luni, 22 iulie 2013

De la Anina la Oravita - prin Ilidia

Am hotarit ca e vremea sa vedem ce e mai la sud de cea mai veche linie de cale ferata din Romania (calea ferata Anina - Oravita - 150 de ani in 2013). Tinta era Ochiul Beiului  / Dealul Cetatii cu pornire din Anina si apoi intoarcerea in Oravita, cu trenul spre Anina.

Trenul din Oravita spre Anina e la ora 14:50, estimarea turei era la vreo 60 km, daca noi plecam din Anina la 8 dimineata, am avea timp de o astlfel de tura? E o portiune necunoscuta prin padure si dupa informatiile din teren, sunt arbori cazuti pe drum, tufisuri etc care ne pot incetini substantial.

Pina la urma am pornit in cautarea drumului prin padure.

Am pornit din gara Anina, urcam pe drumul spre Bozovici / Oravita si apoi la cimitir facem dreapta, apoi inca o data dreapta si mergem pe drumul spre Bradet. Ne oprim sa admiram locul unde a fost candva Termocentrala de la Crivina - acum doar un munte taiat pe jumatate.

Ajungem la o intersectie, ne ajuta o sageata, la dreapta spre Bradet. Intram pe un fel de asfalt si mergem tot la vale si tinem tot stinga, pina dam in drumul care merge catre Oravita, acolo facem stinga si incepem sa urcam pe asfalt. 

Dupa vreo 2 km, e un drumeag la dreapta, o luam pe acolo

Si ajungem la cantonul silvic din Poiana Iulii

Vedem si o panorama interesanta cu Oravita.

De acolo pornim in speranta ca iesim la alt drum, dar in cele din urma ajungem tot la drumul de asfalt pe care l-am parasit. Acolo facem dreapta si in nici 100m e un drum pe culme la dreapta, la limita dintre OS Oravita si OS Anina. Mergem pe acest drum, se vad niste marcaje.

Din nou drumul se bifurca, dar macar e un indicator unde se ajunge, noi mergem la stinga.

Prin padure e un drum placut, mai sunt ceva portiuni cu noroi.

Dam intr-o poiana, unde apoi mergem catre dreapta. Pina aici am gasit un mrcaj banda albastra, il pierdem dupa ce mergem la dreapta.

Din nou posibilitatea alegerii, tot la stinga.

Iata un melc care ne anunta despre cum vom inainta de acum inainte prin padure.  

Cum am spus, prin padure e un drum care nu e chiar cea mai fericita alegere, sunt copaci cazuti, sunt crengi, este vegetatie, aici eu nu am mai avut pofta de pozat.

Si in final iata-ne iesiti din padurea cu drumul dificil. Din cauza timpului pe care il avem la dispozitie, am considerat ca Ochiul Beiului / Socolari / Dealul Cetatii nu se pot ajunge. Asa ca atacat Ilidia. Aici e doar la vale, vedem si marcajul de rezervatie pe copaci (patrat rosu in chenar alb).

Pe dealurile de aici e foarte fain, mai ales la vale, sunt drumuri diverse, foarte faine spre Ilidia, Socolari, Ochiul Beiului etc si se vede frumos pina hat departe.

In final se vede si Ilidia.

De la Ilidia pina la Oravita am pedalat cat am putut de repede, am ajuns la fix sa apucam sa ne luam ceva de hidratat in tren.

De data asta am stat in tren, nu am mai facut poze. Trenul era plin cu turisti, lucru imbucurator. Aici se vede viaductul Schlucht.

Si iata-ne in gara Anina, trenul e gata de intoarcere in Oravita. 

Harta cu ruta noastra este mai jos:





Bike route 2,247,166 - powered by Www.bikemap.net

Aici sunt niste poze faine de la Hume: poze Hume

Concluzia mea este ca tura e buna pentru cei ce apreciaza acest gen de expeditii, altfel as recomanda sa se mearga de la Poiana Iulii spre Ciclova pe vale.

Daca totusi se doreste sa se mearga spre Ochiul Beiului, atunci trebuie plecat de dimineata din Anina (7:30 e cel mai potrivit), trebuie mers rapid pe portiunile de drum bun, in felul acesta se face economie de timp pt portiunile de push/carry bike din padure.  (e o prostie sa pierzi trenul spre Anina si sa te intorci dind din pedale, la sfarsitul zilei vei sti doar urmarind trackul GPS pe unde ai mers, ai ratat tot farmecul turei pt ca ai urcat o mieunu metri diferetna de nivel, dar fiecare cu scopurile sale).

Insa la urma urmei, tura este inca un motiv de a merge cu trenul pe cea mai veche cale ferata din Romania - calea ferata Anina - Oravita (150 de ani in 2013).

marți, 16 iulie 2013

De la Oravita la Anina - urmarind partial calea ferata

Calea ferata Anina - Oravita este un obiectiv istoric si turistic deosebit care insa nu poate fi evaluat singur, ci in contextul in care zona Muntilor Aninei si imprejurimile ofera o multime de oportunitati turistice care pot fi usor combinate cu o calatorie cu trenul pe cea mai veche linie de cale ferata din Romania, 150 de ani, calea ferata Anina - Oravita. Practic totul un sistem, care in momentul de fata, nu functioneaza, dar pe care cu putin efort, il putem urni din loc. In fata, nu in prapastie :)

Toate calatoriile mele cu trenul pe aceasta ruta au incercat sa promoveze sistemul de care vorbeam mai inainte si sa il ajute sa mearga (o picatura de la mine, alta de la altul samd): asadar poti petrece o zi, un weekend, o mini-vacanta in zona Anina - Oravita si poti calatori cu acest minunat tren. Poti face drumetie, poti merge cu bicicleta (mountain bike sau pe sosea) si apoi poti sa calatoresti cu trenul fie inapoi la masina, fie mai departe in preriplul hotarat de acasa.

