Muzeul Cinematografului din Girona - Spania

Spania are o industrie turistica puternica, adica oamenii vin acolo si viziteaza locurile. Printre altele viziteaza si muzeele. Un muzeu interesant a fost Muzeul Cinematografului, muzeu aflat in orasul Girona - Museu del Cinema (o ora de mers cu trenul din Barcelona).

Spre Museu del Cinema

Cladirea Museu del Cinema - Girona

Eram curios sa vad ce anume e in acest muzeu, asa ca intr-o zi am luat calea spre el. Biletul costa 5 EURO pret intreg, daca ai legitimatie de student, e la jumatate de pret. Da, asta m-a amuzat oarecum, doamna de la casa de bilete tragea de mine sa scot legitimatia de student, mai, mai, arat la fel de tanar :)))

Muzeul Cinamatografului din Girona are bazele pe o colectie privata, colectia lui Tomas Mallol. Acesta a donat colectia pentru vizionare publica pe la jumatatea anilor 1990 si asa a aparut muzeul.

Vizita dureaza cam 2 ceasuri, timp in care e bine sa citesti ce scrie la explicatii, afli lucruri interesante, au impletit istoria lumii cu acest fascinant domeniu. Vizita incepe cu un filmulet de vreo 7 minute, in engleza, filmulet in care se prezinta cum omul a incercat din cele mai vechi timpuri sa creeze un fel de realitate, sa vada personaje halucinante sau sa aduca realitatea dintr-o alta parte a lumii, in fata privitorilor aflati la mii de kilometri departare.

In fine, dupa ce am vazut filmuletul respectiv, am luat liftul si am urcat la etajul 3 (la ultimul), vizita decurge de sus in jos.

Camera obscura inversata

Camera obscura inversata - primul aparat de proiectie

Primele exponate arata cum oamenii din Asia au inceput sa faca personaje ale caror umbre erau proiectate pe un ecran, de obicei personajele erau din mitologia locala. Se pare ca acest teatru al umbrelor a fost repede exportat din Asia spre Europa prin intermediul negustorilor. De aici s-a dezvoltat si jocul de umbre facute cu mana (clasicele animale etc).

Aici am vazut un exponat interesant: in Franta, un tamplar a inceput sa sculpteze capetele bastoanelor astfel incat umbra acestora sa arate fie ca profilul lui Napoleon, fie ca al adversarilor etc; scopul era ca sa se indice cu cine cine posesorul bastonului: cu personajul politic X sau Y.

Bastoane cu cap cioplit - umbra similara cu profilul unor politicieni

Bastoane cu cap cioplit - umbra similara cu profilul unor politicieni

Dupa aceasta vine perioada Renasterii care aduce camera obscura in viata oamenilor. Masele (prostimea) era educata sa creada ca in camera obscura se petrece ceva diaboli Camera obscura sufera imbunatatiri, i se mai aduga lentile, ii mai sunt adaugate sticle colorate care proiecteaza lumina pe un ecran si se creeaza efecte placute ochiului si care pacalesc mintea, apoi sunt proiectate personaje care sperie oamenii (interpretari ale diavolului). Cu mici artificii tehnice, personajele prind oaresce miscare, dar totul este limitat. Aici mi-am dat seama ca radacinile imaginilor cu diavolul care are copite, coarne, fata oarecum de animal - toate acestea isi au radacinile in aceasta perioada renascentista. Deci cateva zeci de generatii care deja credeau ca diavolul asa trebuie sa arate, desi nimeni nu il vazuse :)

Proiector cu patefon

Mecanism care schimba imaginile proiectate

Aparat de proiectie cu lampa cu petrol

Insa lucrurile au evoluat si mai mult la camera obscura, au fost creeate surse de lumina puternice cu gaz, apoi surse de lumina electrica; in loc de proiectii cu diavoli si alte peronaje, au inceput proiectiile in care apareau diverse locuri din lume, oamenii erau fascinati sa vada acele locuri fara sa fie necesar sa le viziteze.

Totusi in toate acestea lipsea ceva: miscarea. Incet, caci asa incepe miscare :), au fost dezvoltate sisteme care sa dea viata imaginilor proiectate, insa totusi nu era suficient.

