Azi am urcat in tren cu o gramada de plase, eram ca un cuier ambulant. Pe scara trenului era un copil, cred ca era prin clasa a I-a, poate a doua. Ma pun vitejeste sa escaladez scara (trenul nu era tras la o linie cu peron, gara Resita Nord) si ala micu' imi zambeste si intreaba cu vocea lui de copil "Vrei sa te ajut?".
Sincer am ramas uimit, dar ma gandeam cum sa reactionez sa nu creada ca intentia lui e nepotrivita, sa il descurajez si sa nu mai faca alta data.
Pana la urma i-am zimbit sincer si i-am multumit.
Am gasit locul si apoi am fost si mai surprins cand ala micu' s-a asezat si a inceput sa vorbeasca o limba diferita de cea romana cu parintii lui, mama purta fuste inflorate, tatal purta palarie cu boruri, deci se poate, chiar se poate.
De invatat inveti multe si de la toti, dar invatator este doar acela care te invata sa inveti - C. Noica
duminică, 28 august 2011
luni, 22 august 2011
De la Patas la Lacul Taria Mare - Valea Almajului
Satul Patas din Valea Almajului (judetul Caras-Severin) este un loc cu o istorie deosebita. Aici au fost descoperite vestigii arheologice, semn ca oamenii au locuit in acesta minunata zona de o vreme indelungata. In istoria localitatii, Patasul a fost un important centru al romanismului si al patriotismului in istoria presarata de stapaniri straine ce a trait-o Valea Almajului. Detalii gasiti in monografia Patasului scrisa la inceputul anilor 1900 de catre preotul localitatii, V Popovici - aici gasit lucrarea despre care vorbeam.
Localitatea este asezata intr-o zona frumoasa, intre Patas si satul vecin Borlovenii Vechi este doar un pod, apodul peste Nera; pe acolo riul Nera coboara din Muntii Semenic si ajunge sa treaca prin Valea Almajului si apoi mai departe.
Cu aceste idei in minte, am incercat sa croim o tura care sa includa satul Patas, sa treaca prin padurile frumoase de deasupra satului si apoi sa se intoarca pe riul Minis, mai precis pe la Lacul Taria Mare - rezervorul de apa al comunei Bozovici.
Din Patas, din centru pornim pe asfalt pe vale, urcam pana ce asfaltul se termina (acolo e ultima casa din sat) si facem la dreapta pe drumul de pamant, urcand pe culme (asta si e traseul - o culme pe care mergem pana unde ne intalnim cu celelalte culmi - La Obarsia Vetrinii).
Am parasit asfaltul si am inceput sa urcam pe drumul de pamant
Pe marginea drumului sunt mure coapte, dam iama in ele si ne bucuram de darul naturii
Drumul e in stare buna, panta nu este grea si inaintam calare pe bicicleta
Mai o poza, mai o pauza!
Undeva in fundal, in mijloc este Dealul Belcovat (Belcot), mai in stanga, pe culmea inierbata se vad antenele de GSM de langa satul Sumita - o vedere frumoasa asupra Vaii almajului
O panorama asupra Vaii Almajului, inainte de Dealul Laz
O vedere de pe Dealul Laz in directia unde ar fi Nera (inspre est cumva)
O panorama de pe Laz spre Vf Obarsia Vetrinii (undeva in stanga)
In stanga sus este Vf Obarsia Vetrinii unde trebuie sa ajungem; Lacul Taria Mare e pe coborare in stanga
O baba sta cu oile la Laz, croseteaza. Un trai bun, dar greu, insa in ritmul naturii, la aer curat
Traista babii
Jim cu harta si busola
Dealul Laz - in mijloc, cel cu iarba
Ajunsi in Vf Obirsia Vetrinii, gasim salase unde oamenii tineau animale, iarb aici este foarte spornica. Nu ma asteptam sa gasesc salase asa de sus.
