Gasim tovarasi de drum pe Iulian si pe Cornelia, adica ei ne iau cu masina :), la 7:30 sambata iesim din Timisoara.
Mergem catre Oravita. Ajungem la Gradinari, mai precis pe dealul de pe care se vede o parte din Valea Carasului. Arata frumos, soarele e sus, ne bate in lentila.
*vedere spre Gradinari, judetul Caras-Severin
Ajungem si in Oravita, continuam sa urcam spre Marila. Culorile toamnei sunt in oferta zilei. Coboram, ajungem pe Cheile Minisului, oprim la Paralela 45 (la izbucul de la Bigar). Savuram apa, peisajul.
*cascada de la Paralela 45 (la izbucul de la Bigar)
Ne pornim catre Tara Almajului. Ajungem la Bozovici, ajungem la Rudaria. Apropos, imi place mai mult numele local al satelor oriunde ar fi ele, mai mult decat cel dat din varii motive in vremea noastra. Asa ca Rudaria nu e decat localitatea Eftimie Murgu. Pana la urma Eftimie Murgu este de la Rudaria si nu invers.
Acolo vedem o repetitie facuta de copii satului imbracati in port:
si pentru a intra in rezonanta cu zona, putina muzica :)
*moshu' Lazar Sarbu
Urcam pe vale spre celebrele mori de apa. Oprim la una dintre ele, avem bafta si intalnim la fata locului un batran care avea de macinat la moara: "Vine iarna si vreu sa am fanina in saci pana atunci!" ne spune el.
*faina de cucuruz
Ne explica ce si cum e cu moara, a lucrat la renovarea morilor, de fapt s-a nascut cu morile, a crescut cu ele si le intelege, stie ce le trebuie ca sa macine faina buna.
*lada cu galben(i)
Sarbu Lazar il cheama, merge spre 84 de ani, dar nu isi arata varsta. In adancul sufletului ne gandim ca nu ar fi rau sa apucam si noi anii lui in aceleasi conditii de sanatate si optimism.
*utilajul :)
Ii multumim si continuam sa mergem cu masina pe vale in sus. Mergem cu masina pentru ca suntem in intarziere si nu are sens sa tropaim pe vale. Urcam pe vale, trecem de Cantonul Halanga, ajungem la intersectia unde se despart cele doua ape: Rudaria Mare de Rudaria Mica, noi mergem la stanga, pe Rudaria Mare.
*pe vale
Drumul pe Rudaria Mare merge vreo 6 km pe vale, noi oprim dupa vreo 4 km.
*echiparea
Oprim in locul in care e un drumeag la dreapta, cu o bariera. Lasam masina acolo, ne luam betzele si urcam.
*pietre
Drumul e fain, are frunze galbene peste tot, dau o lumina placuta si imbietoare la somn.
*fagi (fara ciupercile incriminate la inceput)
In cele din urma apare in zare si scopul nostru: varful Svinecea Mare (1224 m altitudine pe harti, pe GPS 1244 m, dar nu asta ne-a atras aici). Ca sa ajungem acolo, alegem aiurea o traiectorie printr-un lastaris, dar in cele din urma dam din nou de padure zdravana. De acolo urcam lejer spre varf.
*vedem varful
*boschetaria - un mod de viata
*Georgi prin padure (poza asta am facut-o EU, se vedea atentia la detaliu :) )
Ne dam seama ca varful Svinecea Mare e de fapt un fel de turn de calcar care la baza are grohotish pe care e crescuta padurea.
*ametind
*ultimul efort
Insa odata ajunsi sus, privirea nu mai stie pe ce sa se concentreze. Se vede pana la sarbi, se vede Arjana, se vede Godeanu, se vede Tarcu, se vede Semenicul, se vede incolo catre Roschii, se vad spinarile pe care am mers cu bicicletele acum cateva saptamani.
*de pe Svinecea Mare catre Svinecea Mica (varful din prim plan din dreapta)
*linia de padure pe unde trebuia sa fi mers noi, noi am mers prin lastarishul din stanga padurii
In fine, dupa ce ne-am saturat de savurat zarile, am hotarat ca trebuie facuta poza iola. Apoi a venit coborarea, evident nu pe unde am urcat, ci "pe versantul nordic" :).
*iola / noila Svinecea Mare
*coborand de pe varf
Am coborat, am ajuns la masina, apoi am ajuns inapoi la Rudaria si de acolo la gazdele noastre din Prilipet.
*back to the basics
Pe aici am haladuit cateva ore din viata noastra:
Duminica a fost o zi de relaxare, am plecat spre Timisoara pe la vreo 2 dupa-amiaza. Am mers pe la Sopotul Nou (Buceava - cum i se spune local), am urcat la Carbunari, am savurat privelistea prin zona, apoi Sasca - Oravita - Timisoara.
*vedere spre Moceris
*cucuruz cu frunza'n sus
*dulece -> dictionar grai banatean
Asadar in weekendul ce a trecut nu am mai apucat sa culegem ciuperci.
*galben de toamna
Despre drumuri: pe valea Rudariei - destul de bun pentru un Logan; de la Dalboset la Sopotul Nou - cred ca au folosit bombe cu fragmentare, arata plin de gropite; de la Sopotul Nou la Carbunari, nu e rau, e de pamant; de la Carbunari la Sasca - e o portiune unde asfaltul e cu gropi.
Una peste alta a fost o tura faina, in care ne-am bucurat de vreme si de culori, putin cam grabita pe alocuri, dar asa e acum cand ziua e scurta, iar distantele's lungi.
Si aici sunt toate pozele, explicatia e undeva acolo. Poze
PS1: la tura asta mi-au suflat cei de la Speo-Caras Oravita pe unde as putea merge si am vazut si ceva poze de la ei despre cum se ajunge pe acolo :)
PS2: cu mici exceptii, Georgi a fost fotograful oficial al turei, dar pozele le-am pus pe contul meu :D
--
Excelent,sa mai mergeti sa vedem si noi pozele, ca sa ne amintim de perioada dinainte de 1985,cand am locuit in Valea Almajului.
RăspundețiȘtergere