marți, 21 decembrie 2010

Anina - Oravita cu trenul - iarna

Cred ca oamenii dezvolta diverse fixatii si obsesii de-a lungul vietii lor; si la mine au fost cateva: ba sa ma dau cu schiurile de pe Tarcu, ba sa merg cu bicicleta de pe Semenic pana in Almaj si inca multe altele, toate bune de subiect de blog :). Chestia e ca trebuie sa le rezolvi pe toate, altfel ramai cu fixuri :)) de la fixatii.



**Gara Anina in viscol


Weekendul ce tocmai a trecut, mai precis duminica 19 decembrie 2010, mi-am mai rezolvat o dambla din asta: am mers cu trenul pe ruta Oravita - Anina pe timp de IARNA. Ruta Oravita - Anina este un monument istoric in materie de inginerie, nu va voi plictisi cu date istorice, cautati singuri, veti gasi descrieri mult mai bune decat ceea ce as pute scrie eu. Va voi spune doar ceea ce scrie pe tabla de informare de langa gara:

"Calea ferata Anina - Oravita
Lista monumentelor istorice 2004, cod CS-II-a-A-10949.02
Anul 1863

Calea ferata a fost proiectata de inginerii Anton Rappos si Karl Dulnig. Constructia a necesitat inovatii tehnologice si maiestrie inginereasca pentru contruirea de tuneluri si viaducte. Linia nu a fost niciodata electrificata, trenurile functionand astazi cu locomotive diesel"

Ruta are urmatoarele statii: Oravita (statie de plecare) - Bradisoru de Jos - Dobrei - Lisava - Ciudanovita - Garliste - Anina (statia de sosire), toate insirate de-a lungul celor 33 km.
Aici puteti vedea pe unde trece linia:


View Oravita - Anina railway in a larger map

Cum iarna nu-i ca vara si ziua e mult prea scurta (noi am aproximat ca lumina incepe la 9am si se sfarseste la 4pm (ora 16)), mersul trenurilor nu ne-a dat alta alternativa decat sa plecam din Anina catre Oravita cu trenul de la 09:15. Si uite asa am ajuns in Anina, la gara, duminica dimineata.

**biletele


Am mers si am luat biletele, care au pret mic, dar nici asa nu vin turistii (fara promovare si brand, nici gratis nu vine lumea). Trenul trebuia sa soseasca dintr-o clipa in alta, e o singura garnitura ce deserveste ruta: pleaca din Oravita, ajunge la Anina, dezleaga locomotiva, o leaga la celalalt capat si poai porneste din nou catre Oravita.

**Plecam din gara Anina


Vagoanele acestui tren sunt speciale in felul lor: sunt mai scurte, au capetele rotunjite pentru ca linia are curbe foarte stranse si vagoanele lungi pe care le vedem prin gara prin Timisoara Nord nu ar putea circula acolo; apoi daca nu ar fi rotunjite, vagoanele s-ar freca de tuneluri si peretii pe langa care trece linia.

**Abur si zapada


La un momen dat se aude un fluierat, atentia ni se indreapta spre acel fluierat|: se vede venind trenul de la Oravita. Garnitura este trasa de o locomotiva diesel hidraulica, un LDE. Vine alene in gara, motorul toarce linistit.

Ajunge in gara, opreste la peron, mai fluiera de trei ori, semnalul care cere dezlegarea locomotivei de la tren.

Dupa ce locomotiva este dezlegata si legata la celalalt capat, ne suim in vagoane. Aici, in centrul vagonului, este un fel de soba cu carbuni care incalzeste vagonul. Locomotiva este una diesel (LDE 1250 c.p., 69-0004-7).

Si iata-ne plecand din gara Anina spre Oravita. Din motive tehnice (curbe, denivelare), acest traseu este parcurs in aproximativ 2 ore. Asadar socoteala mea este ca trenul merge in medie cu 15 km/ora, o viteza numai buna de filmat si pozat.

**Am mai trecut de un tunel


In vremurile cand la Anina mai functiona mina de carbuni, trenul era unul mixt si avea pe langa cele doua vagoane de calatori, si vagoane de carbune. Pleca de la Oravita cu vagoanele goale, se intorcea de la Anina cu ele pline. De fapt acesta a fost si motivul pentru care linia a fost creeata.

Sa revenim la calatoria noastra: suntem inca in orasul Anina, in trenul ce tocmai a pornit, trecem peste drumul din Anina, ajungem la cladirea unde se incarcau vagoanele de carbune, trecem de aceasta zona, incep sa se vada peretii calcarosi. Trecem peste primele viaducte, trecem prin primele tuneluri, scurte, insa spectaculoase: dintr-un tunel vezi alt tunel. Linia este agatata pe buza prapastiei.