O revolutie comparabila cu aparitia camerei obscure a fost cea a aparitiei materialelor fotosensibile, mai pe sleau a filmelor fotografice in perioada anilor 1850, contributie majora a fost Joseph Nicephore Niepce. Acestea au dat posibilitatea ca imaginile sa fie capturate mai rapid, imaginile sa fie reproductibile. Tehnica s-a dezvoltat cu noua aparitie.

Joseph Nicephore Niepce - cel ce a dat lumii primele emulsii chimice fotosensibile

Aparat foto de la inceputuri

La un moment dat, a fost facut un experiment: mai multe aparate fotografice au fost aliniate si un cal cu calaret a trecut prin fata acestora si le-a declansat rand pe rand astfel ca la final a fost obtinuta o serie de imagini cu subiectii in diferite ipostaze, astfel ca oamenii "s-au prins" ca miscarea de fapt se poate reda prin imagini consecutive. Astfel au aparut primele incercari din domeniu, iar pe 13 februarie 1895 fratii Louis si Auguste Lumiere au patentat un sistem capabil sa surprinda imagini si apoi sa redea aceste imagini, intr-un cuvant a aparut cinematograful.

Primul film al celor doi Lumiere a rulat pe 22 martie 1895, a fost "La sortie des Usines Lumiere". Alt film a fost cel cu un tren ce sosea intr-o gara, cand acel film a fost oferit spre vizionare, spectatorii au fost ingroziti ca trenul vine din ecran si vine spre ei.

Louis si Auguste Lumiere

Aparat de proiectie cinematografica "a la Lumiere"

Deci totul este sa poti gandi in afara cutiei :) (craniene sau de alta natura - cum vrea fiecare).

Astfel ca a aparut o noua industrie, cea a filmului. Insa filmul acesta nu spunea prea multe, era... cam mut. Industria filmului a creea "starurile". Starurile epocii filmului mut au avut gloria lor, talentul lor a fost exceptional, starurile acestea reprezentand adevarati maestrii ai pantomimei, expresivitatea lor, modul in care erau perceputi de public fiind niste lucruri care iti puneau mintea la contributie putin, zic eu (adica trebuia sa intri in jocul lor, sa lasi imaginatia sa zboare). Pentru mai multa traire, pianul acompania filmul.

Charlie Chaplin - starul filmului mut

Totusi, lucrurile au un final, finalul filmului mut fiind introducerea sunetului. Aici s-a petrecut o mica drama, multe staruri ale filmului mut nefiind capabile sa se adapteze noilor modalitati de exprimare, nu au putut sa invete sa vorbeasca limba filmului cu sonor.

Aparat de proiectie cinematografica profesional

Aparat de proiectie cinematografica profesional

In momentul in care a aparut cinematograful cu sonor, Holywoodul a suferit un adevarat boom in ceea ce priveste cresterea de productii cinematografice, filmul a devenit un bun exportabil.

In cele din urma filmul cu sonor a primit si culoare, apoi aparatele de filmat au devenit mai compacte si mai accesibile consumatorilor si uite asa am ajuns unde suntem azi :)

Aparat de filmat personal

Colectie de aparate de filmat

In muzeu mai este si o mica sectiune dedicata televiziunii, aceasta a dus comoditate in caminele oamenilor si nu a mai fost asa de imperios de necesar sa mearga la cinema sa vada un film.

Un alt aspect interesant este ca machiajele actorilor au suferit odata cu cresterea detaliilor: la filmul alb-negru de inceput erau slabe detaliile, apoi au aparut filmele alb-negru cu detalii mai bune, deci si machiajele necesitatu mai mare atenie samd; la fel a fost si cu televiziunea: televiziune HD (high definition) da batai de cap in ceea ce priveste machiajele, orice imperfectiune se vede acum - nu orice poate fi "perfect" (sic! - o bucurie in plus sa vezi ca multe nulitati de la TV arata ca dracu' - de fapt o reprezentare moderna a diavolul din camera obscura).

