De la izvoarele Nerei in Valea Almajului

Acum ceva vreme am inceput sa ma gandesc ce ajutor mic as putea da eu personal la scoaterea Vaii Almajului din anonimatul relativ media in care este la momentul actual; si altii am vazut ca au incercat si au continuat, deci acum a venit randul meu. Asa a aparut valea-almajului.ro. Totusi e greu de unul singur sa faci munca unei echipe. Insa momentele in care vrei sa renunti sunt risipite de micile ocazii in care vezi un sprijin cat de mic de la altii care iubesc natura si apreciaza partea turistica a Romaniei. Asa au stat lucrurile cand cineva a inceput o actiune care sprjina indirect si Valea Almajului. E vorba despre Carol Varga, initiatorul actiunii Weidenthal - Eibenthal Mountain Biking Experience.

Actiunea presupune participarea in echipe de minim 3 ciclisti la explorarea zonei, pornind de la Weidenthal (Brebu Nou) si ajungand la Eibenthal (la Dunare). Cu alte cuvinte se merge peste Semenic in sud, apoi prin Valea Almajului si apoi prin Muntii Almajului pana la Dunare. Zona are multe de oferit, pentru cunoscatori este un teren de joaca nemaipomenit de interesant.


**********ziua de vineri, 8 iulie 2011

Datorita actiunii Weidenthal - Eibenthal MTB Experience am ajuns sa ticluim o tura pentru weekendul 9-10 iulie 2011. Ne-am adunat 3 din Timisoara (Alex, Ionut si cu mine) si cu Carol, care era deja la Brebu Nou. Vineri 8 iulie am suit bicicletele in tren in Timisoara Nord si am ajuns in Caransebes pe la ora 7 seara. De acolo am pornit spre Petrosnita -> Slatina-Timis. In Slatina-Timis am inceput urcarea spre Brebu Nou, drumul este in lucru, sunt utilaje pe drum, am inteles ca se va asfalta cu bani europeni (ce prosti is si europenii astia, ne dau bani pe care ii bagam in pamant, de nu le mai afla nimeni urma).

In tren spre Caransebes

Pedaland spre Slatina-Timis

Si din pedala in pedala am ajuns la crucea din varful dealului de unde incepi sa cobori spre Brebu Nou. Peste noapte am dormit la Pensiunea Brebu Nou 167 (baza de Enduro).

**********ziua de sambata, 9 iulie 2011

Traseu de bicicleta 1104661

Carol spunea ca la 5:30 ne trezim si plecam, ma gandeam ca e prea devreme, ca mai vreau sa ma odihnesc. Insa daca fac ceva interesant, desi poate ma simt confortabil sa mai dorm o ora in plus, totusi ceva ca un ceas se seteaza intern si ma trezeste la ora stabilita. Asa si acum: la 5:30 eram in picioare, la 6:30 eram pe bicicleta. Am trecut pe langa la Lacul Trei Ape, apoi pe la Garana. Am ajuns la Prislop.

11 grade la Brebu Nou, 26 la Timisoara, voi ce alegeti?

LA botul cainelui - antrenament pt La Botul Calului (poza de la Carol)

Pregatiri de duca

De la Prislop am inceput ultima urcare spre Semenic. Pe la 8:30 eram pe Semenic, era placut, racoare, dar ziua de abia incepea. Pe platou am facut cumva spre sud-est, am ajuns pe un drum intre Nergana si Nerganita, cele 2 ape ce dau vigoare riului Nera. In stanga noastra era izvorul Nerganitei, in dreapta era cel al Nerganei. Scopul turei era sa parcurgem creasta dintre cele 2 vai ale apelor mentionate mai inainte.

Am ajuns pe Semenic

Inainte de releu, facem la stanga pe platoul Semenicului

Pe platoul Semenicului

Si uite asa am ajuns sa mergem pe un fel de drum, ba mai mult am gasit si marcajul turistic dunga rosie. Ruta e o insiruire de mici varfulete, 1300m-1200m, apoi se coboara brusc la ~700m, la locul numit La Botul Calului, unde Nergana si Nerganita au confluenta si de acolo se formeaza Nera. Totul a fost acceptabil pana la prima poiana, de acolo insa in drumul nostru au aparut busteni, tufisuri, lastari; cand puteai pedala, erau frunze pe jos. Si asa am tinut-o tot drumul, la un moment dat in stanga era urma unei exploatari forestiere si am inceput sa coboram pe acolo, pe un drum de TAF (tractor articulat forestier). Am intalnit un TAF in urcare, o masinarie formidabila, un fel de ATV cu roti mai mari (5 feet wheel ATV :) ) :)

Suntem pe la cu.. coada calului, inca 13km si am ajuns la botul bidiviului, lung cal dom'le, lung, lung! (poza de la Carol)

La intrarea in padure

Naluca

Rezervatia Naturala Izvoarele Nerei

Dupa ce n-am chinuit putin pe drumul ala de TAF, am ajuns in fine la riul Nerganita, am facut o scurta pauza. Concluzie: traseul pe care am mers noi nu e inca de bicicleta, e perfect pt mers pe jos; daca ar fi folosit, in mod cert ar disparea toate obstacolele mentionate mai sus si atunci ar deveni o coborare excelenta pentru bicicleta. Pana la urma aspectul traseului da masura dezvotarii turismului in zona :(

In Poiana Mare

Pe unde noi de abia mergeam pe jos / TAFul urca la deal voios! (a iesit cu rima, nu intentionam) (poza de la Carol)

Burieni, lastari, lemne cazute, un fel de impins bicicleta, ridicat bicicleta; traseu bun de parcurs cu piciorul, cu bicicleta inca nu (poza de la Carol)

La confluenta Nerei cu Cosava

Riul Nera, din dreapta vine riul Cosava

Riul Nera aproape de Borlovenii Vechi

Salase pe valea Nerei in apropiere de Borlovenii Vechi

La Botul Calului a fost savurata metaforic o bere ca la botul calului :), iar dupa aceasta am inceput sa coboram pe drumul forestier catre Borlovenii Vechi, in Valea Almajului. Drumul este bun, poti sa ii dai bice la vale, mai sunt doar balti si noroaie pe alocuri, ajunsi jos la Borlovenii Vechi aveam sosete de noroi pana sub genunchi. In Borlovenii Vechi ne-am despartit de Carol, el a mers catre Iablanita sa prinda trenul sa se intoarca in Timisoara. Noi am continuat spre Prilipet, unde aveam sa stam peste noapte.

