Racord de apa rece la o masina de spalat vase - realizare practica

Dupa ce speli o stiva de farfurii, linguri, furculite si oale, dupa ce calculezi cam cat timp pierzi facand asta, iti dai seama ca ai nevoie de o solutie care sa te ajute sa salvezi cumva timpul petrecut impreuna cu buretele si cu chiuveta.

Ai de ales intre a angaja pe cineva care sa iti spele vasele sau sa folosesti o masina de spalat vase. Prima varianta merge daca ai casa mare si buzunar mare. Mai ramane masina de spalat vase, o solutie mai practica.

In felul asta ne-am facut noi cu o masina de spalat vase. Dupa ce am adus-o in bucatarie, am ajuns la partea a doua: cum o punem in functiune?

Avem nevoie de energie electrica, asta e relativ simplu: bagi cordonul in priza si gata.

In spatele masinii se afla furtunul de evacuare a apei si cablul de alimentare cu energie electrica:

Avem insa nevoie de apa rece curenta si de evacuat apa murdara. Aici e putin mai complicat, dar nu imposibil de rezolvat.

In spatele masinii se afla filetul tevii de apa rece unde insurubam cu mana capatul furtunului de alimentare cu apa rece:

Poti rezolva chiar tu sau poti chema un instalator.

De ce sa chemi un instalator? Pentru ca ar trebui sa aibe toate sculele necesare lucrarii, pentru ca are experienta in asa ceva, pentru ca stie de ce materiale are nevoie la lucrare, pentru ca ai garantia lucrului bine facut el fiind un profesionist.

De ce sa faci chiar tu instalarea? Pentru ca cele spuse mai sus se indeplinesc mai greu la instalatorul din Romania (sa nu fiu inteles gresit: cunosc instalatori buni, profesionisti, dar sunt cativa si nu pot veni cand ai tu chef si nevoie, trebuie programare), pentru ca nu ai garantia unui lucru binefacut si pentru ca pana la urma tot dai bani si nu sti ce iese. Daca faci tu instalarea, la sfarsit ramai macar cu o experienta din care vei invata ceva.

Ce trebuie sa facem: de la racordul de apa rece de la chiuveta din bucatarie trebuie sa luam apa rece pentru masina de spalat si pentru chiuveta (asta se face cu un racord in "T"); mai trebuie sa punem un robinet pentru racordul masinii de spalat ca sa putem opri apa rece cand masina nu este folosita.

Sub chiuveta: jos este locul unde trebuie sa legam masina si apa rece de la chiuveta, sus e locul unde sa legam evacuarea la sifon

Evacuarea apei de la masina se face legand furtunul la sifonul chiuvetei din bucatarie; daca ai deja acest racord instalat la sifon, e ok; daca nu, cumperi un sifon cu racord si il instalezi chiar tu.

Sculele necesare (sau ce am avut eu; daca nu ai, intreaba-ti vecinii, prietenii):
-cheie franceza - tine contra la insurubare
-cheie mox
-pompa pentru silicon (nu e musai, poti folosi si o coada de ciocan in loc)

Câlţi                           Cheie mox (sus) si cheie franceza (jos)

  

Materialele necesare (sau ceea ce am avut nevoie la mine - poate diferi de la caz la caz):
-robinet cu bila de 1/2 mama (filet interior) / tata (filet exterior)
-reductie cu filet 3/4 la 1/2 - pentru legat furtunul de apa rece de la masina de spalat la robinetul cu bila (furtunul are filet de 3/4, robinetul de 1/2)
-"T"-u cu filet interior de 1/2 (eu am avut filet exterior de 1/2 la teava de apa rece, la care am pus acel "T"-u)
-niplu 1/2 la 1/2 - pentru legat racordul flexibil de apa rece de la bateria chiuvetei
-calti si un tub de silicon (cel mai ieftin) - pentru etansarea filetelor

"Exploded view" :)




Caltiul l-am infasurat in sensul de insurubare pe filetele exterioare (mai putin cel pentru furtunul de la masina de spalat), am dat cu silicon peste calti (pui pe deget si intinzi peste calti) si am pregatit piesele astfel:

-"T"-ul insurubat cu niplul de 1/2
-robinetul insurubat cu reductia 3/4 la 1/2

Pasii de facut pentru montarea propriu zisa:
-am oprit apa rece de la bucatarie
-am desfacut racordul flexibil de la teava de apa rece de la bateria chiuvetei

