Cu mocanita la schi in Zillertal - inceput de februarie 2011

****************adaugat la 17 martie 2012:
******* un filmulet cu calatoria cu trenul, se aude fluierul cu abur, se aude pufaitul locomotivei, ce mai, daca esti pasionat de trenuri merita sa vezi asa ceva:



La inceputul lunii februarie din anul 2011, am fost la schi in Austria, in zona Zillertal. Am juns acolo datorita lui Cosmin si Octaviei, le multumim de suport :) !

Ca pentru cineva care a mers intaia oara la schi in afara tarii noastre dragi, pot sa va spun ca imi va fi greu sa mai merg la schi in oricare din statiunile de schi de la noi. Nu de snob, doar de faptul ca vezi cum la noi pierzi timp si bani, schiezi putin si prost si asa mai departe.

Asa am vazut noi lucrurile din cabana - altitudine 1000m





Ce sa va povestesc de acolo? Nu prea am ce, ca nu m-a uimit nimic, totul era normal si normalul, bunul simt, naturaletea, firescul etc etc nu uimesc, nu ne fac sa exclamam 'uau, ce tare!', ele sunt acceptate in mod firesc de creierasul nostru.

In linii mari am schiat pana nu am mai putut, daca iti ranesti genunchiul sau iti rupi mana, nu mai poti schia :) De obicei eram in urcare in prima telecabina pe la 8:30 - 9:00 si apoi coboram cu cabina de la 16:00 sau pana la masina pe schiuri tot pe la 16:00 - 16:15 (unde era zapada si partie pana jos la masina).

Vedere spre zona de schi Hochzillertal (Kaltenbach)





Am schiat si pe un ghetar, la 3200m, Hintertux parca il chema. Daca ai schiat numai in Romania, atunci in Austria te vei simti ca pe o autostrada cu 7 benzi pe sens de la Timisoara pana la Constanta: am coborat de la 3200 m altitudine pana la 2100 m sau am schiat (adica am coborat pe schiuri) mergand rapid, timp de 10 minute, adica un drum destul de lung pe schiuri. Din cauza ca am schiat, nu avem prea multe poze de pe partii, pana la urma gasiti detalii despre zona la zillertal.at

Desi la peste 2400m altitudine, zapada nu era mare





Zona de schi de pe ghetarul Hintertux (la 3200m)- acolo mic se vede teleschiul, zona era vasta





Totul merge ca un sistem bine uns si care te face sa vrei sa revii acolo si sa nu regreti ca ai dat 500 de euro pe drum, cazare, mancare, schi pass pentru o persoana pe 6 zile.

Acum, ca un pasionat de trenuri ce sunt, am vazut eu aici pe forumtrenuri.com cum ca de la Jenbach e o linie ingusta ce merge in sus in zona Zillertal si am facut rapid legatura intre schi, linia ingusta si mersul cu trenul.

Cam atat inseamna 760mm - linia ingusta






Am aflat ca austriecii astia nu au taiat linia ingusta sa o dea la fier vechi asa cum s-a petrecut cu linia de la Gavojdia la Nadrag, cu cea de la Drencova pe Valea Berzasca si cu multe altele. Nu, astia au tinut linia, ba mai mult au si trenuri de epoca pe care le folosesc in mod regulat.






View Jenbach-Mayrhofen in a larger map


Asa ca miercuri m-am dus la Jenbach de dimineata si am inceput o calatorie interesanta cu trenul pe vale in sus. Trenul asta are locomotiva cu abur, un fel de batranica a cailor ferate inguste, pe ea scrie Linz, 1902, numarul 4790. Un an bun as zice. Trenul in componenta are vagoane de epoca, renovate, curate, incalzite si in care e placut sa mergi. Asadar eram in Jenbach si urmaream manevrele pe care le facea locomotiva cu abur. Dupa ce a fost legata la tren, m-am suit si eu intr-un vagon si am stat cuminte acolo.

Schita locomotivei numarul 3 'Tirol' - an de fabricatie 1902





Tren supraexpus






Carbunii inainte de plecare, la Jenbach





Cate ceva despre traseu: linia incepe de la Jenbach (~550m altitudine) si se termina la Mayrhofen (~630m altitudine), are o lungime de 32 km. Este o linie clasica de 760mm ecartament, data in folosinta pe la 1899. Este utilizata din plin, trenurile spre Jenbach sau Mayrhofen trec al interval de 30 de minute si plimba schiorii iarna, vara cara turistii sau bicicletele acestora. Garniturile de tren sunt trase de locomotive diesel de 746 kW.