Si o masa de piatra, fain dizainul :)
Aici la Obarsia, e un fel de platou, drumuri vin, drumuri pleaca: poti sa ajungi la Botul Calului (Valea Nerei) (tura o gasiti aici), poti sa ajungi pe Semenic, poti ajunge pe Valea Poneasca
Incepem sa mergem prin padure, este extrem de placut, racoare, si vant
Ajungem din padure la o poiana, e ingradit totul si sunt vaci la pascut acolo, drumul trece prin dreapta poienii si urca inapoi in padure
Inca o poza, inca o pauza
Drumul prin padure este foarte practicabil, merge pe culme, padurea e frumoasa si curata
Din nou ajungem in poiana; aici e un drum la stanga coboara pe un crac si cred ca ajunge mai rapid la Lacul Taria Mare, noi insa continuam sa urcam prin dreapta, pe langa padure
Iata ca am ajuns intr-un sfarsit in capatul urcarii de pe culme, prin padure; cum spuneam, padure e curata si e practicabil drumul (mai cate un copac cazut in cale, dar nu asa des)
Din padure iesim intr-o poiana, coboram in linie dreapta (scurt-circuitam curbele de nivel); trecem printr-o plantatie de conifere si ajungem intr-un drum forestier; acolo facem la stanga (in vale este si un paraias, apa se numeste Taria Mare); noi vom merge tot pe drumul forestier - aici am vazut si urme de lup - asta ca sa stiti de unde vine Jack Wolfskin :)
Dupa vreo 2-3 km de coborare, pe stanga e un foisor pentru odihna
Dupa inca 1km, pe dreapta e o cabana mare forestiera, in paragina; ma doare inima sa vad asa ceva, unii au muncit pentru acest lucru, padurea ramane acolo, deci nu poti spune ca nu mai utila - trecem mai departe si nu ne uitam inapoi
Tot langa cabana forestiera
Si dupa ce am coborat de ne-am plictisit, in cele din urma am ajuns la Lacul Taria Mare. Acest lac este rezervorul de apa al comunei Bozovici, de aceea nu sunt permise activitati de agrement in jurul acestuia. Pe baraj este o casa frumoasa, din pacate nu ofera cazare, tine de Apele Romane cred. Atentie, aici sunt caini, sa nu va speriati - caini latra, biciclistul trece.
O panorama si cu Lacul Taria Mare - din stanga am venit noi (riul Taria Mare), in fata - in linie dreapta ajungi la Prilipet, in dreapta e casa si barajul si drumul pana la asfalt
Barajul lacului Taria Mare - acest lac a fost decolmatat recent ("renovat") si arata foarte bine; de la baraj pana la drumul asfaltat (DN57B Bozovici - Oravita) sunt circa 2 km). Ajunsi la asfalt, am mers la stanga, spre Bozovici (inca 6 km de coborare pe Valea Minisului)
In Valea Almajului, vedere spre Prilipet, Patas - culmea pe care am pornit noi e undeva in fundal pe stanga - drumul asfaltat este drumul dintre Bozovici spre Prigor (ajunge la Iablanita)
Aproape de casa - pe asflat, cu soarele in spate, vantul in fata
Ruta pe harta:
Ruta de bicicleta Patas - Obarsia Vetrinii - Lacul Taria Mare - Valea Minisului
__
Localitatea este asezata intr-o zona frumoasa, intre Patas si satul vecin Borlovenii Vechi este doar un pod, apodul peste Nera; pe acolo riul Nera coboara din Muntii Semenic si ajunge sa treaca prin Valea Almajului si apoi mai departe.
Cu aceste idei in minte, am incercat sa croim o tura care sa includa satul Patas, sa treaca prin padurile frumoase de deasupra satului si apoi sa se intoarca pe riul Minis, mai precis pe la Lacul Taria Mare - rezervorul de apa al comunei Bozovici.
Din Patas, din centru pornim pe asfalt pe vale, urcam pana ce asfaltul se termina (acolo e ultima casa din sat) si facem la dreapta pe drumul de pamant, urcand pe culme (asta si e traseul - o culme pe care mergem pana unde ne intalnim cu celelalte culmi - La Obarsia Vetrinii).