Inceputurile televizorului

Acest tub era senzorul care captura imaginile la inceputurile televiziunii

Altceva ce am inteles din acest muzeu a fost ca odata cu confortul, s-a produs si o de-socializare (sper ca exista termenul asta): oamenii erau impreuna la cinema, interactionau, apoi a venit televiziunea care i-a separat, nu mai era necesar sa fie toti in sala de cinema, s-au izolat de ceilalti intre peretii propriului camin. La fel si cu automobilul - esti izolat de ceilalti si de natura in interiorul automobilului, culmea si castile alea mici si albe din urechi ne izoleaza la fel de mult unii de ceillalti.

Totul e perspectiva: privit din laterala, posterul arata un tobosar

Imi cer scuze de lipsa de date istorice / acuratete, poate detaliile sunt prea vagi, dar asta este doar pentru ca muzeul va asteapta sa il vizitati personal si sa vedeti si sa intelegeti ce doriti voi din minunata lumea a cinemaului :)

__

Avion radiocomandat scos la "imprimanta" 3D

Poate unii au vazut, poate altii chiar au construit si stiu sa piloteze avioane dintr-un fel de polistiren extrudat, se numeste Depron.

In fine, ideea e ca poti face o jucarie deosebita intr-un mod simplu as spune. Acum insa iata ca o imprimanta speciala 3D poate construi acest avion mult mai simplu pentru tine. Si daca poate construi un astfel de avion, de ce nu ar putea construi si alte lucruri?

Viitorul ramane deschis oportunitatilor, trebuie doar sa lasam mintea sa iasa din cutie ca sa gandeasca in afara ei.

Aici e filmuletul:



Aici e articolul: articol

__

Cu bicicleta in Spania - Ruta del Carrilet - Girona .. Sant Feliu

Cand pleci din locul in care petreci mare parte a vietii tale (fie ca e vacanta, fie ca e pentru slujba), ai tendinta sa incerci sa faci activitati familiare in noua locatie. Doar ca sa vezi cum e "la ei". Si uite ca asa am ajuns in Spania, in Catalania (oare de acolo vine si prenumele meu?!).

Livada cu peri albi

Acolo, mai precis in Girona, exista o sumedenie de rute de biciclit, lumea merge cu bicicleta si e fericita astfel. Cum nu e prea mult timp la dispozitie, ruta aleasa a trebuit sa aibe ceva atractiv, ceva ce sa te faca sa mergi pe acolo. Asadar am ales traseul "Ruta del Carrilet", o ruta frumusica, un profil de inaltime lejer, vreo 40 de km.

Traseu de bicicleta 110130 - powered by Bikemap 

De ce tocmai ruta asta?
1. te duce la mare - e foarte tare sa mergi din orasul tau la mare pe bicicleta, nu? Un fel de independenta juvenila de care se bucura oamenii mari :)
2. ruta de fapt este facuta pe terasamentul fostei linii de cale ferata Girona - Sant Feliu de Guixols care a fost scoasa din uz prin 1950; e un fel de reciclare a unei infrastructuri deja existente: mergi pe podurile peste care trecea candva trenul, treci pe langa garile in care candva oprea trenul - te cuprinde un fel de nostalgie.

Asadar sa incepem: orasele din Spania - Catalania - au toate un loc care se cheama "Placa de Catalunya", asa ca incepem din Girona din Placa de Catalunya si continuam sa urcam pe riul care trece prin oras (Onyar parca se numeste) - directia Cassa de La Selva.

Cassa de La Selva

Ruta trece prin campuri agricole, este o priveliste placuta. Mai trece si pe langa tot felul de livezi, de exemplu o livada de peri, in pomi erau pere, numa' bune de cules, dar cred ca nu era frumos sa fi luat :)

Ajungem si la fosta gara din Cassa de La Selva, e admirabil sa nu au demolat totul in graba ca apoi sa stea sa se intrebe daca nu puteau utiliza la altceva cladirile. Bravo lor!

Drumul continua spre Llagostera, porumbul strajuieste ruta in anumite portiuni, campurile sunt irigate si asta da oaresce racoare. Catalania este o regiune destul de arida in felul ei, dar cu putin efort se poate face agricultura. Se mai fac si diverse grane pe aici, dovada stau balotii rotunzi de paie care asteapta sa fie luati de pe camp. Si asa, cu gandul la baloti si cucuruz, ajungem la Llagostera, fosta gara.