Teava de apa rece cu racordul flexibil de la bateria chiuvetei




-am insurubat "T"-ul cu niplul de 1/2 in teava de apa rece





-am insurubat racordul flexibil de la bateria chiuvetei in "T"-ul cu niplul de 1/2





-am insurubat robinetul cu reductia de 3/4 in "T"-u









-am legat furtunul de evacuare la sifonul chiuvetei (daca nu aveti asa ceva, exista de cumparat, se pune usor)

Locul unde trebuie legata evacuarea, la sifonul chiuvetei




Evacuarea legata la sifon




-am legat furtunul de alimentare cu apa rece la reductie





-am dat drumul la apa rece de la bucatarie
-am verificat ca nu exista scurgeri





Sfat: inainte de a pune niplul de 1/2 in "T"-u, e bine sa verifici cum se insurubeaza "T"-ul pe teava de apa: se poate intampla ca insurubarea completa sa se faca cu capatul in perete, astfel incat partea unde vrem sa punem racordul pentru masina de spalat sa loveasca in perete (sau sa nu poata fi legata). De aceea, pe "T"-u am facut un semn cu un marcher albastru, sa stiu unde sa pun niplul (asta daca va intrebati de ce e acolo o linie albastra).

Lucrurile au iesit bine, deja e mai mult de un an de cand folosim masina si nu curge nimic acolo, masina spala fericita.

Ce as putea imbunatati:
-robinetul sa fie mai la indemana si sa aibe un maner mai lung astfel incat sa poata fi actionat mai usor
-furtunul de evacuare e foarte rigid si strica spatiul de sub chiuveta: se "bate" cu galeata de gunoi, as vrea sa fi fost altfel pus acolo

Masina de spalat vase e buna, nu as mai renunta la ea :) , foloseste vreo 12 litri de apa ca sa spele o tura si 1,5kW energie electrica. Un program dureaza 1,5 ore, dar vasele ies uscate si curate.

Daca nu cumparam masina, eu sigur as fi folosit mai multa apa rece si apa calda, mai mult gaz pentru incalzirea apei reci si cel mai important as fi folosit timpul meu pentru a spala vasele respective.

Spre exemplu am fost noi doi + parintii nostri, 4 zile, de Craciun; asta inseamna 6 persoane adulte, cate 3 mese pe zi; faceti un calcul unde am ajuns cu farfuriile, cu oalele, cu tacamurile, canile, paharele samd. Masina de spalat vase a fost un factor decisiv in a elibera timp pe care l-am petrecut in oras si nu in casa asteptand sa termine de spalat vasele cineva (pentru ca si daca eram 6 persoane, tot una avea loc la chiuveta).

Nu pot sa spun daca din punct de vedere ecologic e bine sau e rau: energia necesara fabricarii materialelor din care e facuta masina + procesul de fabricare al masinii + transportul + energia electrica consumata de spalare + apa rece (energia pomparii ei) + energia necesara reciclarii apei + energia necesara reciclarii masinii de spalat + energia necesara fabricarii detergentului + samd

Totusi inclin sa cred ca e mai bine sa spele masina decat omul :)

__

"La Ravensca" sau "Pemii sunt la inaltime"

tura din 20-21 noiembrie 2010

Inca un weekend, inca o poveste de spus. De data aceasta, prognozele erau clare: mergeti in acest weekend pe coclauri ca e cazul sa se strice vremea si nu mai vor fi alte weekenduri frumoase (ma refer la biciclit fara sa te porcaiesti prea tare cu noroi (nu ploua -> nu e noroi) sau sa iti inghete nasul).

Asa ca am profitat si am mai facut o tura in Valea Almajului. Adica un fel de regasirea bicicletelor lasate la Prilipet. Am ajuns sambata la pranz in zona, dar de plecat cu bicicletele, nu am apucat decat pe la vreo 4 dupa-amiaza (va pot da reteta de febra musculara pe baza de lemne :) - apropos, lemnele pe care le vedeti in partea de sus a acestui blog, doar vine iarna).





