====
Tura a avut loc in anul 2003, in zilele de 20,21,22 din luna septembrie ====
Iarna se pare ca a revenit, avem zapada, avem ger in Timisoara; ce poti sa faci pe asa vreme decat sa povestesti "la gura sobei"; asa am retrait intamplari din anii ce au trecut, asa am realizat cat de repede au evoluat si s-au schimbat lucrurile in acest timp.
Mi-am adus aminte cu placere despre prima mea tura la munte, dar nu orice tura, ci tura in care am avut prima oara cu mine un aparat foto digital. Facand o comparatie intre ceea ce se petrece acum pe piata aparatelor foto compacte si ceea ce a fost atunci, evoluatia este spectaculoasa: performantele au crescut, preturile au scazut, numarul de utilizatori de digitale e tot mai mare, suportul dat de lumea virtuala este si el tot mai mare samd.
Aparatul in cauza a fost un Canon PowerShot A40, avea un card SD de 256 MB, mare lucru atunci - cardurile de 512 MB sau 1 GB erau un vis frumos - oare azi se mai gasesc carduri de memorie SD de 256MB?
Aparatul avea 2 mega pixeli rezolutie, era ceva super tare pe atunci, ecranul pe care vedeai poza era de 1,5 inch (azi toate sunt de la 2,5 inch in sus), folosea 4 baterii AA, stia sa si filmeze cu sunet. Era tare de tot, ce sa mai lungim vorba.
Si curba de invatare era incredibila, imediat puteai vedea ce ai pozat si eventual sa corectezi poza.
Iata preambulul turei: era intr-o joi, 18 septembrie 2003, tocmai ce am vorbit cu Jimmy, mi-a spus "La multi ani!" (era ziua mea) si atunci am pus la cale weekend-ul ce urma. Jimmy lucra la Siemens VDO, nicicare nu avea masina. Eu eram student si ca orice student care se respecta, eram intr-o sesiune de mariri (de la 4 in sus) din care in 19 septembrie urma sa ies. Faza era ca sesiunea asta m-a obosit rau, nu am dormit prea mult in ultimile 4 nopti, eram mult mai obosit decat de obicei.
Planul de weekend era clar: sambata Jimmy se urca in Timisoara in autocarul spre Otelul Rosu, eu urma sa ma urc in acelasi autocar dar din Lugoj si din Otelul Rosu mergem la Poiana Marului, de acolo urcam spre Bloju, Saua Iepei, Tarcu, Cuntu, Telescaun Valea Craiului.
Planul incepea sa prinda contur: sambata, pe la 10:30 am ajuns in Otelul Rosu dupa o cursa de raliu cu autocarul, in care ne-a crescut nivelul adrenalinei (daca ajungi sa citesti ceea ce scrie pe spatele unui tir - scris cu fonturi marimea 14-16 - cand autocarul merge cu 100-110km/h, te asigur ca vei avea parte de adrenalina).
Din Otelul Rosu am negociat un drum cu masina la Poiana Marului, ne-a dus un domn posesor de Dacia 1300 (modelul ala cu manere de usi cromate si bord cu 3 ceasuri rotunde).
Zona pe unde am mers este cea din harta de mai jos (partea cu rosu, cea cu verde este Culmea Nedeii - aporpos, nedee = ruga sau un loc plan la altitudine inalta):
Deschide harta Poiana Marului - Saua Iepei - Tarcu - Cuntu - Telescaun intr-o fereastra mai mare
Am ajuns la Poiana Marului, ne-am reglat rucsacurile si am inceput sa mergem pe Valea Bistrei. Jimmy stia ca undeva e o punte peste apa Bistrei si acolo trebuie sa trecem pe malul celalalt.
Asa ca la prima punte peste apa, am trecut si am mers ce am mers pana cand s-a infundat cararea. In mod cert am gresit undeva. De acolo a inceput o interesanta catarare-traversare pe un perete vertical pe malul riului. Pana la urma am ajuns la puntea corecta, dar nu mai era nevoie sa o traversam, eram deja pe partea unde trebuia :) .
