, de circa 3 km care ne leaga de drumul care coboara pe Valea Lindina in drumul Podul Beiului - cantonul Damian.

 

Totusi scurt nu inseamna si usor.

 

Drumul este axial, valea abrupta, copaci cazuti pe drum cat cuprinde, urzici, vrejuri, facem fiecare metru cu efort

 

Ridicam bicicletele, mai cedeaza nervii, se termina apa, se face intuneric, de 30 de minute pare ca stam pe loc. 

 

Cautam un loc mai degajat, punem izolirele si ne bagam la somn. Padurea scoate sunete ciudate, la bloc nu vei auzi asa ceva. Padurea are luminile ei ciudate, caci putregaiul este fosforescent. Pina la urma se face dimineata, ne trezim, eu fac o recunoastere sa vad unde suntem.

 

Locul unde am dormit este capatul drumului de pe Valea Ciresului, este prabusit, surpat, nu imi dau seama.

 

Oricum, cobor abrupt 2-3 minute, ajung la un drum asemanator cu cel de pe Valea Ciresului si in 15 minute ajung la drumul care coboara pe Valea Lindina in drumul Podul Beiului - cantonul Damian. Drumul este excelent, comparativ cu cel de pe care venim. Anunt si fetele si ne miscam catre drumul pe care speram ca vom merge cu o seara inainte.

 

Ca sa fiu exact, de unde coborim din Valea Ciresului, drumul urca, insa doar 2 km.

 

Unde se termina urcarea, pe stinga, e o cabanuta. De acolo se coboara foarte fain pina in drumul Podul Beiului - canton Damian (Cheile Nerei) - vreo 7 km de coborire.

 

Ajunsi la drum, incepem sa ne intrebam de unde sa gasim apa, fetele roaga pe cineva cu masina, sunt primele care fac rost de apa dupa aproape 14 ore fara apa. Eu sunt sigur ca la Podul Beiului gasim niste apa, din pacate doar rangerii de la Parcul National Cheile Nerei - Beușnita sunt amabili si ne dau apa (caci urmatoarea sursa e in Potoc). Valea Lindina - Podul Beiului: 2,5km

 

De la Podul Beiului la Potoc mai sunt 4 km de urcare, prin soare. Fara apa, cu bicicleta impinsa, imi vine greu sa inteleg cum ajungem la Oravita in timp util pt trenul de 14:50 care sa ne duca inapoi in Anina de unde sa ne luam masinile. Pina la urma facem auto-stopul, o pereche amabila care a fost in Cheile Nerei ne ajuta, lasam 2 fete cu biciclete si cu bagaje la Potoc, ajungem la Oravita, luam trenul la Anina, in tren mai sunt altii in vacanta si carora le facem instructajul despre ceea ce pot vedea in zona (Clisura Dunării, Baziaș, Cheile Nerei, Lacul Dracului, Cheile Carașului, Lacul Buhui, cascada Bigăr, Valea Almăjului, morile de la Rudăria, unde sa campeze etc) - ii luam cu noi inapoi la Oravita, nu are sens pt ei sa mai petreaca 2 ore in tren (dovada ca cei de la CFR Calatori au pus in acest mod cruce turismului de weekend care sa includa o calatorie completa cu trenul Anina - Oravita sau sa includa trenul).

**********Adaugire la articol -  am fost la Ochiul Beiului o saptamana dupa tura pe bicicleta, pozele sunt mai jos, asa ar fi trebuit sa se termine tura intiala.

 

Pe drum de la pastravarie catre Ochiul Beiului

 

Lacul Ochiul Beiului

 

Lacul Ochiul Beiului

 

Pe firul apei mai sus de lacul Ochiul Beiului

 

Mama ta nu te-a invatat ca nu e frumos sa scoti limba?!

 

Apa foarte curata, dar cam putina pentru spectacolul cascadelor

 

Cascada din capat - nu stiu cum se numeste

**********

 

 

Am ajuns in gara Oravita

 

Poftiti in vagoane, pornim spre Anina!

 

Gara Gârliște

 

Tunelul Gârliște

 

Viaductul Schlucht in apropiere de Anina

In linii mari tura a fost ok, mai putin ce am gresit (personal) la faza cu apa. Si bucata scurta de pe Valea Ciresului - care ne-a stricat planul. Dar stiind acum starea acelui drum, cred ca se  pot alege rute a.i. sa ajungi in timp util la Ochiul Beiului si sa campezi acolo, iar de acolo sa ajungi la Oravița la trenul de amiaza.

Multumiri lui Catalin Gavrila de la BikeAttack Reșița, lui Carol Varga si lui Cuarci - cu sfaturile lor am ajuns sa schimb tura intr-o tura care sa ofere privelisti si nu doar explorare (mai putin Valea Ciresului care a fost ideea mea de legatura neexplorata - personal).

Iata si harta:

Bike route 2,270,421 - powered by Www.bikemap.net