De toamna de pe Svinecea Mare

Vreme buna, cer senin. Cam asta era prognoza pe weekend. Cu 3 saptamani inainte, cam de cand am mers cu bicicletele in zona Almajului, aveam hotarat ca mergem la cules de ciuperci (pastravi de fag - pleurotus) undeva in Valea Almajului. Insa planurile au suferit modificari pe masura ce avansam in weekend.

Gasim tovarasi de drum pe Iulian si pe Cornelia, adica ei ne iau cu masina :), la 7:30 sambata iesim din Timisoara.

Mergem catre Oravita. Ajungem la Gradinari, mai precis pe dealul de pe care se vede o parte din Valea Carasului. Arata frumos, soarele e sus, ne bate in lentila.

*vedere spre Gradinari, judetul Caras-Severin




Ajungem si in Oravita, continuam sa urcam spre Marila. Culorile toamnei sunt in oferta zilei. Coboram, ajungem pe Cheile Minisului, oprim la Paralela 45 (la izbucul de la Bigar). Savuram apa, peisajul.

*cascada de la Paralela 45 (la izbucul de la Bigar)







Ne pornim catre Tara Almajului. Ajungem la Bozovici, ajungem la Rudaria. Apropos, imi place mai mult numele local al satelor oriunde ar fi ele, mai mult decat cel dat din varii motive in vremea noastra. Asa ca Rudaria nu e decat localitatea Eftimie Murgu. Pana la urma Eftimie Murgu este de la Rudaria si nu invers.

Acolo vedem o repetitie facuta de copii satului imbracati in port:





si pentru a intra in rezonanta cu zona, putina muzica :)


*moshu' Lazar Sarbu




Urcam pe vale spre celebrele mori de apa. Oprim la una dintre ele, avem bafta si intalnim la fata locului un batran care avea de macinat la moara: "Vine iarna si vreu sa am fanina in saci pana atunci!" ne spune el.

*faina de cucuruz




Ne explica ce si cum e cu moara, a lucrat la renovarea morilor, de fapt s-a nascut cu morile, a crescut cu ele si le intelege, stie ce le trebuie ca sa macine faina buna.

*lada cu galben(i)




Sarbu Lazar il cheama, merge spre 84 de ani, dar nu isi arata varsta. In adancul sufletului ne gandim ca nu ar fi rau sa apucam si noi anii lui in aceleasi conditii de sanatate si optimism.

*utilajul :)




Ii multumim si continuam sa mergem cu masina pe vale in sus. Mergem cu masina pentru ca suntem in intarziere si nu are sens sa tropaim pe vale. Urcam pe vale, trecem de Cantonul Halanga, ajungem la intersectia unde se despart cele doua ape: Rudaria Mare de Rudaria Mica, noi mergem la stanga, pe Rudaria Mare.

*pe vale




Drumul pe Rudaria Mare merge vreo 6 km pe vale, noi oprim dupa vreo 4 km.

*echiparea




Oprim in locul in care e un drumeag la dreapta, cu o bariera. Lasam masina acolo, ne luam betzele si urcam.

*pietre




Drumul e fain, are frunze galbene peste tot, dau o lumina placuta si imbietoare la somn.

*fagi (fara ciupercile incriminate la inceput)




In cele din urma apare in zare si scopul nostru: varful Svinecea Mare (1224 m altitudine pe harti, pe GPS 1244 m, dar nu asta ne-a atras aici). Ca sa ajungem acolo, alegem aiurea o traiectorie printr-un lastaris, dar in cele din urma dam din nou de padure zdravana. De acolo urcam lejer spre varf.

*vedem varful




*boschetaria - un mod de viata




*Georgi prin padure (poza asta am facut-o EU, se vedea atentia la detaliu :) )





Ne dam seama ca varful Svinecea Mare e de fapt un fel de turn de calcar care la baza are grohotish pe care e crescuta padurea.

*ametind




*ultimul efort




Insa odata ajunsi sus, privirea nu mai stie pe ce sa se concentreze. Se vede pana la sarbi, se vede Arjana, se vede Godeanu, se vede Tarcu, se vede Semenicul, se vede incolo catre Roschii, se vad spinarile pe care am mers cu bicicletele acum cateva saptamani.

*de pe Svinecea Mare catre Svinecea Mica (varful din prim plan din dreapta)




*linia de padure pe unde trebuia sa fi mers noi, noi am mers prin lastarishul din stanga padurii




In fine, dupa ce ne-am saturat de savurat zarile, am hotarat ca trebuie facuta poza iola. Apoi a venit coborarea, evident nu pe unde am urcat, ci "pe versantul nordic" :).