Ruta are in total 17 gari si halte (opriri la cerere), puteti gasi detalii aici: www.zillertalbahn.at

Revenind unde am intrerupt povestea, stateam in vagon si asteptam sa pornim. Am mai facut ceva poze. Nu era prea multa lume, erau multi cu copii, erau foarte entuziasmati cei mici, cred ca nu pricepeau de ce locomotiva nu e albastra si nu are nas, ochi ca Thomas - celebra locomotiva :)








Si iata ca s-a facut ora 10:32, locomotiva a fluierat si am pornit spre vale. Incet, dar ferm, locomotiva ne tragea spre Mayrhofen. Am trecut podul peste Inn, apoi am intrat pe vale, unde curge raul Ziller. Am trecut de prima halta, Rotholz.














Ziua era frumoasa, insorita, insa problema era ca la 500 m altitudine ceata nu se ridicase si nu eram inca sub bataia soarelui, era o lumina cam complicata pentru pozat sau filmat. Dar eram acolo pentru a merge cu trenul cu abur si a savura calatoria :)

Am ajuns si in prima statie, gara daca vreti, era Strass im Zillertal daca nu ma insel. Acolo am stat cateva minute, am asteptat unul dintre trenurile regulate, de fapt asta s-a petrecut destul de des, ne strecuram printre trenurile regulate.








Mai sus, pe traseu, valea se ingusta putin si trenul trecea prin localitati, nu le mai ocolea. Asta era interesant, vedeai case cu arhitectura specifica si trenul cu abur printre ele, un adevarat tablou de epoca.

Dupa statia Fügen - Hart im Zillertal am treut pe langa o fabrica de cherestea, acolo am vaut ceva interesant: niste platforme pe linia de 760mm pe care erau incarcate vagoane platforma pentru ecartment normal. Pe acele vagoane platforma de ecartament normal era incarcata cheresteaua, banuiesc ca erau duse la Jenbach si apoi date jos pe linia cu ecartament normal.

Platforme de ecartament ingust pentru vagoane de ecartament normal











Trecem podul peste Ziller





Pe acel tronson am observat cum functioneaza suspensia pe foi, osia este oarecum separata de vagon, este legata de vagon prin intermediul foilor. In fine, am inteles si eu cum merge asta dupa ce au fost inventate acum poate 200 de ani :)

Pe masura ce inaintam pe vale, linia mergea tot mai mult in paralel cu drumul principal (drumul 169) si pur si simplu lumea se oprea sa se uite la acel tren tras de o locomotiva cu abur. Era interesant de privit.







Gara Zell am Ziller din Zillertal :)






Intr-un tarziu am ajuns si la Kaltenbach-Stumm im Zillertal, locul unde am fost cazati si de unde am pornit de dimineata. Daca nu ma insel, de acolo linia era dubla, 2 fire de mers. Tot de la Kaltenbach-Stumm im Zillertal a inceput sa fie mai faina panorama si sa se vada piscurile din lateralul vai.

Cate ceva despre linie: zona este un paradis pentru schiori. Asa ca daca ai ski pass, il poti folsi sa mergi gratuit cu trenul (nu si cu cel cu abur). Din acest motiv, trenurile transporta pe vale 1,98 milioane de pasageri anual, trenul cu abur numai 66000 de pasageri. Toate renurile sunt legate si cu curse de autobuze. Toate astea puse la punct intr-un mod extrem.

2 fire de circulatie






Cand am ajuns in Zell am Ziller, am avut impresia ca oamenii de pe acolo au facut toate combinatiile posibile intre Zell, Ziller, Zillertal si alte cuvinte :) Totul pe valea asta e o astfel de combinatie de cuvinte :)

Si uite asa am ajuns la capatul liniei, la propriu, de acolo nu mai era drum decat pe schiuri: Mayrhofen im Zillertal. Calatoria a durat ceva, undeva spre 2 ceasuri. La Mayrhofen au adapat locomotiva, i-au mai dat sa manance :), a participat la un foto-shuting si apoi s-a dus cuminte sa traga trenul inapoi la Jenbach.