Cum in weekend a mai ramas doar o pereche de trenuri (dupa amiaza), incerc sa ofer idei de a vizita zona si de a folosi trenul in cadrul acestei vizite. De aceea este important pentru mine ca sa am o echipa pe care sa ma pot baza, cu care sa merg acolo, singur nu are sens sa merg, am mai fost de nenumarate ori, cu un grup pot sa le mai spun povesti, sa ii bat la cap cu detalii despre linie si despre zona :)

Asadar iata-ne dimineata, pe 13 iulie 2013, la Oravita. Gata de drum cu bicicletele. Pina acum am prezentat ture majoritatea cu plecarea din Anina, acum plecam din Oravita.

Planul este sa mergem catre Răchitova, Brădișoru de Jos, viaductul Jitin, Ciudanovița, Gîrliște, Brădet, Marila, Oravița.

Vremea este excelenta, nici prea-prea, nici foarte-foarte

Aici in zona a fost explaotare de minereu de uraniu: Lișava, Ciudanovița. Minereul era pus in vagoane speciale din care mai cadea cate un bolovan :) si era dus la Feldioara. Acum zona are o problema: apele din subteran spala mina si se varsa in apele exterioare. Pe de alta parte locatii in sine trebuie cumva ecologizate.

Am ajuns la trecerea de cale ferata dintre P.O. Ciudanovița si gara Lișava (in stinga este tunelul Maniel)

Tot acolo la trecerea de cale ferata. Fetele vin tare din urma.

Virfuri spre Oravița

Trecerea de cale ferata in discutie mai sus 

Tare si la ... deal :)

Dupa urcare, coborire. E un drum la stinga, ceva nou, insa nu l-am experimentat acum

 
P.O. Ciudanovița

Am facut dreapta pe valea Jitinului ca sa vedem viaductul Jitin si sa luam masa la piciorul viaductului.

Poate de sus, de pe el, viaductul pare mic, ma rog, nu e asa de mare. Dar de jos e impresionant.


Acolo jos, cineva se sprijina cu mina pe piciorul viaductului, poza urmatoare arata un zoom, deci e mare viaductul domle' :) 


Viaductul Jitin

Bun venit in Ciudanovița!

Ciudanovița - vedere de pe drumul spre Gîrliște (drum de tractor)

Sunt fotografiat si eu

Coborind spre Gîrliște

Gîrliște

De la Gîrliște am mers pe riul Gîrliște in sus (spre Cheile Gîrliștei)

La vad am trecut apa si am inceput sa urcam spre gara Gîrliște



Prin padure spre gara Gîrliște

Va fac cu ochiul? Mai bine nu mincati! (dârmox - Viburnum lantana)

Prin iarba mare nu se vedea biciclistul si bicicleta :)  

Undeva in mijlucul padurii se vede un acoperis, gara Gîrliște

Am ajuns la gara Gîrliște chiar cand trenul spre Oravița era acolo. Nu am facut poze caci aveam de rezolvat o problema de navigatie :) Dar concluzia este ca tura se poate face si poate include calatoria cu trenul. Ura si plecam de la gara! :)

Drumul continua prin spatele garii Gîrliște si urca dealul prin care trece tunelul Gîrliște, cel mai lung tunele de pe ruta celei mai vechi linii de cale ferata din România - calea ferata Anina - Oravița.

This is Sparta! sau Singur impotriva tuturor norilor :)

Ma mir ca stilpii mai stau cu firele pe ei, de obicei sunt echipe de profesionisti care transforma totul in wireless - aici sunt stilpii care treceau dealul si duceau comunicatiile de-a lungul caii ferate pina la Anina

Aceasta intersectie (vazut invers fata de cum am mers noi, noi venind din dreapta si continuind in spatele fotografului) ma tinut in loc minute bune.
Cineva a pus un tarc in jurul unui musuroi de furnici negre de padure (Formica polyctena Foerst. ?!), mai jos se vede musuroiul si un zoom pe furnici.



Cred ca aceste furnici negre de padure musca, oricum, erau foarte rapide, la lumina care era a fost greu sa le fotografiez fara blitz.Din ce am inteles de la tata, aceste furnici au fost crescute de pe vremea UDR-ului si mentinute in paduri pentru ca ele consumau diversi daunatori si tineau padurea sanatoasa (era o persoana a carei meserie era sa infiinteze noi musuroaie de furnici, si aceste insecte au o matca si era asemanator cu albinaritul, lua matca, facea un musuroi nou).

In final iesim din padure, in platoul unde este Brădetul

Iata si Brădetul :)

Dupa ce am parasit Brădetul, ne-am indreptat spre Marila, locul unde inca mai este ruina sanatoriului, un loc de insanatosire construit pe vremea monarhiei. Si nu degeaba construit acolo, caci Valea Oraviței are un aer special, locul fiind notoriu pt asta inca de pe vremea Imperiului Austro-ungar.


Bozovici sau Oravița? Oravița! 10 km de coborire pe asfalt ca in palma, o desfatare la finalul unei ture prin paduri si pe dealuri.

Lacul Mare din Oravița

Acest lac era la inceputul anilor 1900 loc de promenada: undeva in mijloc era un foisor cu fanfara, lumea buna se plimba cu barcile pe lac. din fericire acum digul este refacut si lacul arata decent (asteptam finalizarea lucrarilor la al doilea lac, mai in aval, Lacul Mic).

Asadar tura se poate combina cu trenul, tura se poate face si dinspre Anina spre Oravița. 

Ruta parcursa:




Bike route 2,236,079 - powered by Www.bikemap.net