Am inceput urcarea prin padure spre Paltinetu. Partea buna era ca oile coborasera deja la acea data si nu mai aveam bucuria revederii cu echipele canine zonale :)
Pe drum am mai intalnit oameni ce coborau incarcati cu afine. Si uite asa, mai transpirand, mai vorbnd de una alta, am iesit in golul alpin. Am ajuns si la prima stana, la Paltinetu, acolo Jimmy a vrut el neaparat sa facem o supa la plic, dar la foc de lemne :) ; dupa ce am afumat bine oala de supa si am suflat in focul ala de numa'-numa', am scos primusul, un arzator cu butelie din Billa (care merge inca bine) si asa am finalizat actiunea "supa la plic".
Eu ma resimteam dupa noptile nedormite din sesiunea de toamna ce tocmai s-a incheiat, dar din fericire eram deja in creasta. Ochiul se desfata cu auriul ierbii, cu linia crestelor, cu vederea Retezatului, eram foarte fericit ca am putut urcat acolo. Am ajuns si pe Varful Bloju, apoi am plecat pe Varful Pietreanu, sa bifam ca am fost acolo. De acolo, de pe culmea dintre Bloju si Pietreanu, se vedea exceptional, efortul era justificat.
Jos se vedea lacul Netis, insa vizita acolo era pentru ziua urmatoare. Cortul l-am pus undeva sub Varful Bloju si la ora 20:00 eu eram in sacul de dormit, Jimmy mai facea poze si tragea de mine sa vad apusul. Din pacate pentru el, eu am cazut intr-un somn instant - asta mi-a povestit ulterior; am dormit pana la ora 9 a doua zi de dimineata (13 ore de somn in aer curat si cu burta plina). Dar dupa somnul asta terapeutic, eram complet recuperat si nu mai stiam de sesiunea din care de abia iesisem :)
Ziua de duminica s-a aratat cu un rasarit spectaculoc, ca la usa cortului, pozele confirma. Dupa ce neam adunat catrafusele, am fost pana jos la Lacul Netis; vreau sa va spun ca pe mine m-a impresionat lacul acela, si acum cred ca acolo e cel mai fain lac de munte. Imi faceam planuri sa stau acolo 5-6 zile daca ar fi vreme frumoasa.
Dupa ce am savurat lacul, am urcat din nou in creasta, ne-am luat lucrurile si am pornit spre Saua Iepei. Aici lucrurile s-au complicat putin din cauza jnepenilor care ne stateau in cale; totusi oile au croit carari printre ei si noi am reusit sa trecem si de acesti jnepeni. Ne indreptam spre Saua Iepei, interesanta saua asta: cobori metri buni de altitudine, ca apoi sa urci cel putin atat de mult pe cat ai coborat. Ajunsi in Saua Iepei, am admirat Retezatul, acumulararea de la Gura Apei. Acolo am intalnit singurii 3 excursionisti ca si noi in toata tura. Ei coborau de la Tarcu si se indreptau spre Gura Apei.
Dupa ce am urcat din nou in creasta de la Saua Iepei, am ajuns la Baicu. Deja se vedea statia meteo de pe varful Tarcu, ne era clar unde trebuie sa ajungem. Pe acolo simteam cum mergeam si aveam spor la mers, asta imi placea teribil. Am ajuns in drept cu Culmea Nedeii care se pornea in dreapta noastra. Totusi soarele incepea sa se duca in jos, noi eram pe undeva pe la Saua Suculetului. Am grabit pasul si pana la urma am ajuns in Saua Caleanu, unde am decis sa campam. Si asa s-a dus si ziua de duminica.
Luni dimineata am pornit destul de tarziu, aveam de mers doar pana la telescaun, doar sa coboram. Ne bucuram de soarele toamnei prin la Tarcu.
Nu am mai mers peste Tarcu, am coborat prin caldare si apoi am iesit la Cuntu.