Gara de biciclete din Llagostera

De aici drumul o ia usor la deal, sa sarim peste culmea ce ne desparte de mare.

Dupa urcare, urmeaza partea placuta: coborarea, ajungem in scurt timp la Santa Cristina D'Aro si de acolo deja zarim marea, tinta calatoriei noastre. Dupa care intram triumfatori in Sant Feliu de Guixols si ajungem la plaja :)

Plaja - motiv bun de pedalat

O tura scurta, dar interesanta; cum spuneam interesul a fost captat de faptul ca pe acolo, candva, circula trenul si ca, dupa biciclit, vine mersul la plaja si inotul in Mediterana :)

O bere la malul marii

__Georgiana

De la izvoarele Nerei in Valea Almajului

Acum ceva vreme am inceput sa ma gandesc ce ajutor mic as putea da eu personal la scoaterea Vaii Almajului din anonimatul relativ media in care este la momentul actual; si altii am vazut ca au incercat si au continuat, deci acum a venit randul meu. Asa a aparut valea-almajului.ro. Totusi e greu de unul singur sa faci munca unei echipe. Insa momentele in care vrei sa renunti sunt risipite de micile ocazii in care vezi un sprijin cat de mic de la altii care iubesc natura si apreciaza partea turistica a Romaniei. Asa au stat lucrurile cand cineva a inceput o actiune care sprjina indirect si Valea Almajului. E vorba despre Carol Varga, initiatorul actiunii Weidenthal - Eibenthal Mountain Biking Experience.

Actiunea presupune participarea in echipe de minim 3 ciclisti la explorarea zonei, pornind de la Weidenthal (Brebu Nou) si ajungand la Eibenthal (la Dunare). Cu alte cuvinte se merge peste Semenic in sud, apoi prin Valea Almajului si apoi prin Muntii Almajului pana la Dunare. Zona are multe de oferit, pentru cunoscatori este un teren de joaca nemaipomenit de interesant.


**********ziua de vineri, 8 iulie 2011

Datorita actiunii Weidenthal - Eibenthal MTB Experience am ajuns sa ticluim o tura pentru weekendul 9-10 iulie 2011. Ne-am adunat 3 din Timisoara (Alex, Ionut si cu mine) si cu Carol, care era deja la Brebu Nou. Vineri 8 iulie am suit bicicletele in tren in Timisoara Nord si am ajuns in Caransebes pe la ora 7 seara. De acolo am pornit spre Petrosnita -> Slatina-Timis. In Slatina-Timis am inceput urcarea spre Brebu Nou, drumul este in lucru, sunt utilaje pe drum, am inteles ca se va asfalta cu bani europeni (ce prosti is si europenii astia, ne dau bani pe care ii bagam in pamant, de nu le mai afla nimeni urma).

In tren spre Caransebes

Pedaland spre Slatina-Timis

Si din pedala in pedala am ajuns la crucea din varful dealului de unde incepi sa cobori spre Brebu Nou. Peste noapte am dormit la Pensiunea Brebu Nou 167 (baza de Enduro).

**********ziua de sambata, 9 iulie 2011

Traseu de bicicleta 1104661

Carol spunea ca la 5:30 ne trezim si plecam, ma gandeam ca e prea devreme, ca mai vreau sa ma odihnesc. Insa daca fac ceva interesant, desi poate ma simt confortabil sa mai dorm o ora in plus, totusi ceva ca un ceas se seteaza intern si ma trezeste la ora stabilita. Asa si acum: la 5:30 eram in picioare, la 6:30 eram pe bicicleta. Am trecut pe langa la Lacul Trei Ape, apoi pe la Garana. Am ajuns la Prislop.

11 grade la Brebu Nou, 26 la Timisoara, voi ce alegeti?