Am parasit asfaltul si am inceput sa urcam pe drumul de pamant
Pe marginea drumului sunt mure coapte, dam iama in ele si ne bucuram de darul naturii
Drumul e in stare buna, panta nu este grea si inaintam calare pe bicicleta
Mai o poza, mai o pauza!
Undeva in fundal, in mijloc este Dealul Belcovat (Belcot), mai in stanga, pe culmea inierbata se vad antenele de GSM de langa satul Sumita - o vedere frumoasa asupra Vaii almajului
O panorama asupra Vaii Almajului, inainte de Dealul Laz
O vedere de pe Dealul Laz in directia unde ar fi Nera (inspre est cumva)
O panorama de pe Laz spre Vf Obarsia Vetrinii (undeva in stanga)
In stanga sus este Vf Obarsia Vetrinii unde trebuie sa ajungem; Lacul Taria Mare e pe coborare in stanga
O baba sta cu oile la Laz, croseteaza. Un trai bun, dar greu, insa in ritmul naturii, la aer curat
Traista babii
Jim cu harta si busola
Dealul Laz - in mijloc, cel cu iarba
Ajunsi in Vf Obirsia Vetrinii, gasim salase unde oamenii tineau animale, iarb aici este foarte spornica. Nu ma asteptam sa gasesc salase asa de sus.
Si o masa de piatra, fain dizainul :)
Aici la Obarsia, e un fel de platou, drumuri vin, drumuri pleaca: poti sa ajungi la Botul Calului (Valea Nerei) (tura o gasiti aici), poti sa ajungi pe Semenic, poti ajunge pe Valea Poneasca
Incepem sa mergem prin padure, este extrem de placut, racoare, si vant
Ajungem din padure la o poiana, e ingradit totul si sunt vaci la pascut acolo, drumul trece prin dreapta poienii si urca inapoi in padure
Inca o poza, inca o pauza
Drumul prin padure este foarte practicabil, merge pe culme, padurea e frumoasa si curata
Din nou ajungem in poiana; aici e un drum la stanga coboara pe un crac si cred ca ajunge mai rapid la Lacul Taria Mare, noi insa continuam sa urcam prin dreapta, pe langa padure
Iata ca am ajuns intr-un sfarsit in capatul urcarii de pe culme, prin padure; cum spuneam, padure e curata si e practicabil drumul (mai cate un copac cazut in cale, dar nu asa des)
Din padure iesim intr-o poiana, coboram in linie dreapta (scurt-circuitam curbele de nivel); trecem printr-o plantatie de conifere si ajungem intr-un drum forestier; acolo facem la stanga (in vale este si un paraias, apa se numeste Taria Mare); noi vom merge tot pe drumul forestier - aici am vazut si urme de lup - asta ca sa stiti de unde vine Jack Wolfskin :)
Dupa vreo 2-3 km de coborare, pe stanga e un foisor pentru odihna
Dupa inca 1km, pe dreapta e o cabana mare forestiera, in paragina; ma doare inima sa vad asa ceva, unii au muncit pentru acest lucru, padurea ramane acolo, deci nu poti spune ca nu mai utila - trecem mai departe si nu ne uitam inapoi
Tot langa cabana forestiera
Si dupa ce am coborat de ne-am plictisit, in cele din urma am ajuns la Lacul Taria Mare. Acest lac este rezervorul de apa al comunei Bozovici, de aceea nu sunt permise activitati de agrement in jurul acestuia. Pe baraj este o casa frumoasa, din pacate nu ofera cazare, tine de Apele Romane cred. Atentie, aici sunt caini, sa nu va speriati - caini latra, biciclistul trece.
