"La Ravensca" sau "Pemii sunt la inaltime"

tura din 20-21 noiembrie 2010

Inca un weekend, inca o poveste de spus. De data aceasta, prognozele erau clare: mergeti in acest weekend pe coclauri ca e cazul sa se strice vremea si nu mai vor fi alte weekenduri frumoase (ma refer la biciclit fara sa te porcaiesti prea tare cu noroi (nu ploua -> nu e noroi) sau sa iti inghete nasul).

Asa ca am profitat si am mai facut o tura in Valea Almajului. Adica un fel de regasirea bicicletelor lasate la Prilipet. Am ajuns sambata la pranz in zona, dar de plecat cu bicicletele, nu am apucat decat pe la vreo 4 dupa-amiaza (va pot da reteta de febra musculara pe baza de lemne :) - apropos, lemnele pe care le vedeti in partea de sus a acestui blog, doar vine iarna).





Traseul de sambata a fost o mini-recunoastere: Prilipet - Bozovici - Lapusnicu Mare - Moceris - Dalboset - Prilipet. A fost frumos, am pedalat pe luna plina. Drumul de la Moceris la Dalboset (unde se trece peste Nera pe pod) nu l-as recomanda decat detinatorilor de masini de sacrificiu: scurt, dar dureros :)

In rest e frumos in zona: din nou semne ca lumea asteapta iarna, insa toamna asta e mai lunga decat scrie in manual si parca un pic prea calda, dar in definitiv e bine pentru poporul turistilor.





Duminica a avut o poveste mai diferita de cea de sambata; in primul rand ca m-am trezit la 6:30, am vazut cerul instelat, un prim semn bun. Faza e ca nu am reusit sa o trezesc si pe Georgiana la ora respectiva si sa mergem, asa ca dupa pregatiri si mic dejun, am pornit si noi in tura pe lumina diminetii.

Inca nu eram decisi unde sa mergem: la Moceris la izbuc sau sus la Roschii? Poate o trecere de la Patas la Taria Mare? Pana la urma am ales sa mergem catre Ravensca.

De ce tocmai acolo? Pentru ca Ravensca este un sat de etnici cehi (pemi - asa li se spune local), dar nu orice sat, ci este satul de pemi din Banat situat la cea mai mare altitudine, pe la 740 metri. Sursele ne-au informat ca e foarte frumos acolo, se vede chiar Dunarea.





Asadar am pornit de la Prilipet pe o ceata densa, am pedalat catre Bozovici, la Crucea Baniei am mers inainte (la dreapta mergi catre Bozovici / Anina / Oravita / Valea Minisului). Si asa, prin ceata a aparut o "furca" in drum, noi am luat-o la stanga, era si un indicator, dar nu l-am citit.

Si din ceata a aparut un sat, Dalboset credeam, doar ca pe indicatorul de acolo scria Garbovat (Garbot - local). Asa ca am mers bine merci inainte. Din Garbovat am urcat un mic deal abrupt catre Sopotul Vechi. In varful dealului se gaseste cimitirul, ce drum abrupt au oamenii pe aici si dupa ce mor.

Iar de acolo am coborit in Sopotul Vechi. Am ajuns si in Dalboset. Interesant de remarcat cum la Garbovat ceata era aproape sub noi, iar la Dalboset eram din nou scufundati in ceata. Dupa Dalboset a inceput un drum aiurea cu gropite, dar nu in obrajori, ci peste tot. Pana la acest drum, aveam convingerea ca pe bicicleta poti merge pe un drum cu n factorial gropi si ca tot te poti strecura pe langa ele. Nu a fost sa fie: ocoleai 2, a treia era gratis si nu aveai ce face, o luai, doar era gratis. Cu masina e si mai greu acolo. Si acest drum duce catre Cheile Nerei, un fel de "Bun venit!" si incurajare pentru turism.

In cele din urma am ajuns la intersectia unde la stanga am mers catre Barz, un catun apartinator de Sopotul Nou. Aici la intersectie trebuie sa va marturisesc ca am vazut cum UE a risipit bani fara sa ceara socoteala: e o cladire nou construita, goala, langa care troneaza un indicator ca e proiect finantat de UE, ceva de genul
"Centrul de dezvoltare de afaceri agrare Barz"; wtf, ce activitati agricole, de subzistenta?! Mai bine faceau o scoala, ca stii cum e: ai carte, ai parte. Dar cu putin noroc, careva isi va insusi aceasta constructie si va deschide un birt infloritor (cum s-a mai intamplat).

Pe drum spre Ravensca




Si iata-ne pornind spre Ravensca, ultimii 15 km. La inceput am dat de cainii din catunul Barz, apoi am ajuns la cantonul silvic Barz. Pana aici la canton am vazut ca era tras curent electric, dar paralel cu drumul era o linie de fibra optica, interesant lucru (probabil pt TV cablu). Am urcat pe vale, a inceput sa se risipeasca ceata, s-a mai incalzit. Valea e frumoasa, nu mai erau frunze in copaci, drumul era o linie ce serpuia pe un camp ruginiu. Ultimii kilometri sunt adevaratul urcus. Si dupa ultima linie de urcus, iata si indicatorul de bun venit in sat:

Bun venit in Ravensca!




Aici a fost fain de pozat, iata cum se vede:

Ravensca




Satul acesta este construit la confluenta unor culmi; a fost aleasa zona aceasta pentru ca asa li s-a dat de la imparatie (Imperiul Austro-Ungar). La momentul intemeierii satului, peste tot erau codri, dar au fost defrisati pentru a face loc caselor si culturilor agricole. Satul are alimentare cu energie electrica, mai are
cablul ala de fibra optica si are o priveliste exceptionala.

