Cand pleci din locul in care petreci mare parte a vietii tale (fie ca e vacanta, fie ca e pentru slujba), ai tendinta sa incerci sa faci activitati familiare in noua locatie. Doar ca sa vezi cum e "la ei". Si uite ca asa am ajuns in Spania, in Catalania (oare de acolo vine si prenumele meu?!).
Acolo, mai precis in Girona, exista o sumedenie de rute de biciclit, lumea merge cu bicicleta si e fericita astfel. Cum nu e prea mult timp la dispozitie, ruta aleasa a trebuit sa aibe ceva atractiv, ceva ce sa te faca sa mergi pe acolo. Asadar am ales traseul "Ruta del Carrilet", o ruta frumusica, un profil de inaltime lejer, vreo 40 de km.
De ce tocmai ruta asta?
1. te duce la mare - e foarte tare sa mergi din orasul tau la mare pe bicicleta, nu? Un fel de independenta juvenila de care se bucura oamenii mari :)
2. ruta de fapt este facuta pe terasamentul fostei linii de cale ferata Girona - Sant Feliu de Guixols care a fost scoasa din uz prin 1950; e un fel de reciclare a unei infrastructuri deja existente: mergi pe podurile peste care trecea candva trenul, treci pe langa garile in care candva oprea trenul - te cuprinde un fel de nostalgie.
Asadar sa incepem: orasele din Spania - Catalania - au toate un loc care se cheama "Placa de Catalunya", asa ca incepem din Girona din Placa de Catalunya si continuam sa urcam pe riul care trece prin oras (Onyar parca se numeste) - directia Cassa de La Selva.
Ruta trece prin campuri agricole, este o priveliste placuta. Mai trece si pe langa tot felul de livezi, de exemplu o livada de peri, in pomi erau pere, numa' bune de cules, dar cred ca nu era frumos sa fi luat :)
Ajungem si la fosta gara din Cassa de La Selva, e admirabil sa nu au demolat totul in graba ca apoi sa stea sa se intrebe daca nu puteau utiliza la altceva cladirile. Bravo lor!
Drumul continua spre Llagostera, porumbul strajuieste ruta in anumite portiuni, campurile sunt irigate si asta da oaresce racoare. Catalania este o regiune destul de arida in felul ei, dar cu putin efort se poate face agricultura. Se mai fac si diverse grane pe aici, dovada stau balotii rotunzi de paie care asteapta sa fie luati de pe camp. Si asa, cu gandul la baloti si cucuruz, ajungem la Llagostera, fosta gara.
De aici drumul o ia usor la deal, sa sarim peste culmea ce ne desparte de mare.
Dupa urcare, urmeaza partea placuta: coborarea, ajungem in scurt timp la Santa Cristina D'Aro si de acolo deja zarim marea, tinta calatoriei noastre. Dupa care intram triumfatori in Sant Feliu de Guixols si ajungem la plaja :)
O tura scurta, dar interesanta; cum spuneam interesul a fost captat de faptul ca pe acolo, candva, circula trenul si ca, dupa biciclit, vine mersul la plaja si inotul in Mediterana :)
__Georgiana
Frumoase locuri. In 3 saptamani ajungem si noi pe acolo via Pirineii Centrali la Tossa de Mar. Bravos frumoasa tura, am auzit ca si mai dragut trebuie sa fie pe aceea "via verde" din Pirinei (Olot) la Girona.
RăspundețiȘtergere