Din Valea Almajului pana la Bigar cu bicicleta

Hartile sunt instrumente de visare, aplecat peste ele esti transportat instantaneu in alte locuri ca prin vis. Un atfel de vis a fot acela de a merge pe culmile inierbate ale Muntilor Almajului. Primul vis a fost cand am mers impreuna cu Georgiana de la Rudaria la Putna peste culme, pe la Talva Inalta. Acum urma sa se implineasca inca un vis, sa trecem din Valea Almajului pana la Dunare. Si pentru ca a fost lansata o invitatie de Carol de a face traversari prin Eibenthal, am ales sa mergem la Dunare prin Bigar si Eibenthal. In acest fel am ajuns sa cunoastem inca 2 locuri deosebite si oameni asemeni locurilor.

Ceata de dimineata in Valea Almajului

Spre Bania - Valea Almajului

Pe drum spre Bania - Valea Almajului - clai de fin

Pe drum spre Bania - Valea Almajului

Visul a inceput de dimineata cand ne-am trezit. Am inceput tura din Prilipet, am mers pe asfalt pana la Bania. In Valea Almajului, desi vara, totul era invaluit intr-o ceata alba, laptoasa. Si era si racoare. Totul a tinut insa putin, deja la Bania soarele risipise ceata si il simteam arzator. In Bania continuam sa urcam in sat, se termina asfaltul si urcam pe vale. Iata ca drumul ajunge la o bifurcatie, in stanga e Valea Mare, in dreapta e Valea Mica; drumul pe Valea Mica e mai bun, el ne va duce pe culme.

Dupa ce am iesit din Bania, pe drumul de pe vale

La stanga e Valea Mare, la dreapta e Valea Mica - am mers pe Valea Mica

Am ajuns la primul loc de odihna si fumat

Urcusul e placut, racoare, liniste, vant. Ajungem la un loc unde e o masa, loc de odihna si fumat (asta cu fumatul e mai complicat de inteles). Ca idee generala: urcam doar pe drumul "principal"/ cel mai umblat si la toate intersectiile mergem doar la dreapta, in stanga ajungem in partea cu Rudaria. Drumul strabate o plantatie de conifere, miroase bine acolo, drumul e placut.

Prin plantatia de conifere

Am ajuns si la al doilea loc de odihna si fumat

In sfarsit pe culme - Poiana Prisaca

Ajungem la o intersectie unde mai asteapta alta masa si banca, tot un loc pentru odihna si fumat. Aici mergem la dreapta si in cele din urma ajungem la 900 m altitudine, aici incepem sa coboram, gasim o mica poiana si dam intr-un drum, tinem dreapta pe el. Cum spuneam de aici incepem coborarea, in nici 500m ajungem intr-o intersectie, un drum la stanga, unul drept in jos, unul la dreapta, noi mergem pe cel la dreapta si mergem prin padure vreo de 500 m, drumul face o curba la stanga si suntem in Poiana Prisaca. Drumul este destul de circulat, e in stare buna. Se merge repede pe el. In dreapta ajungem la Dealul Raspuns (919m altitudine).

Drumul continua pe culme - nisip pe jos

La un moment dat vedem pe un copac un semn mic facut cu vopsea: o linie albastra intre 2 linii albe, un marcaj turistic ca dincolo. Asta din cauza ca in Muntii Almajului sunt satele pemilor, cehi colonizati din Boemia de catre Imperiul Austro-ungar prin anii 1800.

Marcaj pemesc

Pedaland prin Muntii Almajului

Macese

Vedere spre Valea Berzasca

Am ajuns in Poiana Debeleliug

Trecem apa Berzasca

O mica paranteza: dupa 1990, pemii au inceput sa emigreze in Cehia (sau Cehoslovacia, doar pana in 1993) la rude; totusi acesti emigranti au produs un dezechilibru pe piata fortei de munca din Cehia, asadar cehii au gandit ca e mai bine sa ii faca sa ramana in Romania; de aceea guvernul ceh a inceput sa repare drumurile spre satele pemesti, sa aduca electricitate acolo unde era cazul, sa repare bunurile comunitatii (scoli, gradinite, dispensare), sa sustina activitatile culturale samd. In aceeasi ideea, a fost initiat un program de ajutorare, numele este "Turism la compatrioti" (PRÁZDNINY U KRAJANŮ): cehii vin in zona si isi viziteaza compatriotii, pemii, acestia le ofera cazare si mancare, iar cehii pot vedea aici lucruri ca odinioara. Pentru a sustine aceasta activitate, au fost marcate trasee turistice in zona, au fost creeate conditiile necesare minime desfasurarii unui astfel de turism; traseele din Muntii Almajului leaga toate comunitatile pemesti, e un fel de infrastructura. Asta a fost paranteza legata de marcajul turistic intalnit in cale :) (detalii sunt pe banat.cz - pagina se poate traduce cu Google).

Avem multe de invatat de la cehi / pemi, au ei ceva sange nemtesc in vene si fac lucrurile cum trebuie.