*iola / noila Svinecea Mare




*coborand de pe varf




Am coborat, am ajuns la masina, apoi am ajuns inapoi la Rudaria si de acolo la gazdele noastre din Prilipet.

*back to the basics




Pe aici am haladuit cateva ore din viata noastra:

Hike route 738768 - powered by Wandermap 

Duminica a fost o zi de relaxare, am plecat spre Timisoara pe la vreo 2 dupa-amiaza. Am mers pe la Sopotul Nou (Buceava - cum i se spune local), am urcat la Carbunari, am savurat privelistea prin zona, apoi Sasca - Oravita - Timisoara.

*vedere spre Moceris




*cucuruz cu frunza'n sus




*dulece -> dictionar grai banatean




Asadar in weekendul ce a trecut nu am mai apucat sa culegem ciuperci.

*galben de toamna




Despre drumuri: pe valea Rudariei - destul de bun pentru un Logan; de la Dalboset la Sopotul Nou - cred ca au folosit bombe cu fragmentare, arata plin de gropite; de la Sopotul Nou la Carbunari, nu e rau, e de pamant; de la Carbunari la Sasca - e o portiune unde asfaltul e cu gropi.

Una peste alta a fost o tura faina, in care ne-am bucurat de vreme si de culori, putin cam grabita pe alocuri, dar asa e acum cand ziua e scurta, iar distantele's lungi.


Si aici sunt toate pozele, explicatia e undeva acolo. Poze


PS1: la tura asta mi-au suflat cei de la Speo-Caras Oravita pe unde as putea merge si am vazut si ceva poze de la ei despre cum se ajunge pe acolo :)

PS2: cu mici exceptii, Georgi a fost fotograful oficial al turei, dar pozele le-am pus pe contul meu :D







--

Inceput de octombrie pe bicicleta

=ziua 01=


Aventura din acest weekend incepe din Gara de Nord - Timisoara. Luam un accelerat din Timisoara Nord (pe la 5 dupa amiaza, joi) si asa ajungem la Caransebes pe la 6pm, iar la 6:30 suntem in saua bicicletei spre Brebu Nou.

Afara nu e nici cald, nici frig, numa' bine de pedalat. Ne facem loc prin oras, apoi iesim din oras si pedalam speriati si in alerta maxima pe bucata de drum european, pana la intersectia la dreapta spre Petrosnita (6 km).

De acolo ne relaxam, nu mai suntem pe drumul circulat :) Ajungem la Bucosnita, apoi la Slatina-Timis. Spre stanga (Muntele Mic / Tarcu) se vede frumos, aerul e curat, liniste. ajungem la Slatina-Timis cam pe intuneric, de acolo se termina partea cu lugu-lugu si incepe drumul spre Brebu Nou. Un urcus pe un drum aiurea de rau (cu cine am vorbit la pensiune, ne-a spus ca e pacat de masina, dar cu bicicleta e ok). Afara deja e racoare bine si intuneric.

Din pedala in pedala, la lumina farului (sau a frontalei cand impigeam bicicletele), am ajuns la Brebu Nou. Deja e tarziu, vreo 11 noaptea, dar asa ne-am inteles cu gazda ca sosim tarziu.

Ajunsi la pensiune, ne-am tras catre somnic dupa un dus fierbinte. (Pensiunea Hausner din Brebu Nou, numarul 176, telefon: 0734546146)

Ce nu am vazut noaptea, se vede pe Google Maps mai jos:

Bike route 720003 - powered by Bikemap 

=ziua 02=


A doua zi de dimineata, afara e destul de frig (3 grade Celsius), dar asa e la munte si mai ales la inceput de octombrie. Dupa ce ne-am adunat si am mancat micul dejun, ne-am achitat datoriile si am pornit mai departe.

Scopul zilei e sa urcam la Semenic, sa traversam platoul, sa ajungem la un drum forestier care apoi sa ne coboare in Valea Almajului pe Cosava si apoi pe Nera in jos. Pana la Prilipet.