Traseul de sambata a fost o mini-recunoastere: Prilipet - Bozovici - Lapusnicu Mare - Moceris - Dalboset - Prilipet. A fost frumos, am pedalat pe luna plina. Drumul de la Moceris la Dalboset (unde se trece peste Nera pe pod) nu l-as recomanda decat detinatorilor de masini de sacrificiu: scurt, dar dureros :)

In rest e frumos in zona: din nou semne ca lumea asteapta iarna, insa toamna asta e mai lunga decat scrie in manual si parca un pic prea calda, dar in definitiv e bine pentru poporul turistilor.





Duminica a avut o poveste mai diferita de cea de sambata; in primul rand ca m-am trezit la 6:30, am vazut cerul instelat, un prim semn bun. Faza e ca nu am reusit sa o trezesc si pe Georgiana la ora respectiva si sa mergem, asa ca dupa pregatiri si mic dejun, am pornit si noi in tura pe lumina diminetii.

Inca nu eram decisi unde sa mergem: la Moceris la izbuc sau sus la Roschii? Poate o trecere de la Patas la Taria Mare? Pana la urma am ales sa mergem catre Ravensca.

De ce tocmai acolo? Pentru ca Ravensca este un sat de etnici cehi (pemi - asa li se spune local), dar nu orice sat, ci este satul de pemi din Banat situat la cea mai mare altitudine, pe la 740 metri. Sursele ne-au informat ca e foarte frumos acolo, se vede chiar Dunarea.





Asadar am pornit de la Prilipet pe o ceata densa, am pedalat catre Bozovici, la Crucea Baniei am mers inainte (la dreapta mergi catre Bozovici / Anina / Oravita / Valea Minisului). Si asa, prin ceata a aparut o "furca" in drum, noi am luat-o la stanga, era si un indicator, dar nu l-am citit.

Si din ceata a aparut un sat, Dalboset credeam, doar ca pe indicatorul de acolo scria Garbovat (Garbot - local). Asa ca am mers bine merci inainte. Din Garbovat am urcat un mic deal abrupt catre Sopotul Vechi. In varful dealului se gaseste cimitirul, ce drum abrupt au oamenii pe aici si dupa ce mor.

Iar de acolo am coborit in Sopotul Vechi. Am ajuns si in Dalboset. Interesant de remarcat cum la Garbovat ceata era aproape sub noi, iar la Dalboset eram din nou scufundati in ceata. Dupa Dalboset a inceput un drum aiurea cu gropite, dar nu in obrajori, ci peste tot. Pana la acest drum, aveam convingerea ca pe bicicleta poti merge pe un drum cu n factorial gropi si ca tot te poti strecura pe langa ele. Nu a fost sa fie: ocoleai 2, a treia era gratis si nu aveai ce face, o luai, doar era gratis. Cu masina e si mai greu acolo. Si acest drum duce catre Cheile Nerei, un fel de "Bun venit!" si incurajare pentru turism.

In cele din urma am ajuns la intersectia unde la stanga am mers catre Barz, un catun apartinator de Sopotul Nou. Aici la intersectie trebuie sa va marturisesc ca am vazut cum UE a risipit bani fara sa ceara socoteala: e o cladire nou construita, goala, langa care troneaza un indicator ca e proiect finantat de UE, ceva de genul
"Centrul de dezvoltare de afaceri agrare Barz"; wtf, ce activitati agricole, de subzistenta?! Mai bine faceau o scoala, ca stii cum e: ai carte, ai parte. Dar cu putin noroc, careva isi va insusi aceasta constructie si va deschide un birt infloritor (cum s-a mai intamplat).

Pe drum spre Ravensca




Si iata-ne pornind spre Ravensca, ultimii 15 km. La inceput am dat de cainii din catunul Barz, apoi am ajuns la cantonul silvic Barz. Pana aici la canton am vazut ca era tras curent electric, dar paralel cu drumul era o linie de fibra optica, interesant lucru (probabil pt TV cablu). Am urcat pe vale, a inceput sa se risipeasca ceata, s-a mai incalzit. Valea e frumoasa, nu mai erau frunze in copaci, drumul era o linie ce serpuia pe un camp ruginiu. Ultimii kilometri sunt adevaratul urcus. Si dupa ultima linie de urcus, iata si indicatorul de bun venit in sat:

Bun venit in Ravensca!