In zare se vad Muntii Almajului

Cei patru care au speriat botul calului: (de la dreapta) Ionut, Alex, Carol, si cu mine

Prin Valea Almajului, spre Prilipet

**************ziua de duminica, 10 iulie 2011

Traseu de bicicleta 1106688

Duminica dimineata am pornit din Prilipet pe asfalt spre Eftimie Murgu (Rudaria) sa vedem morile celebre de pe Cheile Rudariei. Le-am vazut si apoi ne-am intors, iar la iesirea din sat am facut dreapta pe un drum agricol ce urca pe deal, pe fata Ilochi. Scopul era sa ajungem in satul Putna, unde este si Manastirea Almaj-Putna. Ruta e relativ simpla pe harta, insa in teren necesita ceva atentie la orientare, urci, cobori, treci prin vai si peste ogase. In cele din urma am ajuns sa vedem riul Prigor pe malul caruia trebuia sa continuam explorarea. De aici planul era sa mergem in susul riului, pe dupa Dealul Scocului, pe dupa acest deal este barajul de captare a apei pentru comuna Prigor.

Spre Eftimie Murgu, sa vedem morile de pe Cheile Rudariei; in fundal se vad Roschiile

Moara din Tarina - pe apa Rudariei

Coborand prin Cheile Rudariei

De la primii metri prin cheile respective, am renuntat la idee, urzicile, tufele de mure, lastarii erau cat noi de inalte si ne franau mult de tot avansarea. Drumul acela nu a mai fost folosit de o gramada de vreme. Asa ca ne-am intors pe unde am venit si am inceput sa mergem paralel cu riul pe malul tehnic stang. Aici am avut ocazia sa strig "This is Sparta!!!" cand Ionut a facut pana (pentru cine nu intelege metafora, replica e a lui Leonidas, vezi aici link pe youtube la ecranizare; sparta in cazul de fata se refera la faptul ca e pana, un fel de romana-engleza) :)

Urcand spre dealul Ilochi - spre satul Putna

Se vede comuna Eftimie Murgu in spate

Clai cu fan in Valea Almajului

Spre dealul Scocului

Incotro?

Am ajuns la pod la Ibulcina si apoi am facut dreapta pe asfalt spre Putna. Am ajuns si la Putna, acolo am stat sa ne odihnim, am mancat si am revizuit planurile. Initial doream sa urcam pe dealul Belcot (sau Belcovat pe harti), apoi sa mergem spre locul La Cula (punct geodezic), de acolo la locul numit Rachiti si apoi sa coboram in prostie pana la Iablanita. Am stat si am socotit daca are sens sa inpingem bicicleta (push bike) pe caldura, 500 m diferenta de nivel. Nu prea avea sens, asa ca am simplificat oarecum ruta: am facut push bike prin padure spre satul Sumita, pe o ruta aleasa de mine, cica mai scurta, pe piriul Putnita.

Salas parasit

In coborare

Trecem apa

La Sumita

In cele din urma am ajuns in Sumita, de acolo am luat-o peste deal spre Lapusnicel, am ajuns in Lapunicel pe la 15:30. De la Lapusnicel doar asfalt prin Globu Craiovei, Petnic pana la Iablanita. Telul nostru era sa ajungem la trenul de la ora 5 dupa amiaza spre Caransebes, in Caransebes sa schimbam si sa mergem la Timisoara. De asta am mai stat la un suc la umbra, am lungit-o putin sa nu stam in gara in Iablanita. Pana la urma am ajuns in Iablanita, am luat bilet si domnul de acolo ne-a spus sa ne grabim ca trenul vine in 4-5 nimute la linia 3; cum, nu e la 5pm?! Nu, e la 16:45!

Tot satul Sumita

Pe deal spre comuna Lapusnicel

Respiro: in dreapta jos este comuna Lapusnicel

Di nou in tren, in gara Iablanita

Oricum, l-am prins, semn ca acolo sus cineva se cara cu bicicleta ca si noi si vrea sa facem ture faine de la un capat la celalalt.

************Concluzii:
---pe caldura mare nu merita impinsa bicicleta (cred ca eu am avut de impins 30 - ~35 kg) efectiv nu are sens (poti face asta, o duci la bun sfarsit, dar pt ce?!), am baut vreo 10-11 bidoane de trei sfert de apa pe tot weekendul;
---alta chestie e legata de trasee: unele culmi sunt curate si se poate pedala frumos pe ele (am fost pe o culme paralela, la Poneasca, doar padure matura, curata), altele sunt ca cea pe care am mers noi. Nu e atat despre cum faci efortul, ci e mai mult despre cat de enervant e sa mergi pe acolo.
---alt lucru e legat de drumurile care sunt neumblate si se napadesc de vegetatie: vara devin impracticabile, totul e verde, cu urzici, cu spini de mure, poate primavara / iarna sunt mai bune, dar vara deloc.

Pe Semenic

Valea Almajului

__