O panorama si cu Lacul Taria Mare - din stanga am venit noi (riul Taria Mare), in fata - in linie dreapta ajungi la Prilipet, in dreapta e casa si barajul si drumul pana la asfalt
Barajul lacului Taria Mare - acest lac a fost decolmatat recent ("renovat") si arata foarte bine; de la baraj pana la drumul asfaltat (DN57B Bozovici - Oravita) sunt circa 2 km). Ajunsi la asfalt, am mers la stanga, spre Bozovici (inca 6 km de coborare pe Valea Minisului)
In Valea Almajului, vedere spre Prilipet, Patas - culmea pe care am pornit noi e undeva in fundal pe stanga - drumul asfaltat este drumul dintre Bozovici spre Prigor (ajunge la Iablanita)
Aproape de casa - pe asflat, cu soarele in spate, vantul in fata
Ruta pe harta:
Ruta de bicicleta Patas - Obarsia Vetrinii - Lacul Taria Mare - Valea Minisului
__
joi, 18 august 2011
De la Bigar la Eibenthal cu bicicleta
In Muntii Almajului sunt o serie de sate locuite de etnici cehi, local se numesc pemi (posibil o deformare a cuvantului Boemia, zona de unde au sosit din Cehia). Toate aceste sate au in comun tipul de locatie: undeva sus, pe deal, inconjurate de paduri, accesul nu prea facil.
Noi am ajuns in satul Bigar (BÍGR) (vezi aici cum am ajuns), de acolo doream sa mergem mai departe la Eibenthal (Tisive Udoli) si de acolo sa coboram la Dunare. Cum insa nu stim meleagurile respective, am intrebat localnicii din Bigar cum se poate ajunge la Eibenthal. Simplu, au raspuns toti, este o poteca, ba mai mult e si marcata cu dunga rosie si asa se ajunge la Eibenthal. Dar voi vreti cu bicicleta?!
O ultima privire spre satul Bigar
Asta ne-a speriat putin, pe de alta parte ne-a si indarjit sa mergem intr-acolo cu bicicleta.
De aici incepe traseul spre Eibenthal (din drumul de masina)
Asadar noi am pornit din Bigar pe drumul ce duce la Dunare. Inainte ca drumul sa inceapa sa coboare, am aruncat o ultima privire inapoi, satul si depresiunea unde este asezat se vedeau tare fain. Am inceput sa coboram pe drumul catre Dunare (pe drumul "bun") si la un moment dat am trecut apa pe un podet, de acolo inca vreo 500 de metri si in stanga se face un drum. Tot acolo este si un marcaj, o banda rosie spre Eibenthal (drumul respectiv trece peste un fir de apa, trecerea se face peste un simplu tub). Aventura incepe!
Drumul urca placut prin padure
Un marcaj discret pe ceva ce arata ca o fantana
Culmea din fata este destinatia noastra, e ceva de urcat pana acolo
Se vad in vale firele de la linia electrica
Drumul trece prin padure, urca usor spre locul numit Palasca, apoi ajunge intr-o poiana; de acolo se vede culmea unde noi trebuie sa ajungem, este chiar in fata, are 900 m, culmea Capriva. Din poiana, incepem sa coboram in valea ce ne desparte de Capriva, se vad firele de la linia de inalta tensiune, ajungem in vale, trecem apa si incepe urcusul, de aici nu mai mergem pe bicicleta, de aici incepe doar push bike pana sus. Poteca ingusta, lemnele cazute adauga si mai multa dificultate urcarii. E bine ca sa luati cat mai multa apa cu voi din vale, urcusul e lung.
O ciuperca pe piciorul ei
In vale, dupa ce trecem Ogasul Capriva
Incepem un push bike adevarat in racoarea padurii
Vara Omida :)
Uneori poteca ne da ragaz si e mai usor de impins
In cele din urma ajungem la 860m altitudine, efortul se sfarseste, poteca prin padure e numai buna de pedalat. Si e la VALEEEE ! :)
Dupa ce am urcat, evident incepem sa coboram. Prin padure e curat pe poteca si merge repede la vale
La cat de greu a fost sa castigam altitudine, atat de repede o pierdem mergand prin padure. La un moment dat auzim voci, apoi ne intalnim cu cehi, plecati in excursie de la Eibenthal spre Bigar; cei din fata grupului arata bine, relaxati, cei mai din urma sunt terminati, rosii la fata, istoviti; in total sunt vreo 45 de oameni, va dati seama cati cehi vin prin aceste locuri? Ma rog, la noi sunt moluri mai faine, avem alte preocupari.