Aici a fost fain de pozat, iata cum se vede:

Ravensca




Satul acesta este construit la confluenta unor culmi; a fost aleasa zona aceasta pentru ca asa li s-a dat de la imparatie (Imperiul Austro-Ungar). La momentul intemeierii satului, peste tot erau codri, dar au fost defrisati pentru a face loc caselor si culturilor agricole. Satul are alimentare cu energie electrica, mai are
cablul ala de fibra optica si are o priveliste exceptionala.

Biserica din Ravensca




Asa ca am decis sa mergem pe stradutele satului, sa il vedem mai bine, poate reusim sa intram in vorba cu oamenii. Am decis ca nu mai mergem sa vedem Dunarea pentru ca era un contre-jour care obtura vederea. Insa am ajuns in centru, am vazut biserica, apoi am decis sa mergem pe una dintre stradute astfel incat sa avem o panorama asupra varfului Svinecea Mare.

Spre Svinecea Mare




In sat




Atentia ne-a atras-o insa o cabana de lemn pe care scria "Ubytovani" (inseamna cazare in ceha - a fost bine ca Georgiana m-a dus si Cehia :) ). Tot invartindu-ne pe acolo, a aparut un domn cu care ne-am salutat si l-am intrebat una alta, am ajuns si la capitolul cazare. Cabana era a dumnealui, a fost amabil si ne-a prezenta-o in interior. Contruita simplu, din lemn, cu bun gust: nu tu termopan, nu tu gresie sau inox. Dar avea apa curenta, baie. La sfarsit ne-a cinstit cu un stamplu de rachie :)

Cazare?




Inauntru - baia




Inauntru - camera




O rachie mica





Si acum pentru persoanele interesate: cazarea in Ravensca e la 20 lei pe noapte sau 50 lei pe noapte cu mic dejun + cina, intrebati in Ravensca de Veverca Ventzal sau sunati la 07inolribu :) .

Acum legat de cazare, turism din zona Vaii Almajului si alte lucruri elementare care sa dea o viata mai buna celor din astfel de zone "defavorizate" (in general): dupa faimoasa pacaleala din '89, cehii din Cehia au inceput sa se intereseze de rudele lor mai vechi din Romania. Si asa au ajuns la concluzia ca e mai bine sa le
faca viata buna in Romania (constructii si reparatii de drumuri, introducerea de utilitati etc) decat sa ii aduca in Cehia si sa ii integreze acolo. Pe de alta parte, nu au dorit sa ii izoleze in Romania, ci au initiat un program turistic prin care cehii vin in zona si se bucura de acest stil de viata oarecum lipsit de
civilizatie. (programul se cheama "People in need" - ii ajuta pe acesti oameni)

Aceste lucruri sunt ilustrate pe site-ul banat.cz, un site care poate fi tradus cu Google language tools si care merita citit. Tot cehii au marcat drumurile ce leaga intre ele satele de pemi (marcaje pe copaci, pe stalpi, pe pietre etc), au pus panouri de informare in limba ceha, au creeat harti, au pus inscriptii in ceha (ca cea pentru cazare). In acest fel chiar au facut un bine acestor oameni.

Harta zonei




Ce vreau sa spun e ca la noi, la romani, nu pare sa mearga puterea exemplului si a facerii de bine, altfel ma gandesc ca am fi in stare sa traim mai ca lumea. In fine, visez si eu cai verzi pe pereti.

Dupa reveria cu Svinecea (va asigur ca a fost de la panorama, nu a avut de a face cu stamplul ala de rachie :) ), am coborat in centru. Acolo i-am intalnit pe timisoreni: Alex, Elena (blogul lor - Hoinarii) si mai cativa prieteni de-ai lor. M-am bucurat sa vad ca au ajuns in zona asa cum si-au propus.