**Serpuind prin zapada



Tot aici se vede marcajul Parcului National Semenic-Cheile Carasului. Cand nu trecem prin tuneluri, trecem prin taieturi in stanca. Trecem prin paduri de brazi, totul este nivelat de zapada proaspata, soarele diminetii arunca umbre lungi dupa trenul nostru.

**Inca unul




Intram intr-un tunel din care parem ca nu mai iesim, este tunelul de la Garliste, cel mai lung de pe traseu. La capatul acestui tunel, este gara Garliste. Gara Garliste are liniile secundare in stanga cum se iese din tunel, pe un loc drept, iar linia directa coboara spre Oravita. Este interesant de observat cat de mult se coboara aici, este , adica la o mie de metri parcursi, se pierd (sau se urca, depinde cum privesti lucrurile) metri de diferenta de nivel.

La Garliste se pot vizita Cheile Garlistei, care sunt mai usor accesibile de pe drumul Resita - Carasova - Anina (dupa Carasova).

**Tunelul de la Garliste



**Gara Garliste


Revenind la calatoria cu trenul, de la Garliste se merge din nou printr-o zona spectaculoasa: linia este agata pe stancariile muntelui, trecem prin tuneluri, se vede traseul liniei pe versantul opus. In vale curge raul Jitin.



Ceea ce urmeaza este trecerea peste raul Jitin; trecerea se face peste un viaduct de vreo 35 de metri, padurea vazuta de pe viaduct este mica. Imediat dupa Viaduct urmeaza tunelul de la Jitin.

**Ultimul tunel inainte de viaductul peste Jitin



**Viaductul peste Jitin


**Valea Jitinului - in dreapta se vede linia pe versant


Dupa acest tunel se merge catre halta Ciudanovita. Halta aceasta are un strecut stralucitor daca stam se socotim ca aici a fost rampa de incarcare cu minereu radioactiv (uraniu).

**de la Lisava am urcat pe linie


**Tunelul Maniel de la Ciudanovita


Dupa oprirea in halta Ciudanovita, intram in tunenul Maniel dupa care urmeaza halta Lisava. Aici ne dam jos si calatoria cu trenul se termina pentru noi. Am ales sa ne oprim aici pentru ca mai incolo linia nu mai e atat de spectaculoasa, iar in plan era inclusa si o tura pe jos prin padure, prin zapada. Asa ca de la Lisava am mers inapoi pe linia de tren spre Anina.



A meritat sa mergem pe linie pe jos, pozele pot arata cate ceva; mi-a placut mult sa vad cum noi urcam pe firul Vaii Jitinului si pe versantul opus linia urca abrupt. Am ajuns din nou la viaductul peste Jitin, acolo am mancat ceva, apoi am trecut viaductul pe versantul opus. Am trecut prin inca vreo doua tuneluri si la un moment dat am parasit linia de tren. Am inceput sa urcam prin padure (destul de abrupt) pana am ajuns la un drum forestier (se vede si un podet de la drumul respectiv).


Hike route 777659 - powered by Wandermap 


**off-track


Continuam sa mergem pe firul Vaii Jitinului in sus, ocolim practic dealul. Scopul este sa ajungem la Bradet si de acolo sa coboram in Anina.

In padure totul era de basm: zapada, animale care fugeau de noi; bine ca nu au fost lupi, ca fugeam noi atunci :)




In final am ajuns pe platoul de la Bradet, acolo era zapada ceva mai mare, vantul sufla, cred ca era o senzatie de -15 grade. De la Bradet am coborat la Anina, chiar in timp util, era deja ora 17, incepea sa se intunece.

**La Bradet




Aici este traseul de la calea ferata pana la Anina. Este de dificultate medie, e de urcat abrupt de la calea ferata pana la drum, iar pe drum, intr-o prima portiune sunt doboraturi de la zapada de acum vreo doi ani si trebuie sa te strecori printre ele.

Temperatura a fost undeva intre -5 si -10 grade Celsius. Dar a fost soare.

**temperaturi hivernale


Cum se anunta semne clare de inchidere a liniei (a mai fost o alarma, dar cumva s-a trecut fara sa fie inchisa linia), va sfatuiesc sa mergeti cat mai grabnic sa va luati biletele de tren si sa faceti calatoria aceasta, e o tura de duminica fantastica!



O varianta ar fi sa ajungeti in Anina, sa lasati masina acolo, sa mergeti cu trenul la Oravita, apoi in Oravita vizitati orasul (teatrul de acolo, , farmacia veche, orasul vechi etc) si apoi va intoarceti cu trenul la Anina. Calatoria aceasta e bine sa o faceti iarna ori primavara pana cand nu apare frunza, vizibilitatea este mai buna.