Depasim si pe cehi, apoi ne trezim ca poteca da intr-un drum prin padure, si mai bine, mergem mai bine decat pe poteca.
Iesim in poieni, se vede pana departe la sarbi
Poteca se face drum si drumul merge pe culme, tot la vale
In cele din urma drumul iese din padure, se vede fenomenal totul: dealuri, culmi, poieni, paduri. Totusi este foarte cald, ne bucuram cand intram inapoi in padure :) Marcajul arata la dreapta, drumul merge inainte, dar urmam marcajul vreo 500 de metri. Dupa care stam si ne miram cum urmeza sa trecem peste o ruptura de vreo 10 metri in drum. Pana la urma facem noi cumva si dam bicicletele jos. De acolo ne suim in sa si in scurt timp ne trezim printre niste ruine, este fosta mina de carbune de la Baia Noua. Mai sunt in picioare cladirile, mai este turnul de la lift.
Iata si Baia Noua - locatia minei. Aici au lucrat vreo 300 de persoane pana in 2006 cand s-a inchis
Am gasit chiar o casca veche de miner, din vremurile cand mina proteja cumva viitorul acestor oameni. Aici se exploata antracit, era o traditie de vreo 150 de ani, care s-a oprit prin 2006. Cum accesul la mina nu e cel mai facil, au ramas mult in picioare, altfel s-ar fi furat toate muuult mai repede.
Parte din istoria acestor locuri - o casca de miner
Coborarea continua, ajungem la fosta rampa de incarcare a vagoanelor de pe linia de cale ferata uzinala catre Eibenthal si Dunare (la Tişovita), apoi ajungem in Baia Noua (Nove Doly). Drumul de piatra se transforma intr-un drum asfaltat si la vale, numai bun de pedalat. Baia Noua nu mai are prea multi locuitori, este in depopulare, desi cred ca a fost o colonie miniera adiacenta satului Eibenthal. Fara sa ne dam seama iesim din Baia Noua si destul de repede ajungem la Eibenthal (Tisive Udoli - numele acesta fiind dat de faptul ca acum multi ani aici erau paduri intregi de tisa, acum nu mai e din pacate).
Fostul Camini Cultural din Baia Noua (era si cinematograf aici)
Scoala si gradinita din Baia Noua
Case in Baia Noua
Parasind Baia Noua
Ne tragem o poza in centrul satului (si Baia Noua si Eibethal tin de comuna Dubova), continuam drumul mai departe; vedem si autocarul cu numere de Cehia, precis cu asta au sosit cehii pe care noi i-am intalnit pe coborarea din culmea Capriva. Aici in centru vedem si biserica catolica ridicata la 1912. Satul a avut prin 1930 aproximativ 600 de locuitori, acum sunt undeva pe la maxim 300 de locuitori. Drumul urca putin, caci Eibenthalul e intr-o mica depresiune si cand terminam urcarea, avem surpriza sa se termine si drumul asfaltat, ne faceam planuri mari de coborare pe asfalt.
Noi doi in Eibenthal
Biserica catolica din Eibenthal
Scoala din Eibenthal
Autocar in Eibenthal?! Cum a urcat aici?
Parasim si Eibethalul si incepepm coborarea spre Dunare
De la Bigar la Dunare prin Eibenthal - date tehnice
Drumul pana la Dunare e relativ bun, dar in general raman cu intrebarea: cum a urcat autocarul ala pana la Eibenthal ?! Ce om ambitios soferul, ce de treaba administratia din Romania ca lasa locurile asa, in forma lor nativa si dau spiritul aventurii strainilor ce fac efortul de a veni sa vada ce avem noi.
Directia de pe malul Dunarii
Pe Clisura Dunarii, inainte de Cazane
De asta am pierdut trenurile...
Doamne ajuta ca am ajuns sa vedem Dunarea! Ajunsi la Dunare ne-am bucurat mult ca am reusit traversarea asta, poate cu alte biciclete ar fi mers mai rapid.
De la drumul de pe Clisura Dunarii am mers mai departe spre Orsova si de acolo cu trenul spre Timisoara.
In final in gara Orsova
Si in final in tren spre Timisoara
Harta:
__
Noi am ajuns in satul Bigar (BÍGR) (vezi aici cum am ajuns), de acolo doream sa mergem mai departe la Eibenthal (Tisive Udoli) si de acolo sa coboram la Dunare. Cum insa nu stim meleagurile respective, am intrebat localnicii din Bigar cum se poate ajunge la Eibenthal. Simplu, au raspuns toti, este o poteca, ba mai mult e si marcata cu dunga rosie si asa se ajunge la Eibenthal. Dar voi vreti cu bicicleta?!
O ultima privire spre satul Bigar
Asta ne-a speriat putin, pe de alta parte ne-a si indarjit sa mergem intr-acolo cu bicicleta.
De aici incepe traseul spre Eibenthal (din drumul de masina)
Asadar noi am pornit din Bigar pe drumul ce duce la Dunare. Inainte ca drumul sa inceapa sa coboare, am aruncat o ultima privire inapoi, satul si depresiunea unde este asezat se vedeau tare fain. Am inceput sa coboram pe drumul catre Dunare (pe drumul "bun") si la un moment dat am trecut apa pe un podet, de acolo inca vreo 500 de metri si in stanga se face un drum. Tot acolo este si un marcaj, o banda rosie spre Eibenthal (drumul respectiv trece peste un fir de apa, trecerea se face peste un simplu tub). Aventura incepe!
Drumul urca placut prin padure
Un marcaj discret pe ceva ce arata ca o fantana
Culmea din fata este destinatia noastra, e ceva de urcat pana acolo
Se vad in vale firele de la linia electrica
Drumul trece prin padure, urca usor spre locul numit Palasca, apoi ajunge intr-o poiana; de acolo se vede culmea unde noi trebuie sa ajungem, este chiar in fata, are 900 m, culmea Capriva. Din poiana, incepem sa coboram in valea ce ne desparte de Capriva, se vad firele de la linia de inalta tensiune, ajungem in vale, trecem apa si incepe urcusul, de aici nu mai mergem pe bicicleta, de aici incepe doar push bike pana sus. Poteca ingusta, lemnele cazute adauga si mai multa dificultate urcarii. E bine ca sa luati cat mai multa apa cu voi din vale, urcusul e lung.
O ciuperca pe piciorul ei
In vale, dupa ce trecem Ogasul Capriva
Incepem un push bike adevarat in racoarea padurii
Vara Omida :)
Uneori poteca ne da ragaz si e mai usor de impins
In cele din urma ajungem la 860m altitudine, efortul se sfarseste, poteca prin padure e numai buna de pedalat. Si e la VALEEEE ! :)
Dupa ce am urcat, evident incepem sa coboram. Prin padure e curat pe poteca si merge repede la vale
La cat de greu a fost sa castigam altitudine, atat de repede o pierdem mergand prin padure. La un moment dat auzim voci, apoi ne intalnim cu cehi, plecati in excursie de la Eibenthal spre Bigar; cei din fata grupului arata bine, relaxati, cei mai din urma sunt terminati, rosii la fata, istoviti; in total sunt vreo 45 de oameni, va dati seama cati cehi vin prin aceste locuri? Ma rog, la noi sunt moluri mai faine, avem alte preocupari.
Depasim si pe cehi, apoi ne trezim ca poteca da intr-un drum prin padure, si mai bine, mergem mai bine decat pe poteca.
Iesim in poieni, se vede pana departe la sarbi
Poteca se face drum si drumul merge pe culme, tot la vale
In cele din urma drumul iese din padure, se vede fenomenal totul: dealuri, culmi, poieni, paduri. Totusi este foarte cald, ne bucuram cand intram inapoi in padure :) Marcajul arata la dreapta, drumul merge inainte, dar urmam marcajul vreo 500 de metri. Dupa care stam si ne miram cum urmeza sa trecem peste o ruptura de vreo 10 metri in drum. Pana la urma facem noi cumva si dam bicicletele jos. De acolo ne suim in sa si in scurt timp ne trezim printre niste ruine, este fosta mina de carbune de la Baia Noua. Mai sunt in picioare cladirile, mai este turnul de la lift.
Iata si Baia Noua - locatia minei. Aici au lucrat vreo 300 de persoane pana in 2006 cand s-a inchis
Am gasit chiar o casca veche de miner, din vremurile cand mina proteja cumva viitorul acestor oameni. Aici se exploata antracit, era o traditie de vreo 150 de ani, care s-a oprit prin 2006. Cum accesul la mina nu e cel mai facil, au ramas mult in picioare, altfel s-ar fi furat toate muuult mai repede.
Parte din istoria acestor locuri - o casca de miner
Coborarea continua, ajungem la fosta rampa de incarcare a vagoanelor de pe linia de cale ferata uzinala catre Eibenthal si Dunare (la Tişovita), apoi ajungem in Baia Noua (Nove Doly). Drumul de piatra se transforma intr-un drum asfaltat si la vale, numai bun de pedalat. Baia Noua nu mai are prea multi locuitori, este in depopulare, desi cred ca a fost o colonie miniera adiacenta satului Eibenthal. Fara sa ne dam seama iesim din Baia Noua si destul de repede ajungem la Eibenthal (Tisive Udoli - numele acesta fiind dat de faptul ca acum multi ani aici erau paduri intregi de tisa, acum nu mai e din pacate).
Fostul Camini Cultural din Baia Noua (era si cinematograf aici)
Scoala si gradinita din Baia Noua
Case in Baia Noua
Parasind Baia Noua
Ne tragem o poza in centrul satului (si Baia Noua si Eibethal tin de comuna Dubova), continuam drumul mai departe; vedem si autocarul cu numere de Cehia, precis cu asta au sosit cehii pe care noi i-am intalnit pe coborarea din culmea Capriva. Aici in centru vedem si biserica catolica ridicata la 1912. Satul a avut prin 1930 aproximativ 600 de locuitori, acum sunt undeva pe la maxim 300 de locuitori. Drumul urca putin, caci Eibenthalul e intr-o mica depresiune si cand terminam urcarea, avem surpriza sa se termine si drumul asfaltat, ne faceam planuri mari de coborare pe asfalt.
Noi doi in Eibenthal
Biserica catolica din Eibenthal
Scoala din Eibenthal
Autocar in Eibenthal?! Cum a urcat aici?
Parasim si Eibethalul si incepepm coborarea spre Dunare
De la Bigar la Dunare prin Eibenthal - date tehnice
Drumul pana la Dunare e relativ bun, dar in general raman cu intrebarea: cum a urcat autocarul ala pana la Eibenthal ?! Ce om ambitios soferul, ce de treaba administratia din Romania ca lasa locurile asa, in forma lor nativa si dau spiritul aventurii strainilor ce fac efortul de a veni sa vada ce avem noi.
Directia de pe malul Dunarii
Pe Clisura Dunarii, inainte de Cazane
De asta am pierdut trenurile...
Doamne ajuta ca am ajuns sa vedem Dunarea! Ajunsi la Dunare ne-am bucurat mult ca am reusit traversarea asta, poate cu alte biciclete ar fi mers mai rapid.
De la drumul de pe Clisura Dunarii am mers mai departe spre Orsova si de acolo cu trenul spre Timisoara.
In final in gara Orsova
Si in final in tren spre Timisoara
Harta:
__
Abonați-vă la:
Postări (Atom)