LA botul cainelui - antrenament pt La Botul Calului (poza de la Carol)

Pregatiri de duca

De la Prislop am inceput ultima urcare spre Semenic. Pe la 8:30 eram pe Semenic, era placut, racoare, dar ziua de abia incepea. Pe platou am facut cumva spre sud-est, am ajuns pe un drum intre Nergana si Nerganita, cele 2 ape ce dau vigoare riului Nera. In stanga noastra era izvorul Nerganitei, in dreapta era cel al Nerganei. Scopul turei era sa parcurgem creasta dintre cele 2 vai ale apelor mentionate mai inainte.

Am ajuns pe Semenic

Inainte de releu, facem la stanga pe platoul Semenicului

Pe platoul Semenicului

Si uite asa am ajuns sa mergem pe un fel de drum, ba mai mult am gasit si marcajul turistic dunga rosie. Ruta e o insiruire de mici varfulete, 1300m-1200m, apoi se coboara brusc la ~700m, la locul numit La Botul Calului, unde Nergana si Nerganita au confluenta si de acolo se formeaza Nera. Totul a fost acceptabil pana la prima poiana, de acolo insa in drumul nostru au aparut busteni, tufisuri, lastari; cand puteai pedala, erau frunze pe jos. Si asa am tinut-o tot drumul, la un moment dat in stanga era urma unei exploatari forestiere si am inceput sa coboram pe acolo, pe un drum de TAF (tractor articulat forestier). Am intalnit un TAF in urcare, o masinarie formidabila, un fel de ATV cu roti mai mari (5 feet wheel ATV :) ) :)

Suntem pe la cu.. coada calului, inca 13km si am ajuns la botul bidiviului, lung cal dom'le, lung, lung! (poza de la Carol)

La intrarea in padure

Naluca

Rezervatia Naturala Izvoarele Nerei

Dupa ce n-am chinuit putin pe drumul ala de TAF, am ajuns in fine la riul Nerganita, am facut o scurta pauza. Concluzie: traseul pe care am mers noi nu e inca de bicicleta, e perfect pt mers pe jos; daca ar fi folosit, in mod cert ar disparea toate obstacolele mentionate mai sus si atunci ar deveni o coborare excelenta pentru bicicleta. Pana la urma aspectul traseului da masura dezvotarii turismului in zona :(

In Poiana Mare

Pe unde noi de abia mergeam pe jos / TAFul urca la deal voios! (a iesit cu rima, nu intentionam) (poza de la Carol)

Burieni, lastari, lemne cazute, un fel de impins bicicleta, ridicat bicicleta; traseu bun de parcurs cu piciorul, cu bicicleta inca nu (poza de la Carol)

La confluenta Nerei cu Cosava

Riul Nera, din dreapta vine riul Cosava

Riul Nera aproape de Borlovenii Vechi

Salase pe valea Nerei in apropiere de Borlovenii Vechi

La Botul Calului a fost savurata metaforic o bere ca la botul calului :), iar dupa aceasta am inceput sa coboram pe drumul forestier catre Borlovenii Vechi, in Valea Almajului. Drumul este bun, poti sa ii dai bice la vale, mai sunt doar balti si noroaie pe alocuri, ajunsi jos la Borlovenii Vechi aveam sosete de noroi pana sub genunchi. In Borlovenii Vechi ne-am despartit de Carol, el a mers catre Iablanita sa prinda trenul sa se intoarca in Timisoara. Noi am continuat spre Prilipet, unde aveam sa stam peste noapte.

In zare se vad Muntii Almajului

Cei patru care au speriat botul calului: (de la dreapta) Ionut, Alex, Carol, si cu mine

Prin Valea Almajului, spre Prilipet

**************ziua de duminica, 10 iulie 2011

Traseu de bicicleta 1106688

Duminica dimineata am pornit din Prilipet pe asfalt spre Eftimie Murgu (Rudaria) sa vedem morile celebre de pe Cheile Rudariei. Le-am vazut si apoi ne-am intors, iar la iesirea din sat am facut dreapta pe un drum agricol ce urca pe deal, pe fata Ilochi. Scopul era sa ajungem in satul Putna, unde este si Manastirea Almaj-Putna. Ruta e relativ simpla pe harta, insa in teren necesita ceva atentie la orientare, urci, cobori, treci prin vai si peste ogase. In cele din urma am ajuns sa vedem riul Prigor pe malul caruia trebuia sa continuam explorarea. De aici planul era sa mergem in susul riului, pe dupa Dealul Scocului, pe dupa acest deal este barajul de captare a apei pentru comuna Prigor.