Indicatoare - si spre Bigar

Partea buna a drumului spre Bigar (inceputul)

Revenind la drum, peisajul este frumos, in Muntii Almajului este bine sa legi o ruta care sa parcurga crestele inierbate astfel incat sa poti vedea totul in timp ce pedalezi. Am gasit un corcodus plin de fructe zemoase, la fix, caci ne era tare sete, am mancat cu pofta fructele, mai bio de atat nu se putea. In pauza respectiva, ne-am pomenit cu 5 cehi si ei pe biciclete, cu harta, cu tot ce le trebuia, nu credeau ca si romanii se dau in zona cu bicicleta :) (Nazdravie! -> English please! :) )

A urmat o urcare prin padure, apoi de acolo am iesit din nou in Urda Mare (788m altitudine). De acolo se vedea Valea Berzasca, se vedea culmea pe care urma sa mergem mai departe, doar Dunarea nu se vedea :) Trecerea prin poiana a fost putin ingreunata de spinii de pe marginea drumului si de santul de pe drum, dar pana la urma am ajuns in padure la racoare. Daca nu incerci asa ceva, nu ai spune ca la nici 10 metri de o poiana ce degaja o caldura dogoritoare, poti gasi o racoare placuta in padure, la umbra. E absolut fantastic sa simti asa ceva, sa iti dai seama cum e cu
natura si regulile ei.

Prin padure am mers pe o culme, apoi am inceput sa pierdem altitudine pe serpentinele drumului. In cele din urma am ajuns intr-o poiana mare, era la capatul Vaii Berzasca - Poiana Debeleliug.

Am mers pe drum la vale (in dreapta), am trecut o apa mica, curata (am baut, suntem ok, deci cred ca e potabila 100%), apoi am mai trecut o apa mai mare, cred ca era riul Berzasca. Apoi am ajung intr-un drum ce era in stare buna. Acolo era si un indicator: spre Bigar, spre Eibenthal, spre Garnic etc. Am pornit spre Bigar, in stanga, adica urcand pe drumul ce tocmai l-am intersectat. La inceput a fost bine, se putea merge usor pe bicicleta, insa apoi drumul a inceput sa fie abrupt si sa fie spalat, cu bolovani mari, asa ca la impins, nu la intins mana :) !

Din nou castigam altitudine repede, cand am ajuns sa trecem de pe un versant al vaii pe celalalt, am baut apa si din firul de apa ce curgea acolo, din nou apa potabila 100%. Dupa inca niste serpentine am dat de o intersectie: un drum ducea in jos, altul in continuare in sus. Cel ce mergea in sus e in lucrari de intretinere, stare buna si este Drumul Mraconiei, adica de acolo trece peste codrii si ajunge pana in Golful Mraconia acolo unde este statuia lui Decebal. De asta noi am mers pe druml la dreapta, ce coboara. Am mers pe curba de nivel inca vreo 1km si apoi locul s-a deschis, am ajuns la Bigar (BÍGR).

Satul Bigar (BÍGR) este asezat intr-o zona pitoreasca, un fel de depresiune inalta intre muntii din jur. Satul are forma unei cruci, 2 strazi ce se intersecteaza, iar la intersectie este centrul satului cu biserica, scoala, birtul. Apa curenta se gaseste la discretie, curent electric de asemenea, painea vine de 3 ori pe saptamana. Satul nu are televiziune prin cablu, nu are acoperire GSM (se poate vorbi pe Cosmote, Vodafone din apropiere, mai sus pe deal). Iarna, cand este viscol, oamenii raman blocati acolo caci drumul devine impracticabil. Insa vara chiar merita
osteneala sa vii si sa stai in zona, sa dai ragaz sufletului sa se bucure de ritmul naturii.

Am ajuns in Bigar

Casa din Bigar

Casa din Bigar - ofera cazare

Langa biserica din Bigar

Biserica catolica din Bigar

Cazarea in zona se face la localnici, din ceea ce am inteles mai sunt circa 150 de localnici, cimitirul arata ca oamenii mai si mor la Bigar. Cazare si mancare se pot asigura la cerere, pretul este undeva la 50-60 de lei pe zi cu 3 mese, ai apa calda sa faci baie, chiar masina de spalat rufe, antena satelit daca vrei TV. Legat de frumusetea si linistea acestor locuri, niste bucuresteni au gresit drumul si au ajuns la Bigar, uite asa au cumparat aici un loc sa fie al lor si de 3 ani de zile vin aici cu cortul, erau si acum, undeva in capatul satului.

Parasim Bigarul spre Dunare

Satul Bigar din Muntii Almajului

Date tehnice Valea Almajului - Bigar

Satul Bigar este legat de drumul DN58 de pe Clisura Dunarii prin 2 drumuri nemodernizate, unul folosit si in stare buna si altul vechi, in stare mai proasta, dar numai bun pentru biciclit. Din satul Bigar se poate ajunge si la Eibenthal (Tisive Udoli), iar de acolo la Dunare. Insa aceasta calatorie este un drum destul de dificil, dar merita facut. Detaliile urmeaza aici

Harta:

Cu bicicleta de la Bania la Bigar in Muntii Almajului

__