Zis si facut. Am plecat din Brebu Nou, am trecut pe la Garana, apoi am ajuns la Prislop in intersectie, de unde si pe bicicleta si mai pe langa, am urcat spre Semenic. Cu vreo 2 km inainte de Semenic, in timp ce impingeam la deal amandoua bicicletele, ne depaseste o masina alba cu o bitza de downhill pe acoperis. Opreste si soferul (Radu) intreaba daca nu ajuta sa ia o bicicleta si un pasager pana la releu pe Semenic; cum sa nu :).

Asa scap de Georgi si de bitza ei :). Sus pe la releu ne regrupam, mergem sa mancam pranzul cu sora lui Radu (Agnes) - Radu deja plecase cu bitza- la Cabana Andra. Aici la cabana ne intalnim cu Codruta, gazda, care ne serveste un pranz excelent. Tot de la ea aflam ca timpul a fost urat pana cand am venit noi pe acolo, lapovita si ninsoare cu o zi inainte. Lenevim prea mult, dar in final ne rupem de caldura cabanei si pornim sa traversam platoul. Vremea este excelenta, soare cu nori, 6-7 grade afara.

De data asta stim traseul, iar ca bonus cainii de la stana nu mai erau la post. Si iata-ne ajunsi la marginea padurii. Am inceput sa coboram prin padure, mai multe frunze cazute decat acum 6 saptamani cand am fost pe aici. Am ajuns in Poiana Alibeg (cred ca aia era), am urcat din nou la 1300, apoi am inceput sa coboram. In sfarsit am dat de drumul nostru :)

Acum cateva saptamani am facut aici la dreapta si ne-am dus la Valiug, azi in e momentul sa mergem la stanga. Dupa cateva momente in care nu eram sigur ca suntem unde trebuie, am dat de canalul de apa si de tunelul Nera, apoi mergand pe langa canalul de apa, am zarit si cantonul de apa Cosava; canalul merge in sus, noi am luat-o in jos, in dreapta.

Aici a inceput distractia: drumul nu a mai fost folosit de ceva vreme, sunt multe lemne cazute, bicicletele noaptre nu sunt modelul de sarit peste asa ceva, asta ne incetineste ingrozitor. Coboram incet pe Cosava, macar nu ploua. In cele din urma drumul prezinta urme de civilizatie si de utilizare, ajungem si la intersectia cu Nera (Nergana - cum i se spune in partea locului) care venea din stanga.

De acolo am pierdut altitudine rapid, drumul e bun; a urmat intersectia cu drumul de pe Helisag (care venea din dreapta).

In sfarsit au aparut salasele celor din Borloveni si Patas, aerul se schimba. Am inceput sa ma simt acasa.

E interesant sentimentul asta, "sa te simti acasa", locurile in care te-ai nascut, locurile in care ai inceput sa simti lumea pentru prima oara. Chiar cred ca exista chemarea pamantului pe care te-ai nascut, pana la urma din el am fost plamaditi si tot in el trebuie sa ne intoarcem. In fine, pana atunci mai am de pedalat si de dus rucsacul in spate pe multe meleaguri.

Ajungem din nou la asfalt, un caine mic dar rapid vrea sa alerge cu 45-50km/ora dupa noi, nu prea ii iese :), in sfarsit ajungem si la un pod strategic: in stanga sunt Borlovenii Vechi, in dreapta e Patasul. Intre ele e doar un pod peste Nergana (Nera), si fara placutele indicatoare, nu ai stii ca sunt 2 sate diferite ca nume. Noi alegem sa mergem catre Patas si sa ajungem la Prilipet, unde vom sta peste noapte. A fost un drum frumos de la Brebu Nou la Patas.

Bike route 719975 - powered by Bikemap 

=ziua 03=


Iata-ne treji si in aceasta zi de sambata. De data asta ne-am trezit in Valea Almajului, judetul Caras-Severin. Planul zilei este sa mergem la Eftimie Murgu (local i se spune Rudaria), sa urcam pe valea cu faimoasele mori de apa si apoi sa urcam catre culme, sa traversam culmea si apoi sa coboram in satul Putna.

Inainte de asta trebuie sa curatam bicicletele de noroi, la mine nu mai mergea schimbatorul, era foarte mult noroi pe bicicleta. In schimb pe cea a Georgianei, nu era. Papucii mei erau destul de curati ai ei insa erau plini de noroi; concluzia e ca ea a mers prin noroi si a tinut bitza la scuteala :). Am curatam bitzele, am uns lantul si am pornit, putin cam tarziu, era deja ora 12.