Biserica din Ravensca




Asa ca am decis sa mergem pe stradutele satului, sa il vedem mai bine, poate reusim sa intram in vorba cu oamenii. Am decis ca nu mai mergem sa vedem Dunarea pentru ca era un contre-jour care obtura vederea. Insa am ajuns in centru, am vazut biserica, apoi am decis sa mergem pe una dintre stradute astfel incat sa avem o panorama asupra varfului Svinecea Mare.

Spre Svinecea Mare




In sat




Atentia ne-a atras-o insa o cabana de lemn pe care scria "Ubytovani" (inseamna cazare in ceha - a fost bine ca Georgiana m-a dus si Cehia :) ). Tot invartindu-ne pe acolo, a aparut un domn cu care ne-am salutat si l-am intrebat una alta, am ajuns si la capitolul cazare. Cabana era a dumnealui, a fost amabil si ne-a prezenta-o in interior. Contruita simplu, din lemn, cu bun gust: nu tu termopan, nu tu gresie sau inox. Dar avea apa curenta, baie. La sfarsit ne-a cinstit cu un stamplu de rachie :)

Cazare?




Inauntru - baia




Inauntru - camera




O rachie mica





Si acum pentru persoanele interesate: cazarea in Ravensca e la 20 lei pe noapte sau 50 lei pe noapte cu mic dejun + cina, intrebati in Ravensca de Veverca Ventzal sau sunati la 07inolribu :) .

Acum legat de cazare, turism din zona Vaii Almajului si alte lucruri elementare care sa dea o viata mai buna celor din astfel de zone "defavorizate" (in general): dupa faimoasa pacaleala din '89, cehii din Cehia au inceput sa se intereseze de rudele lor mai vechi din Romania. Si asa au ajuns la concluzia ca e mai bine sa le
faca viata buna in Romania (constructii si reparatii de drumuri, introducerea de utilitati etc) decat sa ii aduca in Cehia si sa ii integreze acolo. Pe de alta parte, nu au dorit sa ii izoleze in Romania, ci au initiat un program turistic prin care cehii vin in zona si se bucura de acest stil de viata oarecum lipsit de
civilizatie. (programul se cheama "People in need" - ii ajuta pe acesti oameni)

Aceste lucruri sunt ilustrate pe site-ul banat.cz, un site care poate fi tradus cu Google language tools si care merita citit. Tot cehii au marcat drumurile ce leaga intre ele satele de pemi (marcaje pe copaci, pe stalpi, pe pietre etc), au pus panouri de informare in limba ceha, au creeat harti, au pus inscriptii in ceha (ca cea pentru cazare). In acest fel chiar au facut un bine acestor oameni.

Harta zonei




Ce vreau sa spun e ca la noi, la romani, nu pare sa mearga puterea exemplului si a facerii de bine, altfel ma gandesc ca am fi in stare sa traim mai ca lumea. In fine, visez si eu cai verzi pe pereti.

Dupa reveria cu Svinecea (va asigur ca a fost de la panorama, nu a avut de a face cu stamplul ala de rachie :) ), am coborat in centru. Acolo i-am intalnit pe timisoreni: Alex, Elena (blogul lor - Hoinarii) si mai cativa prieteni de-ai lor. M-am bucurat sa vad ca au ajuns in zona asa cum si-au propus.

Hoinarii




Ne-am despartit de ei si am pedalat practic pe aceeasi ruta pe unde am venit. Ca sa va faceti o idee despre cat de bun e drumul catre Ravensca (cel pietruit, de 15 km), am facut 20-25 de minute la vale cu bicicleta cu roti mari de 28" si cauciucuri subtiri (nu de sosea/cursiera, putin mai groase), adica am coborat destul de repede fara sa ne distrugem bicicletele :). (se poate urca si cu masina, fara sa ramai acolo)

Provizii pentru la iarna




Vedere spre Moceris




Mie in general nu imi place sa merg dus-intors pe acelasi drum, prefer circuitele. Credeam ca intoarcerea pe acelasi drum va fi plicticoasa, dar nu a fost deloc asa. Dupa ce am trecut de zona cu asfalt cu gropi (acolo e si o mica urcare), s-a deschis panorama catre Valea Almajului: in stanga se vedeau stancariile de la Roschii, jos in depresiune se vedea Mocerisul, mai incolo se vedea turla bisericii din Lapusnicul Mare, in fundal se vedea Bozoviciul. Totul era luminat din spate de un soare bland. In dreapta se vedea culmea pe care urci de la Eftimie Murgu (Rudaria - local) si mergi catre Putna. In spate insa cerul era in schimbare, norii se cam adunau a vreme rea.

Poate pentru ca suntem noi atasati de zona, poate pentru ca suntem mici ca si oameni (dimensiuni comparative cu relieful), in fine nu stiu de ce, dar stateam si ne uitam spre dealurile din jur, lumina le schimba pur si simplu, totul parea foarte vast.

Vedere spre Bozovici




Pe lumina aceea blanda am ajuns in final si la Prilipet , unde am incheiat tura si weekenddul. In incheiere, Va recomand sa faceti si voi o tura acolo daca nu ati facut inca, odata ajunsi acolo sus la Ravensca, aveti o puzderie de posibilitati de a petrece ziua. Si de a sta chiar si peste noapte :)

Pozele complete sunt aici: http://outdoors.webshots.com/album/579075796BYkpdW

Harta zonei este aici:

Bike route 761646 -

powered by Bikemap 

__