Brutarul, taranul si painea de 800

Am auzit o povestioara fainuta azi: era o data un taran care vindea unt la piata in sat. Popa satului isi facea piata si el, trimis fiind de preoteasa. Avea de cumparat niste paine, niste unt si altele asemenea. A trecut intai pe la prieteul sau brutarul, a cumparat painea, apoi a dorit sa cumpere 1 kg de unt de la taranul nostru. Taranul i-a taiat o bucata de 1 kg, i-a cantarit-o si popa a platit-o. Ajuns insa acasa, preoteasa a observat ca bucata era putin mai mica, nu a crezut ca ar avea 1kg.

Asa ca au recantarit bucata de unt si stupoare, avea doar 800 de grame. Asa ca au cerut judecata cu taranul ce i-a inselat la cantar.

Ajunsi la judecator, taranul a povestit cum el a inceput sa vanda unt, dar din lipsa de bani a cumparat pentru inceput doar cantarul, fara a cumpara si greutatile necesare. Totusi, in loc de greutate de 1 kg, taranul folosea o paine de 1kg de la brutar.

Si uite asa, s-a dovedit de fapt ca brutarul satului insela lumea la greutatea painii, in loc de paine de 1kg, el vindea paine de 800 de grame.

Stateam si ma gandeam, extrapoland, ca povestea aceastea se potriveste la o multitudine de situatii din Romania cotidiana, situatii in care oamenii simpli sunt loviti de legea nemiloasa, impartiala si facuta in mod egal pentru toti, insa de fapt ies la iveala alte situatii. Ramane o singura intrebare: oare cand brutarul va fi si el atins de lege...