Asadar pornim de la Prilipet catre Rudaria, urcam pe vale, facem cateva poze prin zona; drumul dintre Prilipet si Rudaria are in dreapta cateva mori care erau impartite cu cei din satul Bania, care nu aveau apa lor curgatoare pe care sa construiasca mori.

Tot suim pe vai, pe una la stanga, pe alta la dreapta, pana cand ajungem unde nu mai are rost sa suim pe bitze; suntem la 500m altitudine, drumul e destul de spalat, destul de abrupt. Asa ca impingem la bitze, bem apa, ne uitam la altimetru.

In cele din urma suntem sus la 800 altitudine, dar mai avem de urcat, pana la 1000m. Culmea e superba, drumul excelent. Intalnim o stana, omul de acolo ne explica ce si cum, oile le vor cobora peste o saptamana. Dupa vreo 15 minute apar 5 caini mari, ne latra, noi ne ferim cumva. Bonus: mai apar 2 caini, magia cifrei 7 ca sa zic asa. Cumva scapam de ei, cu bitza si cu o creanga cu frunze in capat sunt relaxat in situatia asta. Culmea continua, incepe ploaia, dar nu dureza decat vreo 30 de minute.

Se simte miros de oi, dam nas in bot cu alti caini, tot 5 bucati (asta o fi STASul prin zona?!), si de astia scapam usor. Dispar cainii, apare soarele, contrastul cu norii plumburii e superb, auriul ierbii frumos si el.

Si incepem sa coboram de pe culme, intram in padure, ajungem la o zona plina de feriga, apoi in padure. Aici nu mai e asa ca lumea pentru ca nu s-a mai circulat de ani buni si sunt crengi, copaci in drum, panta e mare, Georgi e obosita. In cele din urma ajungem la sat,in Putna. Ne bucuram sa reintalnim oameni dragi acolo in sat.

Din Putna pornim pe asfalt spre Prilipet, un drum in viteza, noaptea. Macar e asfalt bun fara gropanele obisnuite. Si asa s-a terminat si ziua de sambata, din nou la Prilipet.

A, sa nu uit: la Putna, sat apartinator de comuna Prigor, exista o manastire parca menita sa inchida arcul muntilor deschis de manastirea Putna din Moldova. Manastirea Almaj-Putna nu are notorietatea celei din Moldova, dar e un prilej bun de vizitat aceste locuri (drumul Prigor-Putna e asfaltat). Mai e acolo si biserica ortodoxa, in rest un sat obisnuit din Banatul de munte.

Bike route 719991 - powered by Bikemap 

=ziua 04=


Iata ca a venit si ultima zi a aventurii noastre. Duminica am pornit de la Prilipet spre Iablanita de unde urma sa luam trenul spre Timisoara. Ca sa nu fie o calatorie monotona, la Borlovenii Vechi am urcat pe drumul vechi spre Borlovenii Noi (nu am mers prin Prigor). Drumul urca putin, apoi coboara in Borlovenii Noi (local se numeste Breazova - ca si lacul de la Valiug (cel de dupa centrala electrica de la Crainicel)).

De la Breazova, urcam dealul catre punctul numit Tzarova. Asfaltul este bun, coborarea rapida pentru o bicicleta. Deja nu mai suntem in tinutul Almajului, suntem in Craina, cum i se spune zonei de catre localnici.

De aici continuam spre Globu Craiovei, trecem prin Cheile Globului, parca e rezervatie naturala, multe specii vegetale la un loc intr-o arie mica, cautati pe net daca vreti detalii. Oprim putin la Glob, apoi continuam spre Iablanita.

Ajungem in timp util, iar ne facem numarul de circ cu "Va rog un bilet pentru biciclete!" -> se uita lung la tine, te sfatuiesc sa vorbesti cu nasul in tren. Lume multa aici in gara: majoritatea merg la Caransebes la liceu, cativa si la Timisoara. Vine trenul, are vagoane cu etaj, ce bine pentru cand ai biciclete.

Bike route 720009 - powered by Bikemap 

Si iata-ne din nou in gara Timisoara Nord (dupa 4 ore de mers cu trenul), locul de unde am inceput aventura de toamna.

A fost o tura frumoasa, in care multe lucruri din imaginatie au trecut in realitate. Bicicletele au suportat zona, Georgiana si ea s-a descurcat excelent, mie mi-a fost bine la genunchi si la spate. timpul a tinut cu noi de asemenea. In total am avut ~140 km, dar i-as reface oricand, cu cea mai mare placere :)

Pozele sunt aici:

Poze

__