Intrare in gara Mayrhofen





Capat de linie






Daca de la Jenbach la Mayrhofen am fost in ultimul vagon, de data asta am decis ca locul meu este tot... acolo, in ultimul vagon. Chestia era ca acum ultimul vagon a devenit primul, asa ca vedeam locomotiva.

Cate ceva despre vagoanele acestui tern: sunt niste vagoane foarte bine conservate, au caldura in ele. Ca o paranteza la caldura: in capat era un vagon care avea in el un motor diesel, cred ca ala de fapt facea caldura. Pe langa vagoanele de epoca, mai erau cateva vagoane mai noi, aveau inclusiv vagoane cu spatiu de transportat bicicletele.













Fiecare vagon avea un nume - locuri din valea






Ce mi-a placut la vagoanele de epoca: erau rosii, inauntru aveau lemnaria dintr-un lemn deschis la culoare (maistorii in lemn sa spuna ce poate fi), apoi tavanul eram ia inchis la culoare (poate era baitzuit?). Alta treaba faina era ca la fiecare capat de vagon era un fel de platforma unde puteai sta afara. Vara am inteles ca e un vagon care e platforma, fara acoperis, acum era interesant asa ceva, dar cred ca imi trebuia sacul de puf de minus enshpe mii trei sute de grade de la Nahanny :)



























Si sa revenim, eram in Mayrhofen im Zillertal, trenul pleca, era soare, ceata s-a risipit. Era si mai fain de privit. Auzeam si mai bine cum pufaia locomotiva, cred ca era fericita, vagoanele mergeau la vale, nu mai trebuiau trase. Si din nou aceleasi gari, aceleasi asteptari.

In multe opriri si minute de asteptare, mi-a placut sa ma uit la oamenii care erau implicati in activitatea aceasta (n.b. angazjatii Zillertalbahn sau mai precis Zillertaler Verkehrsbetriebe AG): mecanicul si ajutorul lui erau destinsi, vorbeau relaxat cu conductorul trenului. Conductorul trenului era si el relaxat. Acesta vorbea mai des cu cei care lucrau in gari (in total sunt 170 de angajati). Parca toti erau mandri ca mai pot arata lumii cum se merge cu trenul cu locomotiva cu abur, ca au fost in stare sa pastreze o traditie in ciuda tuturor obstacolelor economice si de alta natura. as vrea sa pot trai si eu acesta stare in tara noastra...

Mecanicul





Conductorul





Carbunii la Mayrhofen (jumatate de drum - urma intoarcerea la Jenbach)












Revenind la calatorie, am ajuns din nou la Kaltenbach-Stumm im Zillertal, ma gandeam sa cobor aici, dar pana la urma am coborat la Schlitters - Bruck am Ziller, acolo panorama era mai faina, imi imaginam cum se vede trenul mergand spre Jenbach, lasand in urma, in aer aburul, iar in fundal se vede o panorama cu muntii.














Si asa a si fost :) Sper ca in curand sa pun si un link catre un filmuletz facut acolo, pufaitul locomotivei este senzational. Unii poate vor spune ca ar fi bine sa imi cunosc tara, ca si noi avem samd; eu vreau sa le spun ca da, stiu ca mai avem in Romania linie cu tren pe 760mm, as vrea sa merg in Maramu sa ma dau cu Mariutza, valea e incomparabil mai faina decat cea din Austria, dar din pacate cat faci din Timisoara pana in Maramu, cred ca atata faci si din Timisoara pana in Austria. Dar viitorul este deschis la astfel de provocari :)

Trenurile regulate de calatori sunt trase de locomotive diesel (746kW) Lupo D13 / 14 / 15 / 16 - construite in 2004





Aceasta locomotiva face reclama zonei






Costul calatoriei dus-intors a fost 17 EURO austrieci :)

Asadar daca veti merge la schi, verificati, poate e si o minune din asta de tren prin zona si faceti efortul sa mergeti cu el, daca aveti copii, sigur vor avea ceva de invatat.

Aici gasiti mai multe poze cu detalii la vagoane, locomotive: mai multe poze

__