********
Articol adaugit: am fost la Ochiul Beiului o saptamana dupa tura cu bicicleta, pozele sunt mai jos; asa ar fi trebuit sa se termine tura intial.
********
Ne intalnim sambata dimineata in gara Anina si suntem hotariti sa ajungem la Ochiul Beiului prin Poiana Roșchii. Pe biciclete. Apoi de acolo urcam spre Dealul Cetații (Socolari), apoi continuam pe dealuri spre Ilidia, vedem biserica medievala, apoi Ciclova si Oravița, de unde luam trenul spre Anina.
Aici este sursa de apa potabila din gara Anina, Luati apa de aici, umpleti toate recipientele, beti cat puteti caci pe drum se poate sa nu gasiti apa asa usor (mai ales in zilele toride ale lui august)
Si plecam in excursie, unii fara apa ca gasim pe drum
Prin Anina
Ajungem la intersectie, mergem la stinga, spre Bozovici
(Valea Almăjului prin Valea Minișului) pe DN57B
Dupa circa 9 km de la gara Anina, in dreapta se face un drum forestier
si trecem apa Minișului peste podul Călugăra si incepem sa urcam spre cantonul silvic Păuleasca.
Dupa vreo 2 km de la parasirea drumului asfaltat, dam de o intersectie, facem stinga.
In continuare mai avem intersectii, insa tinem doar firul vaii
Si iata-ne la cantonul silvic Păuleasca! (circa 5 km de la asfaltul drumului DN57B).
44.999828° N / 21.865389° E / 789.15 m altitudine
Desi nu mai este folosit, acest canton m-a impresionat prin modul in care a fost realizat, solid, din piatra. Pacat ca nu mai este in uz,in zilele de glorie pe aici trecea si o cale ferata cu ecartament ingust, o mocănița (venea de la Crivina si mergea pina in Poiana Bruscănișu).
Totul se masoara doar prin prisma taierii padurilor, nu mai conteaza altceva sau altii, generatia de acum sau de maine, rusinea, bunul simt!
In fine, lasam mizeriile in pace, nu vrem sa ne mocirlim, pornim sa ne bucuram de tura
Aici este o intersectie (circ 2 km de la cantonul Păuleasca), relativ imperceptibla, dar noi trebuie sa facem stinga pentru a trece catre Poiana Roșchii.
44.979883° N / 21.859274° E / 900.91 m altitudine
Las fetele cu GPSul si o statie de emisie-receptie si eu pornesc la dreapta spre Poiana Bruscănișu respectiv Poiana Florii. Pina acolo drumul este facut pe fostul terasament al caii ferate inguste. Este un drum bun, avansez rapid, dar e plin de crengi cazute.
Si uite asa, una dintre crengi sare cumva si imi rupe urechea de prindere a schimbatorului din spate.
Fac niste poze, ma calmez, desfac schimbatorul, lantul, dar nu pot decat sa constat ca am o bicicleta buna de impins la deal si pe loc drept, eventual de coborit la vale.
Si nici macar nu am ajuns la Poiana Flrorii, eram pe la vreo 500 de metri de ea.... Poate aveti recomandari in ceea ce priveste reparatiile la fata locului pt aceasta problema (unii mi-au spus ca e bine sa ai ureche de schimb la tine etc). M-am intors sa le ajung pe fete din urma.
Intre timp fetele au urcat spre culme, au mai facut si pauze.
In final au ajuns la 1000+ m altitudine, intr-o poiana (dupa circa 2 km de la intersectie, spre S-E) si de acolo (spre S-V), se coboara prin padure, pe o poteca necirculata, se distinge greu. Ideea e sa ajungi pe firul vaii taind curbele de nivel diagonal.
Ajung si eu la poiana cu pricina, ne auzim prin statiile de emisie receptie si aflu ca fetele au gasit apa!!!!! Dupa o zi torida de efort avem apa!!!!
Apa se prelinge, e curata si e buna! Si cred ca e bine de stiu acest loc, caci daca acum in august curge, cred sa tine si in zilele mai toride.
44.964756° N / 21.871119° E / 909.15 m altitudine
Stam si ne delectam cu apa, mai vedem cum e cu harta, practic am trecut de la intersectia spre Poiana Florii (”900m alt) in partea aialalta a muntelui, tot la ”900 m alt.
Cum spuneam, hartile vechi consemneaza multe cai ferate forestiere / cai ferate inguste / mocănițe in zona aceasta, inclusiv in Poiana Roșchii. Linia venea de la Anina, Livada Mica, Livada Mare, Colonia Cehă, Crivina, apoi Iughina (Iudina), distileriile de lemn de la Valea Minișului, Gura Golumbului, Liciovacea, Poiana Roșchii pina sus intre Dealul Blidariu si Cununa Găman. Asa ca noi mergem pe Ștreche spre Poiana Roșchii. Trebuie sa fi fost tare fain cu trenul pe aici, acum au ramas doar locurile.
Suntem intampinati cu zmeura
Primim si niste fragi. Sa tot vii in Poiana Roșchii!