Hoinarii




Ne-am despartit de ei si am pedalat practic pe aceeasi ruta pe unde am venit. Ca sa va faceti o idee despre cat de bun e drumul catre Ravensca (cel pietruit, de 15 km), am facut 20-25 de minute la vale cu bicicleta cu roti mari de 28" si cauciucuri subtiri (nu de sosea/cursiera, putin mai groase), adica am coborat destul de repede fara sa ne distrugem bicicletele :). (se poate urca si cu masina, fara sa ramai acolo)

Provizii pentru la iarna




Vedere spre Moceris




Mie in general nu imi place sa merg dus-intors pe acelasi drum, prefer circuitele. Credeam ca intoarcerea pe acelasi drum va fi plicticoasa, dar nu a fost deloc asa. Dupa ce am trecut de zona cu asfalt cu gropi (acolo e si o mica urcare), s-a deschis panorama catre Valea Almajului: in stanga se vedeau stancariile de la Roschii, jos in depresiune se vedea Mocerisul, mai incolo se vedea turla bisericii din Lapusnicul Mare, in fundal se vedea Bozoviciul. Totul era luminat din spate de un soare bland. In dreapta se vedea culmea pe care urci de la Eftimie Murgu (Rudaria - local) si mergi catre Putna. In spate insa cerul era in schimbare, norii se cam adunau a vreme rea.

Poate pentru ca suntem noi atasati de zona, poate pentru ca suntem mici ca si oameni (dimensiuni comparative cu relieful), in fine nu stiu de ce, dar stateam si ne uitam spre dealurile din jur, lumina le schimba pur si simplu, totul parea foarte vast.

Vedere spre Bozovici




Pe lumina aceea blanda am ajuns in final si la Prilipet , unde am incheiat tura si weekenddul. In incheiere, Va recomand sa faceti si voi o tura acolo daca nu ati facut inca, odata ajunsi acolo sus la Ravensca, aveti o puzderie de posibilitati de a petrece ziua. Si de a sta chiar si peste noapte :)

Pozele complete sunt aici: http://outdoors.webshots.com/album/579075796BYkpdW

Harta zonei este aici:

Bike route 761646 -

powered by Bikemap 

__

De la Teregova la Putna

06/Noiembrie/2010

E noaptea, vineri spre sambata. Ma uit la ceas si nu imi vine sa cred: e 3:45. Inca 2 minute si trenul se pune in miscare. Mergem spre Caransebes, apoi spre Teregova. Din nou in echipa :) Suntem noi 2 si cele 2 bitze ale noastre.

**dormind in tren




**bicicletele dormind in tren




Domnul conductor ne spune ca nu ar fi voie cu biciclete in tren, dar ne intelegem, ca doar oameni suntem si vorbim aceeasi limba. In tren e cam pustiu, asa ca pana la Caransebes bagam un somn de voie.
Nu am fost niciodata la Caransebes in gara la ora 6 dimineata. Acum am facut-o si pe asta. Ne retragem in sala de asteptare, luam pe noi tot ce avem, punem pernele de neopren sub fund si motaim. Pe la 7 si un sfert iesim la peron, intram in birt si bem un ceai.

**7 o'clock tea




Intre timp soseste si noul expres de Boutari :), un tren automotor, rosu, arata destul de modern, se misca bine si are o goarna care nu te lasa sa dormi.

**nou expres de Boutari




Daca nu stiati, de la 1 noiembrie 2010 multe trenuri pe diverse rute interne, inclusiv Oravita-Anina, ar fi trebuit sa fie anulate (dom'le, nu sunt rentabile la stat! la particular insa scot bani, nu stim cum, dar uite ca ies banii), gasiti detalii la Ministerul Transporturilor pe site. Deviind putin de la subiect, se pare ca trenul Oravita - Anina inca mai circula. A scapat de desfiintare, pentru moment cel putin. Asa ca sfatul meu e sa mergeti acolo cat mai grabnic si sa calatoriti cu acel tren, acum chiar e momentul fiindca nu mai sunt frunze in copaci, iar daca veti prinde si zapada pe linie, va fi o splendoare (poze din tura cu trenul gasiti aici).

Revenind in gara Caransebes, se face vremea si vine de la Resita trenul nostru, anume un personal spre Orsova cu vagoane etajate pe care il vom lua pana la Teregova. E bine ca are vagoane etajate, bicicletele stau mai bine acolo (de fapt asta e ideea, au fost gandite si pt biciclete). Suntem intampinati cu traditonalul "in mod normal nu ati avea voie cu biciclete in tren", dar e sambata si totul pare anormal. Anormal pentru o zi de noiembrie: soare, cer senin, cald cat sa mergi la maneca scurta.
In fine, pornim si ajungem in Teregova, gasim repede toaleta garii, plecam de acolo pe la 9 si cateva minute.