La Cuntu l-am intalnit pe nea Puiu, el era seful statiei pe vremea aceea, am mai schimbat o vorba cu el, nu avea timp prea mult de vorba, era in toiul pregatirilor pentru iarna ce urma. Ne-am luat ramas bun si de la Cuntu si de la nea Puiu si am intrat in portiunea de padure, am a juns la Seroni, am mai privit o data spre Sadovanu si apoi am inceput sa coboram din nou prin padure.
Am inceput sa lalaim mersul, peisajul era de-a dreptul spectaculos, frunzele copacilor erau in schimbare, unele inca verzi, altele galbene, altele ruginii pe de-a intregul. Toate in bataia soarelui. Superb, asa ceva te face sa simti ca traiesti :)
Pe cand coboram noi doi, din cand in cand, ne mai ajungea la urechi sunetul unor motoare (camioane dupa parerea noastra). Aceste motoare trageau din greu, deci cineva urca, ne gandeam noi, credeam ca urca spre Muntele Mic.
In cele din urma am ajuns la coborarea de pe Cracul Pipului si de acolo am ajuns repejor la drumul spre Muntele Mic, in curba, la portiunea betonata. Planul era ca la telescaun sa ne astepte un amic de al lui Jimmy cu masina.
Ajungand la telescaun, am avut parte de o surpriza: tocmai sosisera primele segmente de cruce, actuala cruce de pe Muntele Mic (Monumentul Eroilor de pe Muntele Mic). Era un eveniment mare pentru noi :), tot auziseram despre viitoarea cruce de pe Muntele Mic, dar nu am vazut-o vreodata. Asa am lamurit si misterul zgomotului de motor auzit cand noi coboram de la Cuntu.
Si am facut noi poze cat ne tinea memoria de 256 MB a digitalului, chiar era ceva ce merita pozat. M-am bucurat ca am avut cu noi A40-ul, era un eveniment la care noi participam.
Acolo la telescaun, erau tot felul de directori de pe la Timisoara (Regia de incalzire, unii de la Electrica samd - toate institutiile ce au sponsorizat realizarea monumentului), venisera si ei cu convoiul, era luni doar :). Ei erau insotiti de unii care filmau, din caua lor convoiul facuse de la Timisoara vreo 4-5 ore (ca doreau sa traga niste cadre cu convoiul de camioane si macaraua si tot ii opreau sa fie artistic). Mi s-a parut amuzant ca tipul care filma avea un tip ce ii indica ce anume sa filmeze :), un fel de regizor: "uite, filmeaza-i si pe astia doi, sa avem ceva si cu turistii din zona!" :))
Asa am fost luati si noi in cadru, dar nu ne-am vazut niciodata la TV.
Noi eram singurii turisti in ziua de luni, adica oameni cu bocanci si rucsacuri :) Sunt curios daca stie cineva unde e ceea ce s-a filmat atunci, as fi fericit sa am asa ceva.
Amicul lui Jimmy sosise si el la telescaun cum ne-a fost intelegere si cu el am ajuns pana la Caransebes, iar de acolo ne-a luat convoiul pana la Timisoara.
Si uite asa a fost prima tura in care am folosit pentru fotografie un aparat foto digital, un Canon PowerShot A40, de 2 mega pixeli. A fost o experienta noua, in mod normal mergeai cu aparatul foto cu film, trebuia sa alegi cu zgarcenie ce anume sa pozezi, de obicei era poza de pe un varf, apoi poza din vreo vale, poza cu corturile, cu un lac; apoi asteptai pana developai filmele, de abia dupa asta vedeai pozele. Totul dura timp, totul costa, nu aveai certitudinea unei poze mai de calitate. Oricum, aparatul meu cu film era un simplu aparat, un Kodak, nu avea nici macar lentile separate (o sapuniera :) )
La voi cum a fost prima tura in care ati folosit un aparat foto digital?
Alte poze din tura sunt
aici.
PS: aici este povestea de la inaugurarea oficiala a monumentului:
link
__