Spre Eftimie Murgu, sa vedem morile de pe Cheile Rudariei; in fundal se vad Roschiile

Moara din Tarina - pe apa Rudariei

Coborand prin Cheile Rudariei

De la primii metri prin cheile respective, am renuntat la idee, urzicile, tufele de mure, lastarii erau cat noi de inalte si ne franau mult de tot avansarea. Drumul acela nu a mai fost folosit de o gramada de vreme. Asa ca ne-am intors pe unde am venit si am inceput sa mergem paralel cu riul pe malul tehnic stang. Aici am avut ocazia sa strig "This is Sparta!!!" cand Ionut a facut pana (pentru cine nu intelege metafora, replica e a lui Leonidas, vezi aici link pe youtube la ecranizare; sparta in cazul de fata se refera la faptul ca e pana, un fel de romana-engleza) :)

Urcand spre dealul Ilochi - spre satul Putna

Se vede comuna Eftimie Murgu in spate

Clai cu fan in Valea Almajului

Spre dealul Scocului

Incotro?

Am ajuns la pod la Ibulcina si apoi am facut dreapta pe asfalt spre Putna. Am ajuns si la Putna, acolo am stat sa ne odihnim, am mancat si am revizuit planurile. Initial doream sa urcam pe dealul Belcot (sau Belcovat pe harti), apoi sa mergem spre locul La Cula (punct geodezic), de acolo la locul numit Rachiti si apoi sa coboram in prostie pana la Iablanita. Am stat si am socotit daca are sens sa inpingem bicicleta (push bike) pe caldura, 500 m diferenta de nivel. Nu prea avea sens, asa ca am simplificat oarecum ruta: am facut push bike prin padure spre satul Sumita, pe o ruta aleasa de mine, cica mai scurta, pe piriul Putnita.

Salas parasit

In coborare

Trecem apa

La Sumita

In cele din urma am ajuns in Sumita, de acolo am luat-o peste deal spre Lapusnicel, am ajuns in Lapunicel pe la 15:30. De la Lapusnicel doar asfalt prin Globu Craiovei, Petnic pana la Iablanita. Telul nostru era sa ajungem la trenul de la ora 5 dupa amiaza spre Caransebes, in Caransebes sa schimbam si sa mergem la Timisoara. De asta am mai stat la un suc la umbra, am lungit-o putin sa nu stam in gara in Iablanita. Pana la urma am ajuns in Iablanita, am luat bilet si domnul de acolo ne-a spus sa ne grabim ca trenul vine in 4-5 nimute la linia 3; cum, nu e la 5pm?! Nu, e la 16:45!

Tot satul Sumita

Pe deal spre comuna Lapusnicel

Respiro: in dreapta jos este comuna Lapusnicel

Di nou in tren, in gara Iablanita

Oricum, l-am prins, semn ca acolo sus cineva se cara cu bicicleta ca si noi si vrea sa facem ture faine de la un capat la celalalt.

************Concluzii:
---pe caldura mare nu merita impinsa bicicleta (cred ca eu am avut de impins 30 - ~35 kg) efectiv nu are sens (poti face asta, o duci la bun sfarsit, dar pt ce?!), am baut vreo 10-11 bidoane de trei sfert de apa pe tot weekendul;
---alta chestie e legata de trasee: unele culmi sunt curate si se poate pedala frumos pe ele (am fost pe o culme paralela, la Poneasca, doar padure matura, curata), altele sunt ca cea pe care am mers noi. Nu e atat despre cum faci efortul, ci e mai mult despre cat de enervant e sa mergi pe acolo.
---alt lucru e legat de drumurile care sunt neumblate si se napadesc de vegetatie: vara devin impracticabile, totul e verde, cu urzici, cu spini de mure, poate primavara / iarna sunt mai bune, dar vara deloc.

Pe Semenic

Valea Almajului

__