Mai multe Poze sunt aici (pozele sunt majoritatea facute de Georgiana, eu am incercat sa fac un filmulet).

Cale libera!

PS: aceeasi tura am mai facut-o si intr-o primavara, puteti gasi pozele din tura de primavara aici, doar ca s-a plecat pe jos din Anina, catre Bradet, s-a ajuns la Jitin, apoi s-a mers pe linie pana la Lisava, iar de acolo s-a luat trenul inapoi spre Anina.

= adaugat pe 17 aprilie 2011:

pentru ca s-a cerut :), am postat si varianta in limba romana a filmuletului; problema e ca sunt mici greseli de ortografie si de formulare ce nu mai pot fi corectate (calculatorul s-a defectat si am pierdut masterul de la montaj)






= adaugat pe 26 decembrie 2010:

am reusit sa termin si filmuletele (explicatii in engleza poate asa facem cunoscuta ruta si celor din afara Romaniei):

Partea 1



Partea 2


__

14 comentarii:

  1. Meserie! nu va sta iarna acasa... in loc sa mai instalezi si tu o mainsa de spalat vase sau o dulie... :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, foarte fain tura. Totusi am un regret: ma asteptam de fiecare data cand am mers acolo cu trenul, sa mai vad si pe altii. Din pacate nu apar... Si perspectivele acestui momument se imputineaza.

    RăspundețiȘtergere
  3. foarte frumos! dar sincer eu nu imi doresc sa se populeze cu turisti dintr-un singur motiv, acela ca sunt unii asa zisi "turisti" care au marea calitate de a strica tot ce e frumos (gunoaie, manele, jepp-uri, atv-uri, etc.)
    La noi nu se cunoaste adevaratul sens al cuvantului turism.
    Bafta in contiunare!

    Nina.

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, omul strica daca nu este supravegheat. Pe de alta parte mina s-a inchis, alte surse de venit evidente in afara de turism si serviciile conexe nu cred ca sunt.
    Poate am avea o sansa daca s-ar intampla ca pe litoralul bulgaresc: investitii masive de la englezi si nemti, investitorii "facand legea" din dorinta de a-si proteja investitiile. Adica nu lasa sa se prapadeasca motivul care atrage turistii in zona, in cazul de fata nu ar lasa sa se distruga traseul, natura din jur etc.
    Sa vedem ce aduce 2011. Sper ca numai bine,

    RăspundețiȘtergere
  5. Itradevar Catalin, zona e super frumoasa !. Noi mergem vara pe aici. O sa incerc si iarna. I-mi place cum povesteti :) Zii ca zici bine si ne place :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Am postat si filmuletele facute in tura, vedeti pe youtube.

    RăspundețiȘtergere
  7. Faina treaba ati facut! Filmul e simpatic si cu valoare istorica. Acum ca se va inchide linia sa speram ca se va transforma intr-un traseu frumos de ciclism/drumetie asa cum s-a facut prin alte tari.
    Numai bine, ture faine in noul an si la cat mai multe postari pe blog!

    RăspundețiȘtergere
  8. Minunata si calatoria iarna, precum a noastra primavara.

    Am sa pun aici linkul catre jurnalul nostru de primavara, in cazul in care vrea cineva sa vada aceasta ruta cu privelisti inverzite :)

    http://ferestresprenatura.blogspot.com/2009/05/o-istorie-pe-sine.html

    RăspundețiȘtergere
  9. Silvia Cumpata 08 02 20118 februarie 2011, 13:52

    Minunat!M-am nascut in Oravita ,am locuit in Anina' am facut 'naveta'Anina Maidan, la bunicii mei.Imaginile acestor locuri s-au 'lipit 'pentru totdeana de mine!Sper sa fim 'colonizati'cit mai repede de nemti ori englezi ,de oricine ne-ar putea educa!

    RăspundețiȘtergere
  10. Am fost cand eram copil. Sunt din Carasova, 18 km de Anina. Maine ma duc iarasi. Zona e foarte frumosa. Imi amintesc vag, dar ce mi-a ramas sunt unele imagini cu stanci si tunele.

    RăspundețiȘtergere
  11. O TARA ASA FRUMOASA. PACAT , NU STIM SA INTRETINEM BOGATIILE TARI.

    RăspundețiȘtergere
  12. Frumos reportaj....O singura remarca: locomotivele sunt LDE (diesel-electrice) seriile 69, nu Ldh-uri....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, nu era H, era E, insa am corectat acum, multumesc!

      Ștergere