Parasim Ștrechea, mergem la stinga si in scurt timp ajungem la apa
Apa in Poiana Roșchii
44.949446° N / 21.867385° E / 942.15 m altitudine
44.944886° N / 21.868522° E / 978.15 m altittudine
Mai gasim si un cires pasaresc, cu fructe dulci amarui, o delectare
Traversam Poiana Roșchii pe directia nord - sud (circa 1,5 km), intram din nou pe Ștreche
Mai gasim o sursa de apa, din nou trecem pe linga ea fara sa ne umplem bidoanele
si sa bem cat putem de mult
Drumul coboara si dupa circa 3,5km, drumul face o curba la stinga si in dreapt e un drum napadit de buruieni. Acest drum ne duce pe Valea Ciresului (sper ca asa se cheama corect), este un drum scurt, de circa 3 km care ne leaga de drumul care coboara pe Valea Lindina in drumul Podul Beiului - cantonul Damian.
Totusi scurt nu inseamna si usor.
Drumul este axial, valea abrupta, copaci cazuti pe drum cat cuprinde, urzici, vrejuri, facem fiecare metru cu efort
Ridicam bicicletele, mai cedeaza nervii, se termina apa, se face intuneric, de 30 de minute pare ca stam pe loc.
Cautam un loc mai degajat, punem izolirele si ne bagam la somn. Padurea scoate sunete ciudate, la bloc nu vei auzi asa ceva. Padurea are luminile ei ciudate, caci putregaiul este fosforescent. Pina la urma se face dimineata, ne trezim, eu fac o recunoastere sa vad unde suntem.
Locul unde am dormit este capatul drumului de pe Valea Ciresului, este prabusit, surpat, nu imi dau seama.
Oricum, cobor abrupt 2-3 minute, ajung la un drum asemanator cu cel de pe Valea Ciresului si in 15 minute ajung la drumul care coboara pe Valea Lindina in drumul Podul Beiului - cantonul Damian. Drumul este excelent, comparativ cu cel de pe care venim. Anunt si fetele si ne miscam catre drumul pe care speram ca vom merge cu o seara inainte.
Ca sa fiu exact, de unde coborim din Valea Ciresului, drumul urca, insa doar 2 km.
Unde se termina urcarea, pe stinga, e o cabanuta. De acolo se coboara foarte fain pina in drumul Podul Beiului - canton Damian (Cheile Nerei) - vreo 7 km de coborire.
Ajunsi la drum, incepem sa ne intrebam de unde sa gasim apa, fetele roaga pe cineva cu masina, sunt primele care fac rost de apa dupa aproape 14 ore fara apa. Eu sunt sigur ca la Podul Beiului gasim niste apa, din pacate doar rangerii de la Parcul National Cheile Nerei - Beușnita sunt amabili si ne dau apa (caci urmatoarea sursa e in Potoc). Valea Lindina - Podul Beiului: 2,5km
De la Podul Beiului la Potoc mai sunt 4 km de urcare, prin soare. Fara apa, cu bicicleta impinsa, imi vine greu sa inteleg cum ajungem la Oravita in timp util pt trenul de 14:50 care sa ne duca inapoi in Anina de unde sa ne luam masinile. Pina la urma facem auto-stopul, o pereche amabila care a fost in Cheile Nerei ne ajuta, lasam 2 fete cu biciclete si cu bagaje la Potoc, ajungem la Oravita, luam trenul la Anina, in tren mai sunt altii in vacanta si carora le facem instructajul despre ceea ce pot vedea in zona (Clisura Dunării, Baziaș, Cheile Nerei, Lacul Dracului, Cheile Carașului, Lacul Buhui, cascada Bigăr, Valea Almăjului, morile de la Rudăria, unde sa campeze etc) - ii luam cu noi inapoi la Oravita, nu are sens pt ei sa mai petreaca 2 ore in tren (dovada ca cei de la CFR Calatori au pus in acest mod cruce turismului de weekend care sa includa o calatorie completa cu trenul Anina - Oravita sau sa includa trenul).
**********Adaugire la articol - am fost la Ochiul Beiului o saptamana dupa tura pe bicicleta, pozele sunt mai jos, asa ar fi trebuit sa se termine tura intiala.
Pe drum de la pastravarie catre Ochiul Beiului
Lacul Ochiul Beiului
Lacul Ochiul Beiului
Pe firul apei mai sus de lacul Ochiul Beiului
Mama ta nu te-a invatat ca nu e frumos sa scoti limba?!
Apa foarte curata, dar cam putina pentru spectacolul cascadelor
Cascada din capat - nu stiu cum se numeste
**********
Am ajuns in gara Oravita
Poftiti in vagoane, pornim spre Anina!
Gara Gârliște
Tunelul Gârliște
Viaductul Schlucht in apropiere de Anina
In linii mari tura a fost ok, mai putin ce am gresit (personal) la faza cu apa. Si bucata scurta de pe Valea Ciresului - care ne-a stricat planul. Dar stiind acum starea acelui drum, cred ca se pot alege rute a.i. sa ajungi in timp util la Ochiul Beiului si sa campezi acolo, iar de acolo sa ajungi la Oravița la trenul de amiaza.
Multumiri lui Catalin Gavrila de la BikeAttack Reșița, lui Carol Varga si lui Cuarci - cu sfaturile lor am ajuns sa schimb tura intr-o tura care sa ofere privelisti si nu doar explorare (mai putin Valea Ciresului care a fost ideea mea de legatura neexplorata - personal).
Iata si harta:
Bike route 2,270,421 - powered by Www.bikemap.net