**gara Teregova




Prin Teregova oamenii se uita la noi usor mirati, dar ne obisnuim cu ideea. Cred ca vreunul ne-a deochiat, ca la un moment dat se aude un clic la bicicleta Georgianei si ramanem pe loc sa ii reparam lantul rupt. In timp ce reparam lantul, ea vede o vulpe 100% bio trecand drumul.
Mergem mai departe, locurile arata extraordinar: inca mai sunt frunze in copaci, palcurile de mesteceni condimenteaza zona de padure, salasele scot fum pe cos, lemnele sunt stivuite pe langa case. Sunt semne ca iarna poate fi intampinata.

**se vede Culmea Canicei




Ma opresc sa fur cateva mere uitate intr-un mar. Sunt rosii, frumoase, iar gustul, hmmm... trebuie sa mananci asa ceva, nu pot sa descriu exact :) (poate un clip de publicitate la merele acestea ar incepe asa: "cand ai mancat ultima oara un mar? adica un mar adevarat!") De fapt sunt exact ca cele aduse de Asociatia Altitudine la prezentarea despre Tarcu (Muntii Tarcu). Ii voi spune lui Alin sa mai aduca asa ceva, am putea dezvolta o piata neagra a merelor din Gugulania :))








Ajungem in varful unui deal inainte de Luncavita, ne oprim sa mai tragem o poza, incepe sa se vada Culmea Canicei, Arjana inca e in contre-jour si nu se vede decat o forma intunecata si plina de ceturi. Asteptand noi acolo, auzim un zumzait ciudat pe deasupra noastra, ne ridicam capetele si vedem o pasare rapitoare, uliu cel mai probabil. Zumzaitul era cauzat de aripi si de zbor, nu am mai auzit pana atunci si ni s-a parut interesant amandorura. E ceva deosebit sa savurezi momentele simple si unice, sa ai timp, sa te opresti din alergatul catre nicaieri.





Incepem coborarea spre Luncavita. Ne oprim sa fecem poze, soarele s-a mai ridicat si e mai bine, se vad culmile, apar mai multe detalii.
Ajungem si in Luncavita, satul se vede frumos, cai si vaci pasc libere pe langa salase. E fain sa vezi satele, cum au fost construite in jurul bisericilor, vatra satului, construite din vremea cand oamenii aveau credinta curata, din vremea cand aveau alte standarde si radacinile lor erau adanci. Asta le dadea cumva forta sa creasca in prezent si sa pasesca in viitor fara frica zilei de maine, erau legati de natura, traiau dupa ritmul ei. Azi, asta a disparut din sate, tinerii cauta solutia unei vieti mai bune la oras, insa fara o scoala / o educatie si fara radacinile de care vorbeam mai inainte, majoritatea nu ajung nicaieri, doar merg pe un drum infundat. Nu condamn pe nimeni, pana la urma toti trebuie sa punem o paine pe masa si asta se poate face in multe feluri, dar e pacat sa nu te zbati sa folosesti ce e sub nasul tau.

**vedere spre Luncavita




**vedere spre Verendin




Ajungem mai departe, in dreapta se vede Veredinul, ne uitam intr-acolo si ne gandim ca vom trece prin sat in coborarea de pe Semenic, candva, la anul :)
Urcam frumos spre Mehadica, de fapt satul e dincolo de dealul pe care trebuie sa il urcam. Se termina urcarea, se vede Mehadica (Medjica - in grai). Vedem si cimitirul (mortzarie - in grai), are ceva ce nu am mai vazut: crucile au o tabla menita sa le fereasca de ploaie:

**cimitirul din Mehadica




Locul acesta imi da de gandit: daca un satean a pus tabla respectiva pe cruce, ceilalti au gasit ca e interesant sa faca si ei la fel si uite ce a iesit; cred ca la fel sta treaba si cu traiul aici: daca vine unul si gaseste o metoda de a trai mai bine (face o pensiune, un camping), si ceilalti vor face la fel si vor ajunge sa traiasca din asa ceva, zona poate deveni prospera utilizand resursele de care dispune. Dar trebuie sa fie unul care sa initieze scanteia, apoi focul va porni ca de la sine :)

