Iata ca a venit vremea buna din nou, solul s-a uscat la suprafata, nu mai avem noroaie mmari si inutile pe drumurile agricole. Si vremea buna se intampla in weekenduri. Asa ca ne-am gandit la o tura de la Timisoara la Resita, prin sate, pe digurile raurilor si pe drumurile agricole de prin ogoare si tarlale.
Asa ca sambata am inceput tura propusa. Am pornit de la Timisoara si am mers catre Billa din cartierul Soarelui. Am mers apoi catre Urseni. Aici am fost socat sa vad unde se duc gunoaiele din Timisoara, unde se duce molozul. Ce era mai trist era ca drumul acesta figura pe harta ca drum bun; pe langa acest drum e un fel de islaz, iar pe acel islaz cu iarba verde, dar presarat cu gunoaie, pasteau turme de oi, cu multi miei. Miei pe care urma sa ii gasim in piete si de acolo pe masa de Paste.
In fine, am ajuns la Urseni, am trecut prin sat si de acolo am cautat sa mergem cumva sa ajungem la digul de la Timis. Na, am mers putin aiurea acolo, Georgiana s-a cam enervat, dar asa e cu GPSul asta :), uneori te ratacesti cu tot cu el :)
Pana la urma ne-am suit pe dig si am mers bine merci catre podul de cale ferata de la Uliuc; asa amm trecut pe podul de cale ferata riul Timis. La Uliuc in sat, ne-am orientat catre digul de protectie pe care am mers pana la Icloda (nu stiu ce apa era acolo). De la Icloda am mers pana la Sacosu Turcesc, unde am oprit sa mancam ceva.
Dupa pauza, am pornit spre Otvesti si apoi spre Blajova. Intre Otvesti si Blajova drumul este de pamant, initial nu am crezut ca e un drum de masina, ci unul agricol, dar cand am vazut autobuzul local pe el, nu am mai avut dubii. Tot intre Otvesti si Blajova, pe dreapta e o padurice care este arie naturala protejata, are specii de pasari si plante acolo. Nu ma asteptam sa intalnim asa ceva, locul arata ca unul normal, ordinar.
Si iata ca am trecut si de Blajova. Ajungem la Nitchidorf, unde din pacate Georgiana da semne de oboseala, asa-i cand nu ai inca experienta si antrenament, dar pana la urma asta e scopul turei, sa castige si una si alta.
Cautam gara din Nitchidorf, aflam ca ar fi de asteptat 2 ceasuri pana vine trenul de la Buzias catre Gataia. Georgiana decide ca poate sa mearga pana la Tormac si sa luam trenul de acolo pana la Gataia. Zis si facut, ne suim in sa si mergem catre Tormac. Si iata-ne ajunsi la Tormac, in gara.
Stam ce stam, mai vin calatori, ii intrebam de ora venirii trenului, mai schimbam impresii. Si in cele din urma vine si trenul. Care e un fel de nu stiu, cum sa ii spun. E un automotor - autobuz pe roti, urcarea in tren se face prin cabina de comanda, acolo de fapt si depozitam o bicicleta, alta zace in tren.
Trenul asta cred ca nu mai avea arcuri sau amortizoare, simteam roata cum se batea de sina la fiecare joanta, fier pe fier. Si dupa vreo ora de mers, ne facem intrarea triumfala in Gataia. Acolo asteptam urmatorul tren, vine in vreo 2 ore si ar trebui sa ne duca la Resita. Mancam ceva, Georgiana isi revine, vrea sa mai pedaleze. I-am spus ca drumul pana la Berzovia e lejer, lejer.
Luam vestele reflectorizante pe noi, aprindem luminile si incepem sa mergem frumos pe drum, dar totusi la limita intre judetele Timis si Caras-Severin ne oprim, Georgiana nu mai poate pedala. Ii spun ca trebuie sa ajungem la primul sat, la Maureni, doar de acolo sa luam trenul.
In cele din urma ajungem la Maureni, e deja noapte, intrebam localnicii unde e gara, toti se uita la noi ca la urs, avem casti de protectie, avem veste reflectorizante, avem lumini, avem genti pe portbagaj, parem profi si ca stim ce facem; concluzia lor e ca noi facem turul Romaniei si am ajuns la ei, sunt ospitalieri :)
In cele din urma ne indreptam catre gara din Maureni; pe principiul ca toate pisicile sunt negre noapte, si gara din Maureni este ciudata noaptea. Asteptand trenul spre Resita, auzim un cal nechezand undeva in intuneric. De cateva ori tot vroiam sa ma duc sa vad ce naiba e, dar pana la urma nu m-am dus. In cele din urma din intuneric demareaza in tromba o caruta cu doi cai si cu vreo 4-5 handralai, in caruta aveau grinzile de lemn de la fosta cladire a garii; pesemne oamenii erau la furat si cand au vazut veste verzi, reflectorizante, au crezut ca e politia.
Mai bine ca nu m-am dus sa vad de ce nechezau caii :)
Si in final a sosit si trenul nostru, un Regiotrans care ne-a dus pe noi cu bilet si bicicletele cu spaga. Dar am ajuns la Resita si tura s-a sfarsit.
Per total a fost o tura ok, mai mult pe drumuri de pamant, teren plat. As fi vrut sa vad si restul cum e, adica vroiam pe la Valea Pai, Barbosu, apoi Bocsa, Ocna de fier si Resita. Dar a fost bine si asa, ne-am bucurat mult de timpul petrecut impreuna pe biciclete.
Harta cu traseul pe care l-am propus initial este aici (noi am mers pana la Duboz, de acolo am mers la Tormac):
Bike route 341111
Ca o concluzie: merita sa mergi sa vezi partea rurala din Timis, cu colb, cu drumuri de pamant, cu caini, cu ratze, cu case amarate, abia dupa aceea vei aprecia banalul asfalt cu gropi sau apa calda / rece de la robinet, lucruri de care noi nu suntem multumiti tot timpul. Abia atunci realizezi ca mai sunt si altii in spate, care stau la coada pentru ca isi doresc asa ceva, ceva ce noi nu mai stim sa apreciem. Poate pana la urma nemultumitului i se ia darul...
__
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu