Tura de bicicleta aniversara - 150 de ani de Anina - Oravita

Tura lunii septembire 2013 - Anina - Oravita
*****

Se pare ca timpul a trecut si am uitat sa scriu despre cum a fost in tura de bicicleta de la aniversarea a 150 de ani de la darea in folosinta a caii ferate Anina - Oravita. Asa ca acest articol apare acum, la aproape o luna de cand a avut loc tura.

Intai as vrea sa clarific ceva: calea ferata Anina - Oravita este o cale ferata cu ecartament normal (adica distanta dintre sine este la fel ca distanta dintre sinele de pe calea ferata Timisoara - Bucuresti sau Bucuresti - Brasov). Nu este mocăniţă (adica o linie de cale ferata cu ecartament ingust), nu circula trenuri trase de locomotive cu abur. Cred ca perceptia aceasta vine din cauza unor imagini care circula pe internet, acele imagini neffind de acum (desi sincer as vrea din tot sufletul sa fie imgini actuale)

Totusi virsta acestei caii ferate, relieful pe care il traverseaza aceasta cale ferata cu ecartament normal de la Anina la Oravita cat si solutiile tehnice intalnite pe traseu o fac sa fie atat de speciala si diferita de restul traseelor de cale ferata. Si e mare lucru ca la 1863 s-a construit asa ceva!

 

 

Dar sa revenim in 2013. Stiam ca 2013-1863 = 150 de ani :), deci va fi rost de o aniversare; la inceputul anului se zvonea ca va fi ceva prin toamna, caci daca era sa fim rigurosi, darea in folosinta s-a facut undeva in luna decembrie a anului 1863 si luna decembrie nu e tocmai luna in care sa vrei sa stai pe afara. Asa ca am inceput sa pregatesc si eu o tura aniversara: in luna mai am mers din Valea Minişului pina in Poiana Roşchii si de acolo am coborit in Valea Almăjului la Moceriş; in luna iulie am fost intr-o tura Oraviţa - Ciudanoviţa - Gîrlişte - gara Gîrlişte - Brădet - Anina (vezi aici). Toate acestea in ideea de a face o excursie cu bicicleta cand va fi aniversarea si de a cunoaste bine traseul. S-a concretizat si data aniversarii, eu am anuntat ca organizez o excursie cu bicicleta de la Oraviţa la Anina si spre Valea Almăjului, vezi aici. Si spre surpriza mea am fost peste 15 participanti.

Asadar simbata, 21 septembrie 2013, la ora 8 am plecat din fata garii Oraviţa spre Anina. Am fost multi, am mai oprit, ne-am mai despartit, ne-am reintalnit, pina la urma am dat piept cu urcarea spre gara Gîrlişte. Din nefericire planul nostru de a fi in gara Anina in intampinarea trenului s-a spulberat cand am auzit trenul oprind in gara Gîrlişte.

 

Trecerea la nivel de linga gara Lişava

 

Urcarea din Ciudanoviţa

 

Pauya in Gîrlişte

 

Ne pregatim de urcarea spre gara Gîrlişte

 

Urcarea spre gara Gîrlişte

Aproape de gara Gîrlişte

 

La gara Gîrlişte

 

...si a inceput ploaia

Desi prognoza meteo anunta o vreme rece si cu rafale de ploaie, m-am bucurat ca nu a plouat pina atunci, altfel urcarea spre gara Gîrlişte era dificila. Dupa ce am urcat dealul de deasupra tunelului Girliste si am inceput coborirea spre Anina, a inceput si ploaia. Din cauza ca nu au fost rafalele de ploaie prognozate, ploaia a tinut-o neintrerupt pina in Anina.

 

Pe la Brădet

Ajunsi in Anina, gazdele de acolo au fost foarte primitoare, am primit ceva de mincare, am primit chiar diplome ca am fost acolo la aceasta aniversare importanta. Le-am promis ca la aniversarea de 200 de ani vom fi mai punctuali :) Le multumim pt tot si multa sanatate ca sa poata face ceva pt zona si tren!

A fost bine sa vad multi oaspeti veniti din zone indepartate, m-am bucurat sa vad ca au fost si vecinii din Valea Almăjului (fanfara de la Bania, formatia de dansuri populare), a fost bine asa.

 

In gara Anina

 

diploma de participare (fiecare are una) 

 

cu Bogdan Fagărăşan - a venit cu trenul, cu bicileta pina aici din Bucureşti

 

Trenul nu este zgiriat, sunt doar stropii de ploaie, care turna, turna...

 

Desi ploaia era tot mai naravasa si nu ne imbia sa iesim de sub acoperis, timpul ne-a obligat sa mergem mai departe si am coborit astfel spre Valea Almăjului. La Lacul Gura Golumbului am facut o pauza mai lunga ca sa ne regrupam (deja era tirziu si la ora 19 soarele apunea). Eu fiind ud (si ceilalti au fost uzi, dar poate au fost mai rezistenti) si neavind haine de schimb, am intrat intr-o usoara hipotermie (imi clantateau dintii, tremuram necontrolat) si mi-am dat seama ca e riscant sa continui, eu am spus ca ies din schema. Mai aveam 15 km de forestier pina in Poiana Roşchii, nu tocmai usori, altitudinea crestea, temperatura scadea, sus era si vint. Din cauza ca doar eu stiam drumul si nimeni nu a luat GPS cu ruta propusa de mine (era postata in articol si am indicat sa se faca acest lucru), am propus coborirea in Valea Almăjului unde sa dormim la localnici peste noapte si sa continuam a doua zi plimbarea.

Ajunsi in Valea Almăjului, o parte din participanti s-au intors la Oraviţa cu un microbuz, au luat masinile si au plecat spre casa, iar o parte am ramas in Valea Almăjului.

 

Intre timp sus, in Poiana Roşchii

Intre timp... Intre timp 3 biciclisti plecati din Anina spre cantonul Cîrneală si apoi spre Valea Poneasca (ruta de aici), erau pe traseu urcand spre Poiana Roşchii urmind ruta de GPS indicata de mine. Dupa peripetii nocturne, au ajuns la gazdele din Poiana Roşchii. 

 

Cabana care ne astepta

 

...si paturile in care urma sa dormim 

 

Gazdele (Adi si Lili) au fost foarte de treaba, chiar ne-au pregatit medalii, insa poate alta data le vom lua

 

Premierea de la micul dejun

 

Prima premianta :)

 

Al doilea premiant

 

Si cel de-al treilea :)

 

 

Si partea cu logistica :)

 

Dupa micul dejun, cei trei au venit si ne-am intalnit in Valea Almăjului 

 

Coborirea spre Moceriş

 

A doua zi, duminica, era soare, era splendid, parca nici nu ar fi plouat cu o zi inainte. Cei ce eram deja in Valea Almăjului am mers pina la morile de la Rudăria, apoi ne-am intalnit si cu cei ce au coborit din Poiana Roşchii, am luat amsa si cam asta a fost tura aniversara.

 
Pacat ca nu am avut parte de  vreme buna simbata, altfel am fi ajuns sa facem 100% traseul propus. In rest echipa a fost faina, sper ca toti s-au simtit bine si ca vor mai veni in turele organizate de mine :)

Pt mine a fost o tura cu multe invataminte, pina la urma invatate fara probleme majore. Sper sa o re-editam la anul, cu alt traseu Oraviţa - Anina, dar cu realizarea partii dinspre Valea Almăjului.

Aici puteti vedea ruta propusa (ruta facuta 100% in teren, dar pe bucati):

Route 2,320,324 - powered by www.bikemap.net

Pina atunci, va invit sa mergeti cu trenul pe ruta ajunsa la venerabila virsta de 150 de ani si sa vizitati Valea Almăjului!