**vedere spre Mehadica




Coboram in Mehadica, intrebam pe unde se ajunge la Lapusnicel, aflam ca trebuie sa urcam din nou dealul. Cand se termina satul, se termina si asfaltul de care ne-am bucurat de la Teregova incoace. Ne uitam in urma: satele sunt ca intr-un fel de gropi, un relief interesant.
Aici trece pe langa noi un domn cu o caruta plina de fan si trasa de 2 cai. Mai schimbam cateva impresii cu el, are copii la Timisoara, la oras, nu se mai intorc la sat. Ne povatuieste sa avem grija la masini: "sa nu vina vrun niebun cu o marshina sa va ie in craci"





Mai sus ne depaseste un tractor cu remorca, vreo 5-6 oameni. Aici a fost faza zilei: oamenii erau cu gura cascata, asa se uitau la noi, de abia au ingaimant "buna ziua", ceva i-a uimit tare, altfel nu imi explic reactia si privirea lor. Poate i-a uimit cat de gratioasa era Georgiana sau eu pe bicicleta (eu in iegari, un fel de balerin :)) ), cine stie?

**vedere spre Arjana







Coboram drumul, ajungem din nou intr-o vale, apoi urcam si in final coboram catre asfaltul care se vede in zare, am ajuns la intrarea in Cheile Globului. Ajunsi la asfalt, facem dreapta catre Lapusnicel (spre Bozovici). Intram la Lapusnicel, "ne bagam la neamuri", lasam cateva poze, apoi urcam dealul catre cimitir. Urcam pe un drum cam potrivnic bicicletelor noastre, dar pana la urma ajungem undeva unde se poate merge pe biciclete.

**la asfalt (intre Globul Craiovei si Lapusnicel)




**vedere spre Lapusnicel




Continuam peste dealuri, spre satul Sumita. In spate se vede din ce in ce mai fain: Arjana, Culmea Canicei, Tarcu.
Pana la Sumita, ne intalnim cu localnici, local se cheama pemi (cehi colonizati in aceste locuri acum multa vreme), sunt in varsta si inca mai ara pamantul cu vacile si plugul. Agricultura de subzistenta, in nici un caz de profit.

**la lucru




Totusi cred ca activitatea aceasta ii tine in viata si in forma fizica, sunt radacinile lor, daca le tai, mor pur si simplu, fara explicatie, de moarte naturala (era o gluma pe tema asta: cum mor oamenii in satele izolate, fara doctor, dispensar? mor de moarte naturala). Copii lor au plecat si ei la oras. Ii intreb daca mai vin turisti cehi, imi spun ca mai vin, ii intreb de ce nu le ofera cazare in casele lor oricum pustii, sa fie un fel de pensiuni, nu pot sa raspunda. Copii lor ar putea cauta solutia aici si nu la oras (e ceva adevar in zicala cu fruntashul, codashul si orasul).
Ne facem simtita prezenta si in Sumita, speriem o gramada de gaini, trezim din amortire o haita de caini pemesti.

**vedere spre Sumita




Pornim din Sumita spre Putna pe traseul liniei de energie electrica, urmarim stalpii. La un moment dat acestia fac la stanga (o curba de 90 de grade), noi mergem tot in fata. Ajungam la locul numit "La Cioaca", acolo am fost ultima oara la masuratul oilor la Putna, a fost o experienta faina, vezi aici.

**pe culmea din stanga am mers acum cateva saptamani




**vedere spre Scoc




De acolo continuam sa mergem pe culme in fata, drumul e frumos, vedem in stanga noastra culmea pe care am fost acum cateva saptamani, de aici totul pare impadurit, dar acolo sus e doar iarba.
In cele din urma apare in zare Valea Almajului, am ajuns la locul numit "La Mizai"; jos in stanga se vede un deal, locul se cheama la Scoc. Acolo vrem sa coboram, pentru ca acolo este drumul catre satul Putna.








Coboram brusc, ajungem la asfalt, apoi ajungem pe vale; e destul de racoare acolo in vale, apa de munte trage. Apare si Manastirea din Putna-Almaj, apoi ajungem in sat. Cam atat. A fost o tura frumoasa, de relaxare, de clatit ochii. Vremea a fost de nota 10, o toamna turistica as spune.

Pozele sunt aici si sunt si pozele de la cautat de ciuperci prin padure (pastravi de fag), pe Valea Poneasca (unde e si barajul de la Poneasca).

Traseul nostru de la Teregova la Putna:

Bike route 750783 - powered